Dragă Ana,
despre importanța independenței celor două instituții nici nu ar trebui să vorbim și sper că va veni ziua când subiectul va fi depășit... Pînă atunci, însă... Dacă jurnaliștii ar înțelege în ce măsură până și cele mai mici detalii, inclusiv tehnice, stau în rînd să formeze cadrul în care să vină o justiție calitativă și independentă, nu ar întârzia să caute și să sape pentru a descoperi scheme, interese deghizate... Și atunci investigațiile ar depăși numărul știrilor formale, despre „cine, ce, unde, când”.
Iar dacă nu căutăm, nu punem la îndoială, nu scriem... care sunt șansele că lucrurile se vor schimba și, mai mult, se vor schimba în direcția unei justiții obiective și calitative? Nu prea sunt șanse, atâta timp cât mergem paralel și doar ne „salutăm” respectuos uneori.

Reiterez opinia mea, bazată şi pe jurisprudenţa constantă a CEDO că orice critică trebuie să fie obiectivă, cu bază factologică suficientă, judecăţi de valoare şi să aibă un scop bine definit, este necesar să se păstreze autoritatea puterii judecătorești și să se asigure respectul reciproc între judecători, jurnalişti, avocaţi şi alte persoane.

PS. Dacă cineva este interesat de jurisprudenţa CEDO în acest aspect vizualizaţi pagina web a Curţii Supreme de Justiţie unde veţi găsi rezumatele asupra unor hotărâri ale Înaltei Curţi de la Strasbourg la tema discuţiei..

http://despre.csj.md/index.php/jurisprudenta-cedo1/rezumat-hotararilor-relevante-ale-cedo/36-rezumat-hotarari-cedo-2014/266-rezumatul-hotararii-jalba-vs-romania-art-8-respectarea-vietii-private-publicarea-informatiei-defaimatoare

http://despre.csj.md/index.php/jurisprudenta-cedo1/rezumat-hotararilor-relevante-ale-cedo/36-rezumat-hotarari-cedo-2014/264-rezumatul-hotararii-lesquen-du-plessis-casso-vs-franta-art-10-non-violare-libertatea-de-exprimare

http://despre.csj.md/index.php/jurisprudenta-cedo1/rezumat-hotararilor-relevante-ale-cedo/37-rezumat-hotarari-cedo-2015/473-rezumatul-hotararii-morice-vs-franta-art-6-1-dreptul-la-un-proces-echitabil-si-art-10-defaimare

http://despre.csj.md/index.php/jurisprudenta-cedo1/rezumat-hotararilor-relevante-ale-cedo/36-rezumat-hotarari-cedo-2014/273-rezumatul-hotararii-salumaeki-vs-finlanda-art-10-non-violare

Indiscutabil, presa este formatorul de opinie şi este uşor de deviat de la realitate la ceea ce urmăreşti. În ultima perioadă sunt întreprinse acţiuni importante menite să accelereze reforma justiţiei, fără mijloace financiare suplimentare, bazate doar pe iniţiativa şi dorinţa de a schimba lucrurile spre bine. Aş evidenția lansarea Centrului de reformă a sistemului judecătoresc, în cadrul căruia au fost lansate propuneri importante de modificare a legislaţiei în domeniul justiţiei. Evident, că implementarea unor modificări vor necesita careva cheltuieli, dar însăţi iniţiativa şi munca magistraților care fac parte din grupurile de lucru, este gratuit. Majoritatea din noi cunoaştem cât costă activitatea unor grupuri de lucru…..La lansarea Centrului au fost invitaţi şi reprezentanți ai societăţii civile, mass-media, media academică, autorităţi publice, a fost prezentat setul de propuneri spre a fi discutate public, timp de 30 zile, etc. Astfel de acţiune şi abordare reprezintă o notate pentru Moldova, dar şi în acest caz s-au găsit mijloace media care au prezentat acţiunile doar prin nuanţă neagră – că magistraţii încearcă să mimeze reforma, că încearcă să distragă atenția, să creeze impresia că doresc schimbări ei singuri din interiorul sistemului, etc..
Sau în aspectul: ONG-urile au criticat dur propunerile, etc. Pai aşa şi este, chiar se așteaptă o abordare critică a propunerilor, propuneri obiective din partea fiecăruia – asta şi a fost scopul lansării pentru discuţii publice.

