Merci pentru participare, Ion!

Mi-am propus, în contextul intervenției date, să revăd anumite prevederi legale.
1. Constituția Republicii Moldova.
1.1. Articolul 32. Libertatea opiniei și a exprimării: „Sunt interzise și pedepsite prin lege contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional.”
1.2. Articolul 34. Dreptul la informație: „(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a cetățenilor sau siguranța națională.”
1.3. Articolul 54. Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți: „(2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.”
Concluzia se impune de la sine: în contextul contracarării războiului informațional, libertatea de exprimare poate fi îngrădită și, totodată, există posibilitatea instituirii unor sancțiuni proporționale și judicioase.

2. Legea Republicii Moldova nr.112-XVI din 22.05.2008 pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova. Nu este de mirare că în acest document de politici publice, adoptat (relativ) recent, lipsește noțiunea și/sau sintagma „război informațional”: noțiunea dată a devenit cunoscută publicului larg ulterior momentului adoptării acestei legi.

Aveți dreptate, Ion. Urmează să ne clarificăm care este extensiunea noțiunii „război informațional”. În acest context, chiar dacă există o noțiune a războiului informațional în actele NATO, urmează să fie impusă o noțiune la nivelul legislației naționale de către experții în domeniul securității naționale (să nu uităm că nu întotdeauna noțiunile consacrate la nivel european pot fi preluate mecanic în legislația națională).

Vă mulțumesc pentru opinia exprimată, Cornel !

Cunosc realitatea aplicării legislației în domeniu, pe parcursul ultimilor ani, fapt pentru care păstrez și eu o anumită doză de discreție în ceea ce privește avantajele și dezavantajele unor noi reglementări în domeniul legislației mass-media. Făcând referire la practica implementării legislației din domeniul audiovizualului, cred că este suficient să amintesc doar două cazuri:
- „conștientizarea” și implementarea, de către membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului, a noțiunii „producție proprie” din art.2 al Codului audiovizualului al Republicii Moldova („k) producție proprie – opere audiovizuale concepute sau procurate exclusiv de către radiodifuzor cu utilizarea mijloacelor tehnice, financiare și intelectuale proprii sau atrase în acest scop în bază de contract;”). După lecturi îndelungate ale acestei noțiuni, membrii acestei instituții au ajuns la concluzia că emisiunile produse în alte state, difuzate peste hotare și retransmise în țara noastră, sunt … emisiuni proprii;
- difuzarea publicității pentru un post de televiziune, care a obținut licența de emisie ulterior. Cred că nu este cazul să amintesc că noul post de televiziune a obținut licența … în bază de concurs.

Sper și eu că vor dispărea oamenii, care plătesc pentru dezinformarea și manipularea populației prin mass-media. În acest caz, nu ne rămâne decât să sperăm în manifestarea profesionalismului jurnaliștilor.

Rămâne, însă, pentru mine o întrebare: în cazul în care nu vom regăsi profesionalismul jurnaliștilor în practica zilei de mâine, politicienii nu-și vor dori … să facă ei ordine, fără a ține cont de opinia jurnaliștilor?

Merci pentru intervenție, Tatiana!
Spre regret, suntem doar martori neputincioși la ample campanii de dezinformare și/sau manipulare a opiniei publice. Studiem cu interes rezultatele monitorizărilor și studiilor de caz în domeniu, elaborate și publicate de experții și/sau organizațiile societății civile. Le utilizăm în activitatea didactică și … cam atât! Unul dintre studenții mei a avut îndrăzneala să întrebe „la ce bun elaborează Centrul pentru Jurnalism Independent și Asociația Presei Independente asemenea studii de caz”… Bună întrebare din partea unui (viitor) jurist! Nu am insistat să-i răspund tânărului/viitorului meu coleg că asemenea materiale ajung la CCA și … Într-adevăr! Și ce se întâmplă, dacă asemenea materiale ajung la CCA?! De regulă, nimic. Aplicarea sporadică și „de ochii lumii”, de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, a unor sancțiuni derizorii pentru propaganda și manipulare nu poate avea decât un scop informativ-didactic (CCA există!).
Sunt de acord cu ideea instituirii, în Codul audiovizualului al Republicii Moldova, a noțiunilor distincte „propagandă”, „dezinformare” și „război informațional”. Poate este cazul de a crea aceste noțiuni, în calitate de forme agravate ale încălcărilor în domeniul echilibrului și pluralismului social-politic? Urmează să decidem.