Presiuni asupra presei au fost si vor fi mereu, mai ales daca presa este critica. Important este cum iti faci meseria si cum faci fata unor presiuni. Moldova este mica, mai toti se stiu unii cu altii si este usor sa ajungi la jurnalisti, prin cunostinte comune. Noi am avut multe situatii in care prin anumiti cunoscuti se iesea la noi pentru a nu publica investigatii la care lucram la acel moment. Si e o situatie neplacuta cand te roaga cineva apropiat. Noi am stiut de fiecare data cum sa explicam ca sa nu cadem in capacana. Dra am avut si situatii cand am revazut materialul la care lucram si ne-am convins ca sursele care ne furnizasera o parte din info urmareau anumite scopuri. Si in acel caz n-am publicat materialul. Am revenit la el mai tarziu. Presiunile ca atare se fac asupra presei care face investigatii si care este critica fata de autoritati. De aceea este important ca jurnalistii sa fie cat se poate de corescti, sa-si documenteze bine materialele sa aiba in spate tot suportul factologici si sa fie ei insisi convinsi de veridicitatea celor scrise. Cu cat iti documentezi mai bine materialele, prin investigatie proprie, nu cu ce iti furnizeaza sursele, cu atat esti mai protejat de presiuni. Si asta pentru ca cei despre care scrii au mai multe resurse, inclusiv informationale, ei stiu mai bine ca noi de unde vine informatia si cine e interesat sa o scurga presei. Daca vad ca jurnalistul e cel care a documentat si ca acesta vine cu o perspectiva proprie asupra problemei despre care scrie, ei, cei vizati in investigatie, vor fi precauti, pentru ca isi dau seama ca jurnalistul poate scoate mai multe la suprafata si se vor teme sa atace. In cazul in care vad ca jurnalistul nu a facut decat sa preia informatia de la surse, fara sa faca o minima documentare, sa se asigure ca e asa, inteleg ca jurnalistul e folosit pe post de instrument si atunci ataca. Deci, prin asta jurnalistul se face vulnerabil. In Moldova procesele de judecata sunt folosite ca metode de presiune asupra jurnalistilor. Asta pentru ca justitia e coruptia si functionarii cu probleme cred ca pot rezolva cazul in justitie, asa cum isi rezolva si afacerile. Noi insa nu am pierdut pana acuma niciun proces. Daca materialele sunt foarte bine documentate, nu ai de ce sa te temi, dar trebuie sa ai avocat bun si sa te inarmezi cu rabdare. Trebuie sa fim profesionisti si atunci vom minimaliza presiunile.

I think the correct way for a newspaper to survive in the long run is to report honest and accurate news. Such a newspaper can get subscribers because it will have a good reputation. If a newspaper is reporting fake news in exchange for bribes, then it will get money only in the short run. It will get a bad reputation and lose subscribers.

Proprietarii săptămânalului regional CUVÂNTUL sunt 4 jurnalişti care si fac ziarul (la moment unul s-a pensionat), plus SRL Tipografia Rezina cu 10% din acţiuni. Noi am fondat ziarul şi noi îl facem, deja 22 de ani. Adică suntem şi proprietari, şi angajaţi. Cheltuielile le acoperim cu venituri de la vânzarea ziarului prin avonare, servicii de publicitate şi editoriale. Astfel ne asigurăm existenţa, inclusiv un salariu cât de cât decent. Dividente n-am avut niciodată, profitul tot timpul a mers la dezvoltare. Procese de judecată - multe. Am fost chemaţi în judecată de avocaţi, preoţi, oaamenii regimurior. Pe toate le-am câştigat. De fapt după această schemă funcţionează majoritatea ziarelor membre ale API. Acest tip de presă ar avea toate şansele să se dezvolte spre binele societăţii dacă: autorităţie de toate nivelurile ar fi lipsite efectiv de dreptul de a edita publicaţii de informare şi opinie care în subordinea lor se transformă în instrumente de manipulare a opiniei publice, sunt utilizate în interese personale şi de grup ale celor de la guvernare; statul ar fi cointeresat în informarea corectă, obiectivă a populatiei, asigurarea unei transaprenţe efective a activităţii tuturor ramurilor Puterii; pe piaţa media ar exista o concurenţă loială, sănătoasă bazată pe profesionalism şi calitate; breasla jurnaliştilor ar fi mai solidaară şi ar promova mai insistent interesele sale bazate exclusiv pe Codul deontologic. Iluzii? Posibil. Dar soluţionarea acestor probleme depinde în primul rând de breasla noastră şi în al doilea rând de faptul cum noi ne facen datoria faţă de societate. Pentru a ajunge în rangul de Puterea a patra, trebuie să ne debarasăm de sindromul de slugă la stăpân şi pupcurism. Atât timp cât o mare parte din jurnăşiti se complac în acest rol n-avem de ce ne plânge că avem probleme. După adoptarea Legii privind deetatizarea publicaţiilor periodice (septembrie 2010), de care toţi au uitat, în R.M au apărut sau continuă să facă slujbă la autorităţi o mulţime de ziare, posturi TV, portaluri, unde-s angajaţi sute de persoane care se dau drept jurnalişti, unii chiar afirmă că au semnat Codul de etică. Şi asta deşi la 2010 deja exista o experienţă naţională în ce priveşte mass-media independentă, neangajată faţă de autorităţi şi politic, iar legea nominalizată de fapt lipseşte autorităţile statului de dreptul de a av

Implicarea jurnaliștilor în management și chiar în acționariat este o practică „ideală” și probabil greu de realizat în condițiile noastre, când există multe redacții, dar care au venituri mici sau asigurate doar de un finanțator, și prea puțini angajați - un fel de „eu scriu și tot eu citesc”. Mold-Street chiar este o excepție pe piața noastră media, fiind înființat de jurnaliștii care lucrează acolo, cam după modelul de la Hamburg. Asta vă face să aveți grijă ce scrieți și cum, pentru că țineți la reputația voastră, felicitări.
Cred că există mai multe legături între structura de proprietate și posibilitatea unor influențe din exterior. De exemplu, dacă proprietarul e un om puternic, în diversele sensuri ale cuvântului, „victimele” articolelor se vor gândi de două ori dacă să facă presiuni asupra jurnaliștilor sau să o interpreteze ca un anumit semnal de la proprietarul media.
În rest, am mai observat la oameni diverse feluri de autocenzură. De exemplu, a aborda doar subiecte care nu deranjează, deși fac audiență, e tot un fel de a dezinforma, rămânând pe linia de plutire economic. Eu, personal, nu m-am confruntat cu cazuri serioase de presiune, pe care să le pot mărturisi. Dar, tot ce ai scris există…
Până la urmă, e un echilibru fragil între a face audiență, cu tot ce presupune aceasta – conținut de calitate, marketing, deontologie, etc - și a monetiza audiența.

Presiunile economico-financiare sunt cele mai eficiente si cele mai frecvente. Se opereaza cu ele foarte delicat. Ai spus si tu, Aurel Stratan , functionarii din anumite institutii publice vizate de materialele voastre nu v-au contactat, in schimb v-au contact diversi agenti economici care la sigur au legaturi cu reprezentantii acestor autoritati. Nu exclud ca au urmat chiar si rezilieri de contracte de publicitate cu anumiti agenti economici etc. Cel mai grav este cand mediul de afaceri manifesta exces de zel si refuza sa plaseze publicitate pe portalul x, in ziarul y sau la TV z, doar pentru ca acestia indraznesc sa critice guvernarea sau diverse institutii publice. In astfel de situatii chiar nu poti schimba nimic, desigur daca iti doresti sa au o politica editoriala corecta. Aici doar respectul din partea cititorilor si loialitatea lor poate sa incurajeze mass-media sa activeze in continuare!

Interesant subiect! Întotdeauna vor exista presiuni asupra presei. Acest lucru este inevitabil. Oricând si oriunde. Ceea ce este important este cât de rezistenta este presa in fata acestei presiuni si care sunt mecanismele de protectie a libertatii cuvântului. Dar nu trebuie sa uitam nici de cealalta latura a medaliei: cât de protejat este cetateanul (oricare ar fi el) in fata unui atac nefondat sau chiar calomniei... E un set intreg sistemic care ar trebui sa functioneze: independenta presei, inclusiv financiara, profesionalismul si deontologia meseriei de jurnalist, o justitie eficienta care ar putea fi un recurs atât pentru jurnalisti împotriva atacurilor, cât si pentru cetateni impotriva presei... Personal, nu am probleme de acest gen, dar eu nu sunt jurnalist, ci editorialist, comentator. Sunt meserii diferite. Jurnalistul este responsabil pentru veracitatea celor enuntate. Eu, atunci când comentez stirile, nu pot sa raspund pentru exactitatea faptelor relatate intr-o stire. Dar mi s-a întâmplat sa primesc mesaje personale pline de ura si injurii din partea unora pe care îi pomeneam in texte. Dar acesta ramâne unicul mijloc de presiune posibil. Si el nu ma afecteaza deloc. Stiu ca sunt un privilegiat din acest punct de vedere: eu nu sunt nici platit pentru textele mele, nici salariat. Si nici nu locuiesc in Republica Moldova. Demult am ales sa limitez la maximum orice relatie "umana" cu oamenii "puterii". Suntem o tara mica in care toti se cunosc cu toti si acest aspect nu este deloc neglijabil. Cum sa critici o persoana cu care ai "baut bere" la o terasa? "Nu-i frumos", nu-i asa? Este si asta o forma de presiune... În principiu ar exista doua reguli de aur de respectat: sa nu depinzi financiar de nimeni si sa nu minti. O nimica toata...