„amici sau inamici”?
Relaţia presa şi justiția trebuie sa fie una obişnuită, de colaborare, cu evitarea pozițiilor antagoniste sau prieteneşti. Sunt plăcut surprinsă, că mulţi dintre participanţi au apreciat relaţia dintre presă şi justiţie ca o relaţie care tinde să se îmbunătăţească, iar în unele opinii se apreciază chiar şi îmbunătăţirea acestora.
Ca reprezentant al sectorului justiţiei, în plus direcţia pe care o conduc are tangenţă directă cu presa, vreau sa Vă asigur că şi justiţia doreşte o colaborare eficientă cu mass-media, cu relatarea obiectivă a evenimentelor, investigarea cazurilor de comportament indecent, încălcarea normelor deontologice şi alte situaţii care sunt incompatibile statutului de magistrat. O critică obiectivă este cel mai bun remediu pentru asanarea sistemului.
Este foarte important factorul uman, calificarea şi competenţa jurnaliştilor şi celor care se ocupa de aceste relaţii în instituţiile judecătoreşti. Am încercat să discutăm despre acreditarea jurnaliştilor, despre specializarea lor, dar fără succes.
La fel, depinde de politica editorială a mediei, ce scop urmăreşte: de denigrare, de „fardare a imaginii” sau oferirea informaţiei pure, pentru ca consumatorii sa-şi facă singuri concluziile. Eu o prefer pe ultima.

Cu certitudine, ambele tabere ( justiția și mass media) au nevoie una de alta. Intre ele există o legătură de interdependență. Prin intermediul mass media, justiția are posibilitatesa să se autopromoveze, să-și îmbunătățească imaginea, etc., iar mass media, prin intermediul colaborării cu justiția, ar putea să ofere diverse informații utile publcului larg. Ar fi bine, ca toți cei implicați să realizeze, că din această colaborare, ambele tabere vor avea de cules multiple avantaje. Dar cel mai mare beneficiar este cetățeanul. Întrebarea este: de ce există reticențe? Un dialog sincer, cu identificarea motivelor adevărate, ar putea constitui pastila amară, dar tocmai cea necesară pentru restabilirea sănătății.

Cit privește subiectele puse în discuție:

1.De cele mai multe ori jurnaliștii nu oferă info obiective și clare în dosarele de rezonanță. După mine, unul din motivele principale este că realitățile economice din domeniul pieței media nu pemite construirea unui sistem de jurnaliști specializați pe anumite domenii înguste a vieții sociale. În plus, mi s/a creat impresia, că deseori jurnaliștii lucrează contra cronometru. În aceste condiții, chiar dacă info este obiectivă, claritatea acesteia va avea de suferit.

2.Depinde de subiect, de persoanele implicate, de simpatiile politice a patronului publicației, etc. Preluarea comunicatului de presă este cel mai simplu mod de a avea o știre: rapid și fără riscuri.

3.Pentru identificarea răspunsului la această întrebarea este necesar ca cele două tabere să se audă reciproc

din Teorie & Experiență:
util e când Jurnaliștii sunt muncitori + îndrăzneți + culți,
iar Comunicatorii - receptivi și au cadru instituțional propice pt asta.

Mi-au plăcut cazurile când din presă îmi dădeau textele spre revizuire, prealabil comunicării. Dar, de multe ori dacă jurnalistul e bun, are echipă care nu-i permite să-și facă treaba destul de profesionist, nu se lucrează pro-activ etc.

Oare începe să devină un mit (de multe ori faptul) că presa are și Rol Educativ?...

Multe de spus, dar am să încerc să fiu succint:
1. De cele mai multe ori jurnaliștii se opresc la comunicatul de presă al instituțiilor care fac justiție. Motive pot fi multe: lipsa spiritului analitic, lipsa de experiență, control sau afiliere politică, etc.
2. În R. Moldova justiția este închisă. Și dacă oamenii din justiție nu comunică, ar trebui să-și dea străduința mai mult jurnaliștii să-i oblige să comunice. Când spun asta mă refer la crearea surselor, întreținerea lor, etc.

Avem materiale bune si interesante despre justitie, avem investigatii serioase, care elucideaza diverse aspecte aceea ce se intampla sau nu se intampla in justitie.
Dar tinand cont de importanta acestui domeniu, parca tot ar mai trebui investigatii, departe de "imagini spectaculoase sau personalitati".
Si jurnalistii insistenti au demonstrat ca se poate depasi cadrul informatiilor oficiale, care sunt de multe ori cu atatea ne-spuse. Sau cel putin de incercat de a le depasi. Pentru ca lucrurile interesante sunt dincolo de partea "oficiala". Ba mai mult, uneori lucrurile interesante si cele in care jurnalisti ar putea interveni pentru a le schimba, pentru a-si exercita puterea, nici macar nu stau intr-un rand cu lucrurile care se discuta.

Referitor la ce a spus Veronica Mihailov despre investigatiile jurnalistice si acuratetea reproducerii spuselor juristilor sau a prezentarii faptelor referitoare la diferite chestiuni din justitie. De regula, jurnalistii buni, atunci cand au o piesa grea, adica o investigatie muncita, cu probe si documente, o dau unor juristi sa se uite pe ea inainte de publicare pentru a fi siguri ca nu au gresit nimic. De aceea investigatiile jurnalistice bune mai rar sufera de carente de documentare sau de folosire a terminologiei juridice.