Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Comportamentul reporterului pe teren: muncește sau provoacă?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

A face jurnalism pe teren este, poate, cel mai responsabil, dar și cel mai frumos, deopotrivă, aspect al meseriei de jurnalist. Pentru că reportajele de la fața locului, cu declarații ale oamenillor și cu observațiile proprii ale jurnalistului, au o încărcătură emoțională deosebită și, de regulă, sunt cele mai citite/vizionate. 

Cum obținem, însă, cele mai mustoase detalii? Cum ne documentăm materialul, astfel încât să aibă priză la public? Sunt întrebări pe care și le pun adesea tinerii jurnaliști. Chiar și în goană după detalii picante, mai deosebite sau chiar senzaționale, jurnalistul nu trebuie să uite că el, în primul rând, este obligat să-și facă munca onest și cu demnitate, să dobândească informațiile pe cale legală, să obțină mărturii și declarații în mod normal, fără să recurgă la șiretlicuri sau să-și provoace sursele la reacții neadecvate. 

Jurnalistul are datoria de face publice informațiile de interes public, fără a utiliza informația contra persoanei vizate în scopuri de divertisment sau alte scopuri nemotivate de interesul public. Jurnalistul este dator să nu discrimineze și să nu instige la ură și violență. Asta spun cărțile de jurnalism. Ce se întâmplă însă în realitate?

Acum, când mai multe media încearcă să capteze atenția prin materiale senzaționale, când presa e folosită pentru răfuieli cu oponenții politici, în unele redacții se crează practici în care jurnaliștii sunt încurajați să provoace, să „scoată din sărite” anumiți oameni, pentru ca apoi să-i prezinte într-o lumină proastă, dar și pentru a obține declarații pe care omul, în mod normal, nu le-ar fi făcut. 

Am avut de multe ori discuții cu diferiți funcționari sau oameni de rând, care, la anumite momente, s-au confruntat cu obrăznicia unor colegi de breaslă, care i-au provocat, au procedat nu tocmai onest, ca să obțină anumite informații, mărturii. Acești oameni își făcuseră o părere proastă despre toți jurnaliștii, nu mai voiau să comunice cu presa și mă întrebau dacă asta face parte din meserie și dacă omul contează sau nu pentru jurnaliști, atunci când scriu despre el. În unele cazuri s-a recurs la provocări pentru ca oamenii să se enerveze, să strige, alteori ca să-i facă să lovească peste microfon, cameră de filmat sau să îmbrâncească jurnalistul. Nimic nu justifică agresiunea asupra unui jurnalist sau, cu atât mai mult, împiedicarea lui să-și facă meseria. Pe de altă parte, orice funcționar, mai ales cei care lucrează în cadrul forțelor de asigurare a ordinii publice, organe de drept, justiție trebuie să fie echilibrați psihic, să aibă o pregătire de a face față unor provocări. Totuși, jurnalistul nu este îndreptățit sub nicio formă să provoace, să creeze situații false sau situații de conflict, iar ulterior să le dea drept firești.     

Codurile deontologice stabilesc că jurnalistul va reproduce citatele cu acuratete, iar în cazul citării parțiale, jurnalistul este obligat să nu denatureze mesajul persoanei citate. Asta înseamnă că jurnalistul are datoria de a relata adevărul, așa cum este, și indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa. 

Ca să vă provoc la o discuție despre comportamentul reporterului pe teren, vă invit să priviți (unii, încă o dată) cunoscutele, deja, filmulețe în care se vede cum o jurnalistă din Rusia încearcă să discute cu un reporter de investigații din Germania, care a realizat un documentar despre dopingul din sportul rusesc. 

În ultimul timp, și la Chișinău am avut cazuri în care un reporter „s-a confruntat” cu participanții la evenimente, iar după conflictul izbucnit asociațiile de media au condamnat deopotrivă comportamentul ambelor părți - atât al agresorilor, cât și al jurnalistului.

Iar întrebările la care vreau să încercăm să răspundem sunt următoarele: 

Este sau nu îndreptățită obținerea informațiilor prin provocări? 

De ce unii jurnaliști sunt tentați să provoace? Este acesta un mod de lucru, stil, tendință în jurnalism? 

La ce poate duce un astfel de comportament?   

Până unde poate merge jurnalistul în obținerea informațiilor și care sunt limitele?   

 

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 6 din 6

«123456»

04 Jul 2016, 15:52 #51 0

Nume: Silvia Cucu

Sursa: Facebook

Likes: 2

Pai la cine nu îi convine în România să se ducă în Rusia să vadă acolo ce se întâmplă cu adevărat, da sunt jurnaliști care manipulează și sunt jurnaliști care spun adevărul despre toată mizeria din țara asta,si mai sunt jurnaliști care jignesc pe oamenii bătrâni de exemplu cum a fost în 2012 la referendum.

04 Jul 2016, 15:45 #52 +1

Înregistrat: May 2024

Postări: 1

Reporterul trebuie sa munceasca sau sa provoace?
Prima cu siguranta da. A doua cred ca tot, dar in termeni sanatosi. Nici un material jurnalistic, cat de bun nu ar fi si util societatii , nu poate fi o justificare pentru a recurge la provocari murdare. Des, cel putin asa mi s-a creat impresia, jurnalistii de la noi fac uz de provocari pentru a se remarca.
Cred ca bunul simt se aplica peste tot, chiar daca jusrnalismul e un domeniu mai specific. Desi, nu prea poti obtine materiale senzationale, daca mergi doar dupa canoane. Reputatia conteaza mult, putini insa constientizeaza asta.

04 Jul 2016, 15:16 #53 0

Nume: Petru Rosca

Sursa: Facebook

Likes: 2

Până unde poate merge jurnalistul în obținerea informațiilor și care sunt limitele? Pana la limitele sensului si continutului de educatie al celui care-si zice si se crede a fi jurnalist.

04 Jul 2016, 13:42 #54 +2

Înregistrat: May 2024

Postări: 21

Un subiect foarte sensibil. Este foarte fin hotarul între a provoca pentru a demonstra o ilegalitate și a provoca pentru a manipula. Jurnaliștii care provoacă pentru a demonstra o ilegalitate, de regulă, sunt foarte experimentați, știu cum să reacționeze în lipsa confortului psihologic, știu să-și asume riscuri, își pot stăpâni emoțiile și mai ales știu de ce fac asta. În jurnalismul de la noi au fost mai multe cazuri când jurnaliștii au provocat pentru a demonstra anumite ilegalități, dar de fiecare dată au făcut-o în interes public. Nu e ușor să te prefaci că ești pedofil, pentru a te infiltra într-o astfel de rețea și a arăta cum stau lucrurile, să te dai drept cerșetor pentru a arăta cum sunt împărțite sectoarele pentru cerșit sau să „recunoști” că vrei o armă pentru a arăta că un interlop nu s-a lăsat de „treabă”. În toate aceste exemple nu au acționat amatori, ci jurnaliști profesioniști, care au făcut-o strict în interesul legitim de a fi informat al publicului. Corectitudinea și echidistanța însă pot fi și măști pe care încearcă să le îmbrace așa zișii jurnaliști, care numai cu meseria asta nu au nicio legătură. Să fii obraznic, acoperindu-ți intențiile cu o legitimație, nu este justificat niciodată. Un jurnalist adevărat nu provoacă pentru a demasca anumite trăsături de caracter, ci pentru a demasca ilegalități, acte de corupție, abuzuri etc. În același timp, nicio obrăznicie din partea unui pretins reporter nu poate justifica acțiunile necorespunzătoare ale funcționarilor, or ei, din start trebuie să-și asume anumite riscuri atunci când acceptă funcția.

04 Jul 2016, 13:03 #55 +1

Înregistrat: May 2024

Postări: 3

Foarte bună tema. Din situația descrisă, reiese că jurnaliștii în Moldova au suficiente libertăți, dar nu și responsabilități. Deși, în unele cazuri privind ”provocatorii jurnaliști” de la noi, se pare că tocmai sunt cazuri când reporterii o fac la comandă politică, deci nu din cauza libertăților, ci a unor angajamente. Alteori, reporterul se pare că nu înțelege cât e de importantă credibilitatea și imparțialitatea sa.

În fond,în istoria presei, există cazuri când reporterii fac uz de provocări (dând mită - ca să probeze coruptibilitatea unui funcționar, angajându-se în instituții, ca să demonstreze că anumite mecanisme nu funcționează),dar aceste provocări trebuie să demonstreze buna intenție și interesul public maxim. Nicio instituție de presă care ține la reputația sa, nu va accepta provocări reportericești care satisfac interesele politice ale patronului.

04 Jul 2016, 12:53 #56 +1

Înregistrat: May 2024

Postări: 3

Foarte bună tema. Din situația descrisă, reiese că jurnaliștii în Moldova au suficiente libertăți, dar nu și responsabilități. Deși, în unele cazuri privind ”provocatorii jurnaliști” de la noi, se pare că tocmai sunt cazuri când reporterii o fac la comandă politică, deci nu din cauza libertăților, ci a unor angajamente. Alteori, reporterul se pare că nu înțelege cât e de importantă credibilitatea și imparțialitatea sa.

În fond,în istoria presei, există cazuri când reporterii fac uz de provocări (dând mită - ca să probeze coruptibilitatea unui funcționar, angajându-se în instituții, ca să demonstreze că anumite mecanisme nu funcționează),dar aceste provocări trebuie să demonstreze buna intenție și interesul public maxim. Nicio instituție de presă care ține la reputația sa, nu va accepta provocări reportericești care satisfac interesele politice ale patronului.

04 Jul 2016, 12:01 #57 0

Nume: Tanta Voicu

Sursa: Facebook

Likes: 2

Sunt f.multe provocari daunatoare .prin intrbarile puse la care unii nici nu sau gandit pot provoca ura intre colegi cum o intreba.ti pe firea daca candideaza la presedentie?astea sunt intrigiti pe care le baga ziaristii.intrece.ti orice masura.!

04 Jul 2016, 11:23 #58 +1

Foarte buna remarca, Valeriu Pașa. Cine da si cui da legitimatia de jurnalist e o tema de discutie. In mod normal, presa se autoreglementeaza. Ar trebui sa existe anumite cerinte pentru ca sa obtii legitimatia de jurnalist si o evidenta, probabil, a celor care au legitimatii, la asociatile de jurnalisti. Si atunci cand jurnalistul incalca codul deontologic, in mod repetat, cred, la fel, ar trebui sa existe parghii de retragere a legitimatiei. E discutabila aceasta tema. In mod cert, cred, jurnalismul trebuie sa fie facut de profesionisti, nu de oricne.

Înregistrat: May 2024

Teme moderate: 2

04 Jul 2016, 11:14 #59 0

Înregistrat: May 2024

Postări: 2

Foarte bună discuție. Dar eu cred că un jurnalist se comportă normal. Cei care se ocupă de provocări au o legitimație, dar asta nu îi face jurnalişti. Să fondezi o agenție de presă şi să împarți la dreapta și la stânga legitimații cu ştampilă nu înseamnă să poți transforma tot blegul în reporter. Te costă cam 1000 lei să fodezi o companie cu genul de activitate ”agenție de presă”. Activitatea de presă nu este nicidecum reglementată sau licențiată, nu cred că trebuie să fie dar ceva trebuie să se întâmple pentru a scoate acest haos.

Ai luat ștampila și poți da oricui o legitimație. Cam aici e problema, au fost tentative de a forma sindicate jurnalistice, din păcate au picat. Tagma ziaristică ar trebui să fie cea care califică dacă are cineva sau nu dreptul să se numească jurnalist.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta