Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Țintește în presă!

Loghează-te pentru a putea comenta

Câtă încredere (mai) avem în presă?

Смотри на русском языке

Categorie: Țintește în presă!

În ultimii ani, Barometrul opiniei publice (BOP) arată că cea mai mare încredere cețățenii țării noastre o au în armată, Biserică și presă.  În BOP-ul din 2017, omul nostru, mai exact 10% din respondenți, acordă presei un credit de „foarte multă încredere”,54% - „o oarecare încredere”, 25% nu prea au încredere, iar 9% nu au încredere deloc în presă. 

Comparativ cu anul 2016, presa națională a căzut în clasamentul încrederii cu 3%.  Nesemnificativă cădere ar spune unii, dacă ne raportăm la alte domenii vitale care merg prost în țară. Iar dacă luăm în calcul faptul că o presă independentă este unul dintre indicatorii de bază ai funcționării eficiente a unui stat de drept, atunci această cădere ar trebui să ne alarmeze. 

N-a stat nimeni să analizeze minuțios care sunt cauzele acestei neîncrederi și care ar fi apanajul presei capabil să-l facă pe om să nu aibă dubii vis-a-vis de calitatea produsului mediatic, deși în prag de electorală s-ar merita efortul.  

Lipsa analizei echilibrate lasă loc pentru voci care afirmă că neîncrederea ni se trage de la presa aservita politicului, de la lipsa unei școli de jurnalism, din care să plece jurnaliști profesioniști și nu doar absolvenți ai facultății, de la comoditatea rețelelor de socializare și a blogging-ului, de la expansiunea știrilor false etc. Tensiunea tandemului „încredere-neîncredere în presă” a sărit însă recent, generând o inflamație-record a opiniei publice și o vânătoare de vrăjitoare asupra jurnaliștilor, care au îndrăznit “să tulbure apele”. 

În ultimele săptămâni, spațiul mediatic a fost câmpul de lupta pe care s-au dat bătălii grele, cu împărțit de tabere, cu ostracizări, declarații acide și conferințe de presă cu elemente de teatru social, dueluri pe rețele de socializare, proteste și flash-mob-uri care s-au produs urmare a unei investigații jurnalistice privind activitatea unei organizații de caritate. Această situație a făcut publicul și presa să se pună pe gânduri, să caute vinovatul, să linșeze fără să chibzuiască și, cel mai probabil, să afecteze grav încrederea populației în cel care servește știrea, investigația, reportajul… Cert e că această situație a umblat la niște temelii și a resetat niște construcții fie prost clădite, fie, arhitectural vorbind, lăsate fără finisaj.

În condițiile în care omul de rând este prins zilnic între avalanșe de informații, dar nu prea are gândirea critică și abilități de a distinge o știre falsă de una adevărată, nu știe să facă diferența dintre publicitate politică și o știre neutră, involuntar îmi vine în minte concluzia unei cercetări recente despre calitatea produselor lactate din țară, care a constatat că majoritatea produselor de acest gen, care ne sunt vândute drept naturale, sunt de fapt niște amestecuri vegetale de o calitate dubioasă.

Expertiza lactatelor a alertat cumpărătorul, a nemulțumit producătorii care au căutat să-și reafirme pozițiile și a pus în mișcare autoritatea statală care veghează asupra securității alimentare să ia atitudine. Între timp, spiritele aprinse s-au mai domolit, cumpărătorul autohton, umil și nealintat din fire, mânat de foame, primește în continuare ceea ce i se oferă, fie din lipsă de oportunități, fie din obișnuiță, fie din umilință… Paralelă deloc întâmplătoare. Am vrut să ajung astfel la discuția despre calitatea presei și încrederea publicului. Vă invit să reflectăm împreună asupra următoarelor chestiuni:

Ne place sau nu produsul mediatic care ne este servit zilnic? 

Are sau nu publicul din Moldova încredere în presă? Care sunt factorii ce erodează încrederea și ce ar trebui să facă jurnalistul ca să crească sau să recapete încrederea cititorului sau telespectatorului? 

Presa este singura care se face responsabilă de soarta sa sau există și alte instituții, funcționari sau persoane, a căror calitate determină calitatea produsului mediatic?

 

 

Pagina 1 din 2

«12»

25 Mar 2018, 17:57 #1 +1

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Media este exact pe măsura societății, nici mai rea și nici mai bună. Altceva este că așteptările anumitor segmente minoritare de oameni sunt mult peste oferta media actuală. Sigur ar fi bine să existe niște televiziuni sau măcar emisiuni, rubrici, etc de nișă, adresate anumitor consumatori mai pretențioși, dar la această oră o soluție economică pentru asemenea delicii este dificil de identificat, deși sigur nu este imposibil. Problema societății și a media sunt trendsetterii, cu toată aroganța, ignoranța și conjuncturismul cu care contaminează lumea din jur, dar și pe aceștia tot noi îi alegem, îi cităm și îi urmărim.
Încrederea în presă va scade anul acesta și mai mult, dar deja anul viitor, când politicienii nu vor mai avea interes să de-a vina pe oglindă, cele câteva procente pierdute vor fi recuperate fără vreo investiție impresionantă intelectuală sau financiară în dezvoltarea presei. Cred ca nu în încredere este problema, dar în faptul că noi ne mulțumim cu ce este și cu migrarea trashului din social media în media tradițională.
Cât despre responsabilitate.... este responsabilitatea jurnalistului să găsească informații importante și de interes public, precum și o redacție care să publice și să promoveze subiectul. Jurnaliștii dintotdeaună și oriunde în lume își fac treaba în pofida și grație.

25 Mar 2018, 17:56 #2 0

Nume:

Înregistrat: May 2018

Postări: 0

Este exact situația cu laptele. Moldoveanu citește, se-nfurie, dar închide ochii și bea mai departe. Dar daca-l intrebi, din politețe zice ca-i bun.
Poate tot din cauza asta sondajele arată asa grad înalt de încredere in presă.

25 Mar 2018, 12:48 #3 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Mulțumesc pentru întrebări extrem de relevante, Ana!

Sînt mult prea multe aspecte/factori care trebuie să fie luați în calcul pentru a putea reflecta obiectiv asupra întrebărilor pe care le abordezi. După mine, pentru a putea răspunde, este extrem de importantă înțelegerea întregului ecosystem, cu toate componentele, cu indicatori clari pentru fiecare nivel de dezvoltare a ecosistemului. Doar pornind de la o analiză comprehensivă, putem înțelege care componente sînt sub-dezvoltate, pentru că anume ele ne ‘trag’ înapoi, și ce concret trebuie să fie întreprins pentru a putea trece la următorul nivel. Această abordare permite evitarea transplantării a abordărilor preluate din alte țări (cu salturi peste nivele naturale de dezvoltare a presei), și evitarea unui mimetism isomorfic în ceea ce privește presa liberă și independentă din acest spațiu.

p.s. din experiența personală – nu avem TV tradițională în casă de vreo 7 ani, adică nu privim știri, emisiuni TV, în format tradițional. Alegem noi ce anume să privim/ascultăm. Avem tradiția de a comunica despre noutăți cu rețea de prieteni, persoane influente și ei constituie de cele mai dese ori sursa cea mai de încredere (atunci cînd e vorba, îndeosebi, de luarea anumitor decizii mai strategice pentru viața personală sau profesională).

Încă din 2005, sînt implicată la nivel global în structuri care abordează Guvernanța Internetului, și încă de-atunci discutam despre faptul că mass-media tradițională va trece prin schimbări radicale, iar “ordinary people will view media as part of the elite”. Pe de altă parte, vulnerabilitățile asociate cu lipsa unui cadru regulatoriu la nivel global în ceea ce privește guvernanța internetului (pornind de la interes genuin de balcanizare a internetului din partea unor puteri cheie), va crea multe provocări de ordinul celor cu care ne ciocnim azi – misuse of social media/fake news, misuse of personal data, intruding in elections, etc.
Iar agendele de genul celor focusate pe Guvernare Deschisă, dacă ar fi ancorate/contextualizate corect, pornind de la implementarea principiilor cheie precum guvernare distribuită/distributed governance, ar oferi mass-mediei oporunitatea să-și co-creeze imaginea proprie împreună cu actorii cheie relevanți, pornind de la lecțiile învățate.

25 Mar 2018, 00:22 #4 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Daca mutam discutia intr-o alta dimensiune, intrebarea ar putea suna: “In ce masura ar fi bine sa avem incredere in presa?” Pana la urma increderea este o notiune care presupune de fapt delegarea completa a procesului de analiza a informatiei catre un tert. Adica, de ce sa stau sa ma gandesc si sa-mi fac concluzii, daca exista deja institutiile media care fac asta. Pana la urma, un nivel inalt de incredere presupune o capacitate scazuta de analiza si un spirit critic inexistent. Ca si in paralela cu lactatele, e absurd sa am incredere in producatorul de lapte sau in magazin si sa pun pe masa copiilor primul produs luat de pe raft. Daca sunt un consumator responsabil, intai voi verifica data expirarii, continutul si ingredientele produsului, voi mirosi si gusta produsul inainte de a-l da copiilor. Eventual, voi compara cu alte produse. Si, daca mi se pare dubios, as solicita celor responsabili sa verifice daca produsul e asa cum pretinde.
In cazul presei e la fel, o doza sanatoasa de neincredere presupune ca omul o sa caute informatie si din alte surse, o sa faca propria analiza si propriile concluzii, indiferent in ce “haina” imbraca un jurnalist sau altul o situatie sau alta. Or, calitatea informatiei e mult mai dificil de verificat decat calitatea laptelui. Prima regula in psihologie este despre perceptia selectiva a omului asupra mediului. Iar jurnalistii sunt oameni ca toti ceilalti. Asa ca, mostenirea sovietica ca “daca o scris la gazet ori o spus la televizor, apu ii drept” trebuie sa inceteze. Oamenii, chiar de mici, trebuie invatati sa aiba spirit critic si capacitate de analiza. Or, chiar si in constructe sociale precum religia exista un Toma Necredinciosul care vrea sa pipaie si sa verifice cu ochi proprii. Iar presa nu este religie, este o ocupatie umana la fel de imperfecta ca oricare alta.

24 Mar 2018, 22:03 #5 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

3% nu e mult, Ana Ana Racu ! In situatia in care jumatate de presa spune 24/24 ca cealalta e aservită oligarhului, iar cea din urma jumatate spune 24/24 ca prima jumatate e aservita interlopului fugar/kgb-ului defunct, mai mult de jumatate de oameni in continuare au încredere în presa. Doar 3% au crezut presa ca nu poti avea incredere in presa. Deci presa noastra nu e prea eficienta in propaganda si asta ii da o sansa. Si un apropos la adresa lui Valeriu Caţer Valeriu, care mi-e prieten, dar adevarul e ca consumatorul nu e devina. Consumatorul cum vedem are incredere in ceea cu ce il hraneste presa si deci papa ce ii dai. Da-i produs adevarat! Il va accepta pe bune.

22 Mar 2018, 10:09 #6 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Presa nu poate fi considerată independentă dacă este controlată de un partid sau o persoană publică. Să nu avem însă iluzii - e foarte greu să găsești presă liberă oriunde în lume, chiar în țările Occidentale. Respectiv, trebuie să ”lucrăm” cu ceea ce avem. Cazul Republicii Moldova la capitolul libertății presei lasă de dorit, dar nu este cel mai grav în spațiul ex-sovietic. Pe de altă parte, foarte mult depinde de înșiși ziariștii - este oarecare ”auto-cenzură” sau nu? Care sunt limitele libertății într-o redacție sau alta? Și cât de conștient este ”stăpânul” acesteia în privința pluralismului? Eu cunoșteam cazuri când chiar în cadrul mass media controlate erau ziariști liberi care aveau îndrăzneală să spună lurcurilor pe nume. Și dacă mai există așa oameni, viitorul presei nu ne va părea atât de trist.

22 Mar 2018, 09:50 #7 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 2

Chiar ieri îi povesteam copilului meu de 13 ani despre noile tipuri de războaie, inclusiv cele informaţionale. A fost o bună ocazie şi pentru mine să meditez la acest subiect. Apropo, am ajuns la concluzia că acesta este războiul cel mai distructiv pe termen lung, dar şi scurt: determină sorţi, alungă oameni din ţară, "pune ochelari suri, roz sau de cal" indivizilor care şi aşa au miopie. Or, atunci când nu vezi bine, e cam greu să faci diferenţa dintre jurnalismul de calitate şi jurnalismul "armă informaţională".
Din păcate, unii profesionişti în domeniu, nici ei nu se întreabă prea des cine sunt: killeri, salvatori sau "simpli" jurnalişti.
Cu părere de rău, interesele geopolitice mari, împart lumea, inclusiv cea a jurnalismului de orice fel, în două tabere care sunt într-o permanentă luptă şi, care, reduce tot mai mult din calitatea "laptelui" vândut pe ecrane şi prin ziare şi băut tot mai cu silă de cei înfometaţi de adevăr.

22 Mar 2018, 20:51 #7 0

Merci, draga Tatiana! Cind scriam acest articol, m-am tinut asa mai de "ocolul" nostru si nici nu m-am gindit la impactul subiectului la scara internationala. Ai dreptate, atunci cind afirmi ca razboaiele informationale sunt noile tipuri de manipulari si distrugeri care pot schimba lumea. Asta insemnind ca tot mai responsabila trebuie sa fie presa cind se angajeaza la o cauza sau alta. O stire fake poate distruge o afacere, o familie, o tara...

Nume: Ana Racu

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 4

22 Mar 2018, 01:49 #8 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Cum poți să n-ai încredere, dacă principalul argument al oricărei babete sau pățănaș la întrebarea de un știi este: cum de unde, am văzut în televizor!

Răspunsul la una din întrebările tale este că nu doar cei care scriu, filmează, fotografiază, etc., poartă vina, dar și consumatorii de media, care dictează modele, au transformat presa într-un instrument mai jos de buric.

22 Mar 2018, 20:48 #8 0

Merci, draga Valeriu pentru comentariu! Taios si direct si cu vox populi! Intrebarea e ce ne facem cu aceasta vina colectiva, cum spargem cercul vicios si incepem si unii si altii sa crestem, sa devenim mai profesionisti, mai responsabili, mai de incredere?

Nume: Ana Racu

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 4

15 Mar 2018, 12:54 #9 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Aș evidenția două aspecte. Primul, este cel că odată cu pierderea încrederii față de politicieni, înalți demnitari de sat, generat de ipocrizia acestora, imoralitatea de care dau dovadă aceștea, actele de corupție, cetățenii au găsit în persoana jurnaliștilor, ca pe ai săi reprezentanți ce luptă cu cei de sus. Îndeosebi încrederea față de jurnaliști se datorează jurnaliștilor de investigație. Pe de altă parte, al doilea aspect, este cel că mulți jurnaliști au luat-o cam tare cu aroganța profesională, deseori călcând peste deontologia profesională (imextiunea în viața personală în mod special). Alt aspect, care a început să erodeze serios încrederea cetățenilor față de jurnaliști, este faptul, că unii din ei sunt aserviți în mod deschis anumitor clanuri politice, iar alții scriu la comandă devenind ucigași mediatici. O problemă ar fi și pregătirea modestă a unei bune părți a jurnaliștilor, mulți din ei dau dovadă că nu posedă cunoștințe elementare generale (istorie, artă, geografie), avem foarte puțini jurnaliști specializați pe domenii, care ar cunoaște bine domeniul despre care scrie (juridic, economia, sport, etc.). Un lucru cert, pe care nu-l agreez, este faptul că se fac articole, investigații superficiale (fără a cunoaște un domeniu anumit, o problemă anumită, fără de a apela la persoane competente care ar putea oferi informații și date elocvente și pertinente necesare realizării materialului/investigației) fără a intra în miezul problemei, de dragul senzației (rating, vizualizări), că unii jurnaliști confundă denigrarea cu libertatea la informație, libertatea de exprimare.
În mare parte populația nu cunoaște cum e „construită” media. Înțelegerea valorii libertății cuvântului nu e conștientizată,de fapt e distorsionată. Dreptul la libera exprimare de cele mai dese ori e înțeleasă ca dreptul de a ataca, denigra. Cu părere de rău, ce reprezintă libera exprimare, n-o cunoaște și o mare parte din jurnaliști.

22 Mar 2018, 20:40 #9 0

Iti multumesc pentru comentariu, draga Veaceslav! Ai facut o scanare foarte pertinenta a tot ce se intimpla in domeniul presei, dar si a reactiei publicului.
Foarte des se vehiculeaza doleanta ca ar fi bine ca jurnalistii sa fie specializati pe anumite domenii si prin urmare, acest lucru ar spori credibilitatea acestora. Exista argumente pro si contra specializarii jurnalistilor. Si daca vrem jurnalisti specializati, avem nevoie de o pregatire buna. In ceea ce tine de libera exprimare, deontologie - aici suntem repetenti si mai avem de insusit multe, pina nu vor constientiza ca libertatea de exprimare presupune responsabilitate, iar imixtiunea in viata privata este o fapta sanctionabila...Comentariul tau mi-a sugerat chiar citeva subiecte bune pentru unele instruiri cu participarea jurnalistilor.

Nume: Ana Racu

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 4

14 Mar 2018, 22:50 #10 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1



Din pacate, produs mediatic de calitate avem tot mai putin in RM si este tot mai greu sa-l identificam printre putinele institutii de presa pe care le avem. La general vorbind, avem stiri de toate felurile, care genereaza un tablou informational despre situatia din tara. Dar felul in care este prezentat tabloul, aici este o mare problema. Ori sursa e dubioasa, ori stirea este scrisa neechidistat,partinitor sau incomplet. Ceea ce-l pune pe cetatean in dificultate si il deruteaza.
Din fericire, noi, cei care avem acces la internet. putem verifica orice informatie. Mai rau e cu cei din localitati, care se uita doar la TV si doar la un singur buletin pe zi, cel de la ora 19.00 sau de la ora 21.00. Si cred ca aici este marea problema. Daca majoritatea oamenilor se informeaza doar de la TV, nu stiu daca putem vorbi despre o informare echidistanta a cetateanului, avand in vedere ca omul (de la sat) nu are alta alernativa, si, oarecum, ca se hraneste cu ce are/din ce are. Din pacate, cred ca o mare parte din populatie crede in presa din RM, de orice "culoare "ar fi ea. Si chiar daca i se serveste mereu un product erodat, incep sa creada in el si ca acesta este bun, la un moment dat. Si anume la aceasta etapa, cetateanul ar putea decide, ori consuma ce i se da, ori renunta sa mai creada/urmareasca acea surs/presa.
Nu stiu daca se vede la orizont o schimbare mediatica in sens pozitiv.
Televiziuni independente, libere, din punct de vedere editorial, asta ar putea salva sitautia si ar stimulta o gandire critica in mintile oamenilor, care sa-i incurajeze ca pot avea si drepturi la opinii, pe care sa si le poata expune. Sa invete sa puna la dubii orice informatie.
O solutie de moment ar fi, cred eu, autoritatile si organele de resort. Sa mai curete un pic din siteurile de dezinformare. S-ar putea autosesiza in privinta multor portaluri online,care scriu si abuda de stiri de dezinformare si de promovare a unor evenimente/ personalitati mai putin importante pt public. Iar jurnalsitii, daca pot, sa-si faca treaba asa cum au fost invatati la universitate, doar astfel, presa poate deveni mai calitativa, mai de incredere!




22 Mar 2018, 20:38 #10 0

Draga Mariana, merci frumos pentru comentariu. Ai punctat aici unele aspecte care nici nu mi-au trecut prin cap si care nu se regasesc nici in alte opinii prezente aici. Ma refer in speta la ceea ce ai mentionat despre oamenii care nu au acces la internet si sunt fideli stirilor si accepta neconditionat ce li se serveste. Ei, probabil sunt cei mai vaduviti, dar paradoxal, s-ar putea sa fie cei care au cea mai mare incredere in presa. Referitor la autosesizarile privind portalurile care dezinformeaza, sunt de acord, cei care instiga la ura, xenofobie, discriminare sau dezinformeaza creind anumite dispozitii sociale publicului trebuie penalizati.

Nume: Ana Racu

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 4

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta