Vă mulțumesc pentru opinie, Ludmila!

Este o radiografie exactă, cu regret pentru situația existentă. În mare parte, avem o populație neinstruită în domeniul consumului de mass-media (media literacy) și fără acces la posturi de televiziune cu proprietari diferiți. Populația se informează preponderent de la TV. Este ceea ce văd și eu, de fiecare dată, când merg la țară.

Zilele trecute, Consiliul Coordonator al Audiovizualului „ne-a speriat” cu organizarea concursului pentru primul multiplex. După acest concurs, urmează să apară (oficial) televiziunea digitală în Republica Moldova, urmează să beneficiem de 12-15 posturi de televiziune. Credeți că populația țării va avea acces la mai multă informație? Am mari îndoieli, deoarece majoritatea familiilor nu au televizoare adaptate pentru a recepționa televiziunea digitală. Am mari îndoieli și în ceea ce privește „capacitățile tehnice” ale primului multiplex de „a se adapta” pentru transmisia unor posturi de televiziune, altele decât cele care aparțin „băieților buni”.

Totuși, avem nevoie de schimbare, deoarece suntem europeni sau pretindem să fim.

Merci pentru opinie, Irina!

Da, spre regret jocurile de culise sunt valabile și în raport cu activitatea dintr-o bună partea a mass-media naționale.

Putem, totuși, evita măsurile represive???

Stimulare financiară?
În 2008-2010 au fost depuse eforturi pentru promovarea unui (proiect de lege) mecanism de acordare a ajutoarelor de stat pentru mass-media, în vederea atenuării monopolului de pe piața de publicitate din Republica Moldova. Eforturile au „culminat” cu nimic.

Combaterea monopolului de pe piața publicității?
Chiar și în lipsa adoptării acestui proiect de lege era așteptată, de reprezentanții mediului jurnalistic, intervenția Consiliului Concurenței în vederea îmbunătățirii situației în domeniu. Așteptări spulberate și în acest caz.

Autoreglementare?
În anul 2009 a fost constituit Consiliul de Presă din Republica Moldova, în calitate de structură independentă privind promovarea normelor de autoreglementăre în mass-media. În opinia mea, cel puțin la etapa actuală, măsurile și/sau sancțiunile Consiliului de Presă sunt insuficiente pentru combaterea unor fapte și încălcări grave, precum este și cazul războiului informațional.

După povestea cu „miliardul”, nu ne rămâne decât să ne gândim la măsuri represive.

Vă mulțumesc pentru opinie!

Da, este necesar să se decidă dacă este cazul unei intervenții legislative. Deși am fost și suntem dezinformați și manipulați pe parcursul mai multor ani, se pare că politicienii din țara noastră și-au dorit să acorde atenție acestei probleme doar începând cu anul 2015, în contextul conștientizării repercursiunilor războiului informațional declanșat în raport cu statul vecin, Ucraina. Nu trebuie să excludem că doar combaterea războiului informațional constituie, cu adevărat, o preocupare a clasei politice din țara noastră.

Sub acest aspect, în opinia mea, este cazul să delimităm:
a) contracararea războiului informațional, pentru care a existat o preocupare din partea politicienilor/parlamentarilor. Sunt dispus să cred că în acest caz este o preocupare reală, deși eforturile sunt minile și fără rezultate evidente;
- combaterea propagandei și a dezinformării societății. În acest caz, sunt dispus să cred că elitele politice din Republica Moldova sunt interesați doar de ... propriile declarații privind necesitatea de a combate propaganda și dezinformarea.

Cred că suntem în fața unui fenomen cu consecințe grave și de lungă durată, în raport cu evoluția realităților politice din țară. Pe de o parte, societatea nu conștientizează gravitatea situației. „Fiecare dintre noi cunoaște ceia ce se transmite la postul de televiziune, pe care il privește”, precum afirmați și Dumneavoastră. Pe de altă parte, să nu uităm că legislația, nu odată, a fost instrument de anticipare și/sau „forțare” a reformelor, pe care ni le dorim ... pentru a trăi mai bine. Poate și aici e cazul? Răspunsul meu este „da”.

Care este și/sau va fi reacția jurnaliștilor? O cunosc! Negativă. Jurnaliștii sunt reprezentanți ai unei profesii libere, care nu acceptă „cu ochi buni” novațiile juridice în domeniul legislației mass-media. Această atitudine, totodată, nu are drept consecință nerespectarea legislației.

Merci pentru intervenție, Ion!

Amploarea dezinformării și propagandei, astăzi, au devenit un subiect al agendei publice. Opinia publică este plină de reacții de dezaprobare a acestui fenomen. Sesizez și reacții de aprobare a acestui fenomen, din partea utilizatorilor de rețele sociale.

Reacționează, în acest caz, statul? Rămâne valabilă, spre regret, și întrebarea cum trebuie să reacționeze statul? Cred că este normal să ne înaintăm această întrebare noi, cei care nu suntem împovărați de "mantia" de reprezentant al statului.

Sunt de acord că există riscul de a institui noi prevederi legale, care vor rămâne literă moartă. Nu suntem noi, reprezentanții mass-media, cei în măsură să impunem schimbări în justiție și activitățile de numire în funcție a celor ce poartă "mantia" de reprezentant al statului.

Poate este cazul să insistăm, în continuare, asupra modificării legislației? În opinia mea, răspunsul la această întrebare urmează să fie prezentat de societate și reprezentanții mass-media.
Există, totuși, o posibilitate...

Mulțumesc pentru opinie, Andrei!
Voința guvernării, în contextul luptei cu propaganda și manipularea opiniei publice în mass-media, este necesară. Pe parcursul ultimilor ani, am studiat reacțiile guvernării față de îndelungatul proces de intoxicare politică a opiniei publice. În majoritatea cazurilor, guvernarea a mimat existența dorinței de a combate acest flagel. Am asistat și/sau am vizionat pe www.privesc.eu ședințe publice, în care politicieni cu puteri de deciziei își exprimau public și emotiv indignarea față de prezența fenomenului dezinformării și manipulării opiniei publice în serviciile de programe ale televiziunilor (re)transmise în Republica Moldova.
Ce a urmat după asemenea intervenții publice ale politicienilor? Nimic! O singură excepție: două proiecte de lege, înregistrate în anul 2015 cu titlu de inițiativă legislativă. Proiectele de lege au constituit obiectul unor „îngrijorări întemeiate” privind respectarea standardelor europene în domeniu (este cazul să traduc aceste cuvinte, din limbajul diplomatic: „conținutul proiectelor de lege este contrar standardelor europene în domeniu”) și, în cele din urmă, au fost abandonate (în contextul unor presiuni ale societății civile).
Da, este necesară adoptarea unui nou Cod al audiovizualului. În calitate de coautor al Proiectului Codului audiovizualului al Republicii Moldova, elaborat de Asociația Presei Electronice (APEL), afirm că în 2010-2011 – perioadă a elaborării acestui proiect de lege, nu am prevăzut noțiunile „propagandă” și „manipulare”. Asemenea noțiuni urmează a fi elaborate și promovate, în contextul unor dezbateri publice largi. Urmează să revedem și sancțiunile.

Merci pentru opinie, Aurel !

Spre regret, pe parcursul ultimilor ani asistăm neputincioși la acțiuni concertate de dezinformare și manipulare a opiniei publice.
Legislația în vigoare, într-adevăr, conține pârghii suficiente pentru contracararea acestora. Îmi permit să afirm, însă, că aceste pârghii sunt valabile doar în raport cu domeniul audiovizualului. În domeniul audiovizualului, gama de sancțiuni permite influențe suficiente pentru a schimba comportamentul radiodifuzorilor (posturi de radio și TV). Recent, au fost aprobate de către legislativ modificări și completări în Codul audiovizualului al Republicii Moldova în vederea măririi cuantumului amenzilor.
În ceea ce privește posibilitatea sancționării altor categorii de mijloace de informare în masă (publicații periodice private, portaluri informaționale etc.) situația este diferită. Trebuie să recunoaștem că sancționarea juridică a acestora pentru dezinformare și/sau manipulare, în fapt, nu este posibilă.
Sancționarea juridică a autorilor falsurilor este și mai problematică. În cele din urmă, fiecare persoană este în drept să-și creeze o pagină, pe care poate publica informații de interes public, minciuni, mesaje manipulatorii și/sau … prostii. În opinia mea, în contextul examinării posibilității instituirii unor sancțiuni pentru dezinformare și manipulare a opiniei publice, trebuie să ne îndreptăm atenția doar spre mass-media.
La capitolul implementării legislației, spre regret, Republica Moldova este o restanțieră. Până mai ieri reprezentanții Consiliului Coordonat al Audiovizualului aveau o scuză: „Sancțiunile sunt mici și nimeni nu ne ia în serios”. Mă întreb retoric „care vor fi scuzele, pe care le vor invoca mâine” reprezentanții organului de reglementare din domeniul audiovizualului?” Vom vedea mâine.
Da, urmează să fim prudenți în ceea ce privește contextul elaborării și adoptării unor noi sancțiuni, în raport cu mass-media, pentru manipulare și dezinformare. Îmi exprim și eu aceeași temere: politicienii nu vor ezita să abuzeze, în dorința de „a închide gura” jurnaliștilor incomozi.
Spre regret, ne dorim schimbarea și, totodată, ne este frică să nu dăunăm libertăților cucerite în mass-media. Aici, se pare, suntem de acord!

Merci pentru opinie, Mariana!

Nu-mi pot permite să nu fiu de acord cu Dvs. în ceea ce privește modul de implementare în țara noastră a acestor două drepturi fundamentale, pe parcursul ultimului an. Pe de o parte, am fost și suntem martori ai unor eforturi considerabile ale reprezentanților autorităților și instituțiilor publice depun în vederea îngrădirii accesului la informațiile publice. Pe de altă parte, extensiunea legală a libertății de exprimare și lipsa monitorizărilor permanente și eficiente ale spațiului mediatic sau, cel puțin, a spațiului audiovizual din Republica Moldova au creat posibilitatea dezinformării și manipulării opiniei publicului.
Proiectele de lege, elaborate și promovate pe parcursului anului 2015 de parlamentarii care se declară pro-europeni, constituie și ele o dovadă a posibilității îngrădirii standardelor înalte, existente în Republica Moldova începând cu anul 2010.
Media literacy este o soluție promovată la nivel european. Mă întreb dacă această soluție viabilă și în Republica Moldova.