Pai la cine nu îi convine în România să se ducă în Rusia să vadă acolo ce se întâmplă cu adevărat, da sunt jurnaliști care manipulează și sunt jurnaliști care spun adevărul despre toată mizeria din țara asta,si mai sunt jurnaliști care jignesc pe oamenii bătrâni de exemplu cum a fost în 2012 la referendum.

Reporterul trebuie sa munceasca sau sa provoace?
Prima cu siguranta da. A doua cred ca tot, dar in termeni sanatosi. Nici un material jurnalistic, cat de bun nu ar fi si util societatii , nu poate fi o justificare pentru a recurge la provocari murdare. Des, cel putin asa mi s-a creat impresia, jurnalistii de la noi fac uz de provocari pentru a se remarca.
Cred ca bunul simt se aplica peste tot, chiar daca jusrnalismul e un domeniu mai specific. Desi, nu prea poti obtine materiale senzationale, daca mergi doar dupa canoane. Reputatia conteaza mult, putini insa constientizeaza asta.

Până unde poate merge jurnalistul în obținerea informațiilor și care sunt limitele? Pana la limitele sensului si continutului de educatie al celui care-si zice si se crede a fi jurnalist.

Un subiect foarte sensibil. Este foarte fin hotarul între a provoca pentru a demonstra o ilegalitate și a provoca pentru a manipula. Jurnaliștii care provoacă pentru a demonstra o ilegalitate, de regulă, sunt foarte experimentați, știu cum să reacționeze în lipsa confortului psihologic, știu să-și asume riscuri, își pot stăpâni emoțiile și mai ales știu de ce fac asta. În jurnalismul de la noi au fost mai multe cazuri când jurnaliștii au provocat pentru a demonstra anumite ilegalități, dar de fiecare dată au făcut-o în interes public. Nu e ușor să te prefaci că ești pedofil, pentru a te infiltra într-o astfel de rețea și a arăta cum stau lucrurile, să te dai drept cerșetor pentru a arăta cum sunt împărțite sectoarele pentru cerșit sau să „recunoști” că vrei o armă pentru a arăta că un interlop nu s-a lăsat de „treabă”. În toate aceste exemple nu au acționat amatori, ci jurnaliști profesioniști, care au făcut-o strict în interesul legitim de a fi informat al publicului. Corectitudinea și echidistanța însă pot fi și măști pe care încearcă să le îmbrace așa zișii jurnaliști, care numai cu meseria asta nu au nicio legătură. Să fii obraznic, acoperindu-ți intențiile cu o legitimație, nu este justificat niciodată. Un jurnalist adevărat nu provoacă pentru a demasca anumite trăsături de caracter, ci pentru a demasca ilegalități, acte de corupție, abuzuri etc. În același timp, nicio obrăznicie din partea unui pretins reporter nu poate justifica acțiunile necorespunzătoare ale funcționarilor, or ei, din start trebuie să-și asume anumite riscuri atunci când acceptă funcția.

Foarte bună tema. Din situația descrisă, reiese că jurnaliștii în Moldova au suficiente libertăți, dar nu și responsabilități. Deși, în unele cazuri privind ”provocatorii jurnaliști” de la noi, se pare că tocmai sunt cazuri când reporterii o fac la comandă politică, deci nu din cauza libertăților, ci a unor angajamente. Alteori, reporterul se pare că nu înțelege cât e de importantă credibilitatea și imparțialitatea sa.

În fond,în istoria presei, există cazuri când reporterii fac uz de provocări (dând mită - ca să probeze coruptibilitatea unui funcționar, angajându-se în instituții, ca să demonstreze că anumite mecanisme nu funcționează),dar aceste provocări trebuie să demonstreze buna intenție și interesul public maxim. Nicio instituție de presă care ține la reputația sa, nu va accepta provocări reportericești care satisfac interesele politice ale patronului.

Foarte bună tema. Din situația descrisă, reiese că jurnaliștii în Moldova au suficiente libertăți, dar nu și responsabilități. Deși, în unele cazuri privind ”provocatorii jurnaliști” de la noi, se pare că tocmai sunt cazuri când reporterii o fac la comandă politică, deci nu din cauza libertăților, ci a unor angajamente. Alteori, reporterul se pare că nu înțelege cât e de importantă credibilitatea și imparțialitatea sa.

În fond,în istoria presei, există cazuri când reporterii fac uz de provocări (dând mită - ca să probeze coruptibilitatea unui funcționar, angajându-se în instituții, ca să demonstreze că anumite mecanisme nu funcționează),dar aceste provocări trebuie să demonstreze buna intenție și interesul public maxim. Nicio instituție de presă care ține la reputația sa, nu va accepta provocări reportericești care satisfac interesele politice ale patronului.

Sunt f.multe provocari daunatoare .prin intrbarile puse la care unii nici nu sau gandit pot provoca ura intre colegi cum o intreba.ti pe firea daca candideaza la presedentie?astea sunt intrigiti pe care le baga ziaristii.intrece.ti orice masura.!

Foarte bună discuție. Dar eu cred că un jurnalist se comportă normal. Cei care se ocupă de provocări au o legitimație, dar asta nu îi face jurnalişti. Să fondezi o agenție de presă şi să împarți la dreapta și la stânga legitimații cu ştampilă nu înseamnă să poți transforma tot blegul în reporter. Te costă cam 1000 lei să fodezi o companie cu genul de activitate ”agenție de presă”. Activitatea de presă nu este nicidecum reglementată sau licențiată, nu cred că trebuie să fie dar ceva trebuie să se întâmple pentru a scoate acest haos.

Ai luat ștampila și poți da oricui o legitimație. Cam aici e problema, au fost tentative de a forma sindicate jurnalistice, din păcate au picat. Tagma ziaristică ar trebui să fie cea care califică dacă are cineva sau nu dreptul să se numească jurnalist.