Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Comportamentul reporterului pe teren: muncește sau provoacă?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

A face jurnalism pe teren este, poate, cel mai responsabil, dar și cel mai frumos, deopotrivă, aspect al meseriei de jurnalist. Pentru că reportajele de la fața locului, cu declarații ale oamenillor și cu observațiile proprii ale jurnalistului, au o încărcătură emoțională deosebită și, de regulă, sunt cele mai citite/vizionate. 

Cum obținem, însă, cele mai mustoase detalii? Cum ne documentăm materialul, astfel încât să aibă priză la public? Sunt întrebări pe care și le pun adesea tinerii jurnaliști. Chiar și în goană după detalii picante, mai deosebite sau chiar senzaționale, jurnalistul nu trebuie să uite că el, în primul rând, este obligat să-și facă munca onest și cu demnitate, să dobândească informațiile pe cale legală, să obțină mărturii și declarații în mod normal, fără să recurgă la șiretlicuri sau să-și provoace sursele la reacții neadecvate. 

Jurnalistul are datoria de face publice informațiile de interes public, fără a utiliza informația contra persoanei vizate în scopuri de divertisment sau alte scopuri nemotivate de interesul public. Jurnalistul este dator să nu discrimineze și să nu instige la ură și violență. Asta spun cărțile de jurnalism. Ce se întâmplă însă în realitate?

Acum, când mai multe media încearcă să capteze atenția prin materiale senzaționale, când presa e folosită pentru răfuieli cu oponenții politici, în unele redacții se crează practici în care jurnaliștii sunt încurajați să provoace, să „scoată din sărite” anumiți oameni, pentru ca apoi să-i prezinte într-o lumină proastă, dar și pentru a obține declarații pe care omul, în mod normal, nu le-ar fi făcut. 

Am avut de multe ori discuții cu diferiți funcționari sau oameni de rând, care, la anumite momente, s-au confruntat cu obrăznicia unor colegi de breaslă, care i-au provocat, au procedat nu tocmai onest, ca să obțină anumite informații, mărturii. Acești oameni își făcuseră o părere proastă despre toți jurnaliștii, nu mai voiau să comunice cu presa și mă întrebau dacă asta face parte din meserie și dacă omul contează sau nu pentru jurnaliști, atunci când scriu despre el. În unele cazuri s-a recurs la provocări pentru ca oamenii să se enerveze, să strige, alteori ca să-i facă să lovească peste microfon, cameră de filmat sau să îmbrâncească jurnalistul. Nimic nu justifică agresiunea asupra unui jurnalist sau, cu atât mai mult, împiedicarea lui să-și facă meseria. Pe de altă parte, orice funcționar, mai ales cei care lucrează în cadrul forțelor de asigurare a ordinii publice, organe de drept, justiție trebuie să fie echilibrați psihic, să aibă o pregătire de a face față unor provocări. Totuși, jurnalistul nu este îndreptățit sub nicio formă să provoace, să creeze situații false sau situații de conflict, iar ulterior să le dea drept firești.     

Codurile deontologice stabilesc că jurnalistul va reproduce citatele cu acuratete, iar în cazul citării parțiale, jurnalistul este obligat să nu denatureze mesajul persoanei citate. Asta înseamnă că jurnalistul are datoria de a relata adevărul, așa cum este, și indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa. 

Ca să vă provoc la o discuție despre comportamentul reporterului pe teren, vă invit să priviți (unii, încă o dată) cunoscutele, deja, filmulețe în care se vede cum o jurnalistă din Rusia încearcă să discute cu un reporter de investigații din Germania, care a realizat un documentar despre dopingul din sportul rusesc. 

În ultimul timp, și la Chișinău am avut cazuri în care un reporter „s-a confruntat” cu participanții la evenimente, iar după conflictul izbucnit asociațiile de media au condamnat deopotrivă comportamentul ambelor părți - atât al agresorilor, cât și al jurnalistului.

Iar întrebările la care vreau să încercăm să răspundem sunt următoarele: 

Este sau nu îndreptățită obținerea informațiilor prin provocări? 

De ce unii jurnaliști sunt tentați să provoace? Este acesta un mod de lucru, stil, tendință în jurnalism? 

La ce poate duce un astfel de comportament?   

Până unde poate merge jurnalistul în obținerea informațiilor și care sunt limitele?   

 

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 3 din 6

«123456»

06 Jul 2016, 21:23 #21 0

Nume: Irina Dranca

Sursa: Facebook

Likes: 0

Uneori cam exagereaza !

06 Jul 2016, 12:52 #22 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 4

Jurnalistul are misiunea de adun cât mai multe informații de la diverse surse. Și pe bună dreptate. Doar că realitatea zilei demonstrează contrariul, din păcate. Astăzi, reporterii merg din ce în ce mai puţin pe teren. Sunt "captivii" fluxului mare de informații care vine de pe on-line. Ei bine, și atunci poate dacă o vrea, iese pe teren și adună informațiile pentru a încropi o știre.

Un reporter bun deîn zadar deține informaţii care valorează cât o sută, dacă nu ştie să le transpună într-un reportaj, interviu sau schiță.

Un reporter bun are nevoie de BUN SIMȚ. În această meserie este vehiculată o frază “În jurnalsim ai nevoie de tupeu”. Ei bine, TUPEUL poate fi evidențiat ca îndrăzneală pentru obține și mai multe informații ca știrea să fie cât mai amplă, dar să nu aplici OBRĂZNICIA și IMPERTINENȚA - elemente care, din păcate, se întâlnesc în mediul jurnalistic.

Reporterul trebuie să aibă și anumite limite în goana de informații. Aceste limte sunt legate de toleranţă, respectul faţă de ceilalţi şi să respecte reputaţia şi viaţa privată a cetăţenilor şi nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii şi imagini despre aceştia.

06 Jul 2016, 08:20 #23 0

Nume: Novac Geta

Sursa: Facebook

Likes: 2

Este adevarat unii reporteri sunt provocatori deranjant de insisteti ,agresivi acest lucru deranjeaza si reactiile sunt imprevizibile !

06 Jul 2016, 05:20 #24 0

Nume: Compozitor Orchestrator

Sursa: Facebook

Likes: 7

Profesionisti ? Vreau si eu definitia profesionistului in domeniu. In mult prea multe cazuri am vazut amatorism jalnic dublat de lipsa de bun simt.

05 Jul 2016, 22:15 #25 0

Foarte buna interventie Valentin Zaschievici . Experienta de ani buni in ziaristica isi spune cuvantul. Aceste exemple sunt foarte utile. In jurnalism mereu invatam si trebuie sa tinem cont de experienta colegilor, de lectiile ivatate. Jurnalistul este responsabil nu numai pentru ceea ce scrie, dar si pentru cei despre care scrie sau de la care se informeaza. Cat priveste colaborarea ziaristilor cu organele de drept, Politie, este un aspect demn de o discutie separata in cadrul acestui forum.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

05 Jul 2016, 20:56 #26 0

Nume: Ferenc Alafi

Sursa: Facebook

Likes: 6

Jurnalişti sânt şi ei ca toți oamenii ,fiecare procedează după felul lui de-a fi . Sânt de toate felurile şi după terminarea unor studii nimeni nu le poate interzice practicarea meseriei.Cei care nu ştiu să se remarce prin inteligența lor încearcă prin metode provocatoare neadecvate imitând şi ei pe alții la fel de impertinenți din străinătate.

05 Jul 2016, 20:16 #27 0

Nume: Tudorel Lefter

Sursa: Facebook

Likes: 7

Se mai indoieste cineva? Este un comportament de marlan, asa cum sint majoritatea (90%) jurnalistilor!

05 Jul 2016, 19:08 #28 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 2

A face jurnalism de teren e cel mai frumos lucru din viața unui reporter, cel puțin pentru mine a fost așa. Frumos – din ce motiv? Întotdeauna mi-au plăcut reportajele din localitățile rurale, unde întâlnești oameni curați sufletește, care te primesc în casa lor cu tot dragul, își deschid sufletul în fața ta, considerându-te și judecător, și medic, și sfătuitor pentru orice problemă au. Cu astfel de oameni nu poți să te desparți așa, pur și simplu, să te duci a doua zi la redacție și să scrii ce îți trece prin cap. Ai o responsabilitate față de ei și anume: să scrii adevărul. Foarte ușor pot fi răniți și-o să trăiască apoi o viață cu sentimentul că jurnaliștii sunt ipocriți și fac orice pentru a obține informațiile care le convin. În una din redacțiile în care am lucrat, a telefonat un cititor dintr-o localitate din nord. Cu ceva timp în urmă, acolo a fost un coleg de al meu. La întoarcere, a făcut un reportaj foarte interesant despre cum trăiesc oamenii, cum se descurcă etc. Anume din acest motiv ne-a și sunat omul acela. Reporterul nostru, negăsind probabil ceea ce căuta, a inventat poveștile oamenilor. Aceștia s-au simțit tare ofensați.
Un gen de jurnalism practicat de mine, vechi de când există presa, dar rar practicat la noi, au fost reportajele „pe propria piele” sau intrând în pielea personajului. Acestea o să-mi rămână în suflet pentru toată viața. Când m-am deghizat în cerșetoarea Sfeta ca să aflu cum funcționează sistemul cerșetorilor, nimeni dintre persoanele cu care am contactat în acea zi nu și-au dat seama că nu eram din lumea lor. Eu chiar eram cerșetoare, mă bucuram pentru orice bănuț care cădea în cutia din fața mea, m-am speriat de moarte când un boschetar a zis că voi fi femeia lui și m-am bucurat când o țigancă m-a luat sub aripa ei, dar nu în mod dezinteresat: trebuia să lucrez cu ea sau pentru ea.
Au urmat o serie de astfel de reportaje: am vândut țigări la colț de stradă, am comercializat haine în locuri neautorizate, m-am înscris în cursa electorală, am încercat să testez integritatea morală a aleșilor poporului etc. Am făcut toate acestea pentru a vedea realitatea din alt unghi. Căci un fel de lume ți se arată când apari cu microfonul în mână și cu totul alta e când faci parte din acea lume.
Am luat doar câteva aspecte ale tematicii forumului dat, cea mai apropiată de inima mea, fără a da

sfeta.pdf

05 Jul 2016, 19:07 #29 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Tema e grea. Se poate purta mult timp dezbaterea, foarte utilă și pentru începători, dar deopotrivă și pentru cei la final de carieră. Fiecare are câte ceva de învățat.
Cel mai mult ai de învățat din situațiile extreme, care te pun față în față cu gravitatea deciziilor și cu seriozitatea răspunderii pe care o ai ca jurnalist. De aceea voi începe cu o poveste.
Acum vreo 20 de ani, un ziarist cam tânăr, pe care-l cunosc (să-i zicem M), conducea departamentul de investigații al unei gazete importante din București. A descoperit, grație colegei sale A, o excelentă sursă apropiată lumii interlope. Un pakistanez pe nume K. Pe atunci România era țară de tranzit pentru migrația clandestină asiatică spre Vest. K a furnizat multe ponturi valoroase despre traficul de persoane, valorificate de către A și M în investigații jurnalistice.
Dar M avea prieteni în rândul polițiștilor de la Combaterea Crimei Organizate care i-au cerut, furnizându-i la rândul lor informații utile, să le facă cunoștință cu K, să le devină și lor informator. M a fost de acord, K nu a avut de obiectat și iată-l informator al poliției. În definitiv, ce putea fi rău în asta, scopul era doar binele public, nu-i așa?
Întâlnirile cu polițiștii aveau loc într-o încăpere mare cât o sală de școală, cu multe bănci, la etajul 6 al Poliției Capitalei. Acolo, la birouri, unii polițiști vorbeau cu martorii, alții interogau suspecții, alții povesteau cu informatorii. Inevitabilul avea să se producă. Cineva dintre persoanele aduse la interogatoriu l-a recunoscut fără echivoc pe K.
Într-o seară, pe la începutul lui martie, soția lui K, moldoveancă din Botoșani, îl sună în lacrimi pe ziaristul M: ”l-au răpit pe soțul meu, sunt membrii bandei lui C”. M a alarmat poliția și procurorii, au început căutările, însă târziu. După 3 zile, cadavrul lui K a fost descoperit sub un pod, la km 34 al Autostrăzii București Pitești. Era gol, legat cu mâinile la spate, avea tălpile și genitalele arse cu fierul de călcat. Murise înghețat, într-un pârâu.
Ucigașii fugiseră din țară, aveau să fie condamnați în contumacie.
După întâmplarea asta, M a devenit foarte atent cu sursele lui, a înțeles că informațiile pot fi mortale iar răspunderea ziaristului nu privește doar publicul său cititor, ci și libertatea sau viața oamenilor în carne și oase. Din câte știu, pe M îl mai bântuie câteoda

05 Jul 2016, 18:34 #30 0

Nume: Dumitrescu Romeo

Sursa: Facebook

Likes: 1

Fiecare face ce poate!

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta