Avem nevoie de jurnalisti independenti mai mult decit oricand. Sper ca fiecare dintre voi sa isi mentina convingerea in corectitudinea alegerii pe care a facut-o: aceea de a lucra intotdeauna in interesul cetatenilor. Daca sinteti atacati, inseamna ca va faceti corect misiunea, inseamna ca deranjati. Sper ca jurnalistii independenti sa reuseasca sa stabileasca o puternica legatura de solidaritate, in primul rand intre ei. Si sper, de asemenea, ca tot mai multi cetateni sa reactioneze prompt, in apararea voastra, atunci cand vi se creeaza impedimente sau sinteti atacati.

Din pacate, auzele sunt multiple, iar vinovati sunt nu doar actorii politici, dar si societatea si chiar jurnalistii. Atitudinea agresivă față de jurnaliști este o normalitate nu doar pentru cei care se află la putere, dar și pentru politicienii din opoziție. Eu continuu să cred că principala cauză este că noi, breasla, nu am reușit să ne impunem respectul, să reacționăm prompt și solidar atunci când unul dintre noi este atacat, fie verbal, fie fizic.
Imaginați-vă că la un protest (sau altfle de eveniment) după ce este agresat fără niciun motiv un jurnalist de unul dintre organizatori, ceilalți care sunt prezenți decid să boicoteze evenimentul și să nu facă știri de la el. Ar fi o lecție bună? Eu cred că una foarte bună.
Îmi amintesc de o ședință la Consiliul Superior al Magistraturii, la care venise să protesteze cu echipa lui un lider al opoziție. Abordat ca să ofere nu știu ce comentariu unui jurnalist din holding, politicianul a pornit un atac verbal virulent față de jurnalist. Eram mai mulți jurnaliști de față și toți tăceau. Am intervenit și i-am cerut politicianului să trateze cu respect jurnalistul pentru funcția pe care o are și l-am atenționat că are un comportament total inadecvat.
îmi pare nespus de rău că atunci când este atacat unul dintre colegi noștri, reacțiile vin mai cu seamă din partea ong-urilor de media, nu prea văd printre semnatari nume de jurnaliști sau foarte puține nume de instituții de presă.

În concluzie, în condițiile derapajelor democratice de astăzi din Moldova, nouă, jurnaliștilor, nu ne rămâne decât să depunem maxime eforturi pentru a ne impune autoritatea și pentru a-i face pe actorii politici, cetățenii, oamenii legii, demnitarii să ne respecte.

În țările democratice societatea înțelege că filmarea, fotografierea și reflectarea evenimentelor în presă fac parte din activitatea profesională legitimă a jurnalistului și nu îl încurcă să lucreze, deoarece cunosc beneficiile. În Moldova însă, oamenii vor spune că ai dat dovadă de curaj și tărie de caracter dacă ai apărut cu camera de filmat în perimetrul unui protest, când, de fapt, tu pur și simplu ți-ai făcut munca.
Persoanele publice știu prea bine ce fac atunci când se comportă violent cu jurnaliștii și îngrădesc satisfacerea interesului public. Ei nu își fac griji de legalitatea acțiunilor sale, fiind ghidați prin comenzi fixe, dictate de sus. Verticalitatea e o calitate de care n-au avut parte toți. Problema e că cetățenii, activiștii civici, jurnaliștii imparțiali și independenți rămân în minoritate, sunt agresați și se află, practic, pe cale de disparție.
Atât timp cât răspunderea legală și sancțiunile rămân doar pe hârtie, unica ce poate apăra mass-media autohtonă este vocea acesteia.

Se intampla pentru ca acest fapt se tolereaza. Daca cel care a agresat, fie si verbal un jurnalist, nu neaparat sa i se dea cu matura in cap, ar fi penalizat, i-ar pune un pic la respect, poate. La noi insa institutiile de drept asteapta sa fie sesizate despre un caz sau altul. De obicei sunt agresat jurnalistii care nu convin protestatarilor, daca e vorba de protest, sau cei care critica, investigheaza un subiect, din orice institutie nu ar fi. Este un lucru regretabil, dar atat timp cat acesti indivizi vor fi agreati, ne putem trezi nu doar cu matura in cap.

De foarte multe ori am observat cum jurnaliștii, cameramanii și fotoreporterii sunt atacați în special la proteste. Sunt atacați absolut toți reporterii: pe unii, din motiv că lucrează în instituțiile media afiliată guvernării, iar pe alții din motiv că manifestanții nu cunosc nimic/sau confundă insituțiile media la care activează aceștia cu cele afiliate politic.

Cel mai mult au de suferit jurnaliștii care fac investigații și cei care activează în cadrul instituțiilor independente. Anume acești jurnaliști se află în „zona de risc”, fiindcă sunt echidistanți și critici la adresa tuturor (fără a avea „preferați” - așa cum se cuvine să facă un jurnalist).
Riscuri sunt multe, mai ales în ultima perioadă. Politicienii, dar și oamenii publici, au devenit mai agresivi verbal cu jurnaliștii, care încearcă să relateze corect toate evenimentele.
Unii politicieni și oameni publici, care organizează evenimente sau participă în cadrul lor, preferă să țină cât mai departe jurnaliștii care vor scrie adevărul și să invite presa care îi va lăuda. Acest lucru spune foarte multe despre aceste personaje și scopurile ulterioare ale acestora.
Există riscul ca jurnaliștii independenți, mai ales în perioada electorală, să aibă o multitudine de obstacole de înfruntat: șantaj, agresivitate verbală și fizică, etc. Lucru care deja se întâmplă. Este inacceptabil, dar greu de luptat cu acest „fenomen”. Și mai greu în contextul în care numărul jurnaliștilor independenți este în scădere.
Pe de altă parte, există și jurnaliști care instigă participanții la proteste și nu doar prin intermediul întrebărilor. Au drept scop de a provoca intenționat o anumită persoană și a o pune într-o postură proastă (mai ales când vine vorba de instituțiile media care sunt finanțate de un anumit partid politic și vor să denigreze un alt personaj politic).
Totuși, trebuie să ne susținem reciproc - jurnaliștii care se conduc de Codul Deontologic și cel de Etică. Începe o perioadă grea, dar doar prin susținere reciprocă vom putea „să supaviețuim” trollilor și presei cumpărate.

De ce despre atacurile lui Nastase asupra oamenilor, nu scrieti niciodata? Si da, corct ati mentionat ”actiunile diferitor persoane de la guvernare, etc.. inafara de Nastase.” Asa ar fi fost mai corect.