Intre timp am gasit si un studiu la tema. Este despre felul in care jurnalistii din Israel au reflectat conflicul violent dintre politia izraileteana si etnicii arabi, in 2000.
Observatiile cercetatorilor: cu cat mai mult timp se scurgea de la evenimente, cu atat mai echilibrate erau reportajele.
Concluzia: Jurnalistul oscileaza mereu "between Nation and Profession" si are o identitate dubla: de journalist si de cetatean, fapt care il tine intr-un permanent conflict intern. Atunci cand identitatea de cetatean se simte amenintata, ea triumfa si o pune in umbra pe cea de profesionist.
Concluzia mea personala - #ar fi bine si la noi asa ceva.
Adica, asa studii.
http://www.netanya.ac.il/lecturers/doclib1/between-the-mation.pdf

Cred ca pina la urma depinde in ce media lucrezi. Daca e vorba de stiri, atunci parerea jurnalistului nu are ce cauta in reportaj. Iar pentru parerile proprii sint editorialele, emisiunile de dezbateri....

Adrian, te referi deja puţin la alt fel de produs jurnalistic ("sub acoperire"). Dacă vreai să faci un reportaj amplu de investigaţie, pentru a deconspira ceva probabil, altfel care ar fi sensul. Dar cred că aici deja uşor ne abatem de la întrebările din start propuse pentru discuţie. Şi în acest caz la sigur apar o multitudine de nuanţe de tot felul. Din câte cunosc jurnaliştii de investigaţie folosesc informaţia obţinută de la diverse surse, fie şi sub acoperire, dar probabil mai rar practică ei personal aşa ceva.

Cred ca fiecare din noi are dreptul la opinie. Indiferent de profesie sintem in primul rind cetateni ai Republicii Moldova. Doar ca jurnalistul nu ar trebui sa incurce orele de lucru cu timpul liber. Astfel, un reporter este obligat sa tina cont de codul deontologic atunci cind reflecta un eveniment pentru o sursa media, adica sa fie corect si echidistant. Ceea ce de multe ori vedem ca nu se reuseste. La noi e cam asa : jurnalistul este obligat sa scrie ceea ce vrea sa auda seful institutiei media, din pacate. In asa mod media care ajunge mai des in casa omului formeaza parerea acestuia...... Si totusi nu-i usor sa fii jurnalist....

Adrian :)
Am citit de trei ori mesajul, dar asa si nu am inteles, ce inseamna jurnalisti sub acoperire si proteste cu urmari grave...
In fine, am cautat in google si nu am gasit nimic referitor la vreo situatie in care jurnalistii sa participe la proteste intr-o alta calitate decat cea de jurnalist.
Poate n-am cautat eu bine, incercati si voi.

Indiferent de situație (proteste, dezbateri în Parlament, un scandal etc.), un bun jurnalist nu uită că menirea sa este, în primul rând, de a informa corect. Jurnalistul e la datorie, așa cum este polițistul, soldatul, medicul ș.a.m.d.
Ceea ce se întâplă însă peste tot în lume, nu doar în Republica Moldova, este abaterea unor jurnaliști de la anumite norme deontologice, alunecând pe tărâmul manipulării.
Bineînțeles că fiecare jurnalist e și om și are dreptul la propria opinie, dar nu trebuie
să o prezinte (s-o impună) publicului ca pe o informație, un adevăr.
In acest sens, două lucruri ar trebui reținute:
- finalitatea profesiei de jurnalist de informare este de a fi în serviciul dreptului de a şti al cetăţenilor pentru ca aceştia să fie liberi să-și formeze propria opinie.
- Iar jurnalistul de opinie ar trebui sa cunoască faptul că simpla exprimare a propriilor păreri/convingeri, nu este suficientă. Acestea trebuie susţinute şi puse în valoare prin argumente pe măsură. Jurnalistul trebuie să reflecte adevarul, să fie coerent si consecvent.
Regulile pe care fiecare jurnalist ar trebui să le respecte, sunt, în mare parte, aceleași peste tot. Problema e că în unele redacții se inventează altele noi.

Interesanta întrebare, aproape filosofica :)
Și e greu să găsești răspunsul, pentru că noi nu avem nici un cadru de referință. Nici un precedent legal, prin care să se fi decis în vreo curte, că uite, dreptul la libertatea întrunirilor are prioritate față de misiunea jurnalistului de a fi un observator neutru. În alte părți asemenea chestiuni anume așa se decid: există o Curte Supremă care se pronunță.
Nefiind o asemenea instanță, eu aș zice că mai degrabă nu, decât da. Și pornesc de la un principiu în legislația americană, și in SUA libertatea cuvântului este aproape o religie, păi iată, acolo te bucuri de libertatea asta 1) în spațiul public și 2) în timpul tău liber. Pe un teritoriu privat și în orele de muncă, poți fi restricționat, fără să se fi încălcat legea. Se urmărește, desigur, separarea individului de corporația pentru care lucrează. Și chiar dacă buchia legii este formal respectată în cazul pus în discuție, dacă ar fi să ne ghidăm de spiritul unei legi similare (bine, la noi nu există) aș fi de părerea că jurnalistul trebuie să rămână un observator neutru.

Adrian, merci pentru întrebarea cu live-ul. Personal nu pot da prioritate unui procedeu sau altul, căci în calitatea de ascultător sau telespectator mă intereseză în egală măsură ambele. Depinde doar de profesionalismul reporterului care face aceste live-uri şi aici deja umblu la priorităţi, adică îi caut pe cei mai buni din cei pe care îi avem... :)

Am dat un +1 pentru mesajul lui Ion Terguţă pentru că nu este şi +10. Cei ce au avut fericirea să facă calificări în marile redacţii occidentale, or cel puţin să studieze astfel de practici, nu cred că mai au dubii în acest sens, problema e că colegii lor de breaslă nu-şi prea manifestă interesul pentru astfel de experienţă, sigur nu toţi, dar probabil mai există o problemă, redacţiile noastre, fie mici sau mari, care din punctul meu de vedere rămân "încătuşate" din diverse motive. Or anume redacţiile ar trebui să fie "grădiniţe" pentru tinerii jurnalişti veniţi de pe băncile facultăţilor.
Iar problema proştilor şi corupţilor există probabil peste tot în lume, dar aici în joc deja intră piaţa de desfacere a produsului jurnalistic.

Un jurnalist de stiri nu este decit un observator si nimic mai mult. Rolul lui este de a colecta si distribui informatia in stare bruta (atit cit rezista termenul). Nu el este cel care face concluzii si cu atit mai mult nu impune trenduri. Sigur un eveniment de asemenea anvergura iti ridica adrenalina, dar el nu e actor si nici regizor al acestei piese, ci doar un simplu cronograf. Ca jurnalistul poate avea o pozitie cetateneasca - sigur ca da, dar inafara profesiei, altfel isi pierde roulul de caine de paza, la fel ca si profesia in general. Sunt alte genuri care fac analize, dar si alea au reguli stricte, una de baza fiind echidistanta si impartialitatea. Un principiu BBC spune ca atunci cind un jurnalist lauda prea mult - ori e prost , ori e corupt si in ambele cazuri trebuie concediat.

Toti jurnalistii sint obligati sa iasa la proteste, exceptie fac doar cei pe care ii aranjeaza nivelul lor de trai si conducerea, adica "lingaii". Odata ce au si ei necesitati umane pe care nu sint in stare sa la satisfaca in Republica noastra mica. Iata de ce ii admir pe cei de la Jurnal,, ca o zic deschis, iar , in afara de ei, nu prea am vazut alte mass-media" protestind. Rusiiiiine!!!!! Sinteti cetateni, dragi jurnalisti , si aveti si voi copii, parinti, rude. Daca nu o faceti pentru voi,,,macar pentru ei !!!