Adevar zici Adrian. Ofițerii de presă adevărați pot fi numărați pe degetele de la o mână. Am avut parte sa lucrez cu multi dintre ei, dar, recunosc, nu cu foarte multi am gasit limbaj comun. Liliana Anghel (Parlament), Maria Vierul (PG), Tamara Procopie, Sabina Cojusneanu, Diana Fetco, Natalia Stati (MAI), Daniela Mânzatu (fost serv. pres Poliția de Frontieră), sunt doar câteva dintre fetele cărora chiar vreau să le mulțumesc pentru munca depusă. Cu regret, dar mai sunt și cazuri când serviciul de presă răspunde la telefon și îți mai dă informația de care ai nevoie în dependență de preferințe...îi place sau nu instituția unde trudești. Suntem oameni și toți înțelegem că este informație care nu poate fi făcută publică, pentru că ar dăuna unor interese, dar, cred eu, se poate și asta de explicat, dar nu de preferat să nu se răspundă la telefon atunci când știi că întrebarea care ar urma să vină nu îți este comodă. Fără îndoială, progres este.... Până în anul 2009 nici asta nu am avut

Dupa ce am citit comentariile colegilor, cred ca nu voi spune nimic nou. ,,Deschiderea" unei institutii pentru presa depinde de seful acestei institutii. In lista ofiterilor de presa care sint receptivi si iti ofera informatia necesara in timp util pot fi inclusi: Petru Cravet de la Spitalul de urgenta (care si la 21.00 raspunde la telefon si-ti spune cite persoane au ajuns la urgenta in urma altercatiilor de la parlament din seara de 20 ianuarie), Tatiana Gumene, de la Ministerul Muncii Protectiei Sociale si Familiei, Maria Vieru de la Procuratura Generala, Liliana Puscasu si Diana Turcan de la Serviciul protectiei Civile si Situatiilor Exceptionale, Viorica Caciuc de la Moldsilva, D-nul Nistor de la Centrul National de Sanatate Publica, D-nul Magu de la Ministerul Mediului. In schimb daca soliciti o informatie de la Posta Moldovei, sau Union Fenosa - nu o mai obtii. Esti impus sa scrii scrisori peste scrisori ca pina la urma sa nu mai ai nevoie de informatia lor. Tot un caz neplacut am avut si in decembrie 2015, cind directorul Serviciului 903 a ajuns Boris Golovin. Acesta i-a interzis Dianei Blanaru, ofiter de presa, sa mai discute cu presa. Intrebat care este cauza, acesta a zis ca noi dezinformam lumea, in plus nimanui nu-i este interesant citi oameni au cazut pe gheata si au suferit farcturi. Tot El ne-a sugerat sa ne adresam la serviciul de presa al Ministerului Sanatatii, care primeste aceste informatii abia peste citeva zile. Pina la urma fiecare institutie isi are tactica ei de comunicare cu jurnalistii, noi insa am dori mai multa receptivitate, ca doar nu solicitam ,,secrete de stat".

Pînă a scri acest comentariu am citit mai multe mesaje la acest articol. Am regîsit ideile mele aproape în toate de parcă om gîndi la fel. Violeta Terguta are dreptate, în 2009-2010 eram colege de domeniu doar că la instituții media diferite. Am colaborat minunat cu ofițerii de presă de la Ministerul Sănătății, Ministerului Muncii Protecției Sociale Familiei și cel al Educației, chiar dacă pe timpul cela jurnaliștii puneau mai multe întrebări incomode, după părerea mea. Cînd aveau de organizat evenimente aceste instituții Elena Căpățină, Mihaela Cibotaru și Violina Lavric erau prima ursă care mă contactau și mă anunțau. Am plecat în concediu de îngrijire a copilului am revenit în 2014, dupîă2 ani am gîsit total invers toate aceste instituții. La Ministerul Muncii pînă și azi se caută un ofițer de presă stabil, la cel al Sănătășii care niciodtă nu spuneau nu, a fost nevoie să trimit întrebări în scris pentru a mi se răspunde la o întrebare banală, iar la cel al educației nu am mai găsit nici un comunicator. Am început să fac politică după scurt timp ce am revenit. Ori la Parlament se angajează oameni respnsbili, ori fetele chiar sunt de nota 10. La orce oră Liliana Anghel sau Svetlana Ursu sunt cele care sunt la telefon. Și Vlad Țurcanu cel care a plecat de la Preșidenție nu a evitat să-mi răspundă chiar șă la miez de noapte. iate de aice să se învețe cei care vor să facă această meserie. Sunt mereu la datorie și în zi de lucru cei mai responsabili după părerea mea, Andrian Jovmir de la IGP, Diana Fetko de la Patrulare, Liliana Pușcașu de la Serviciul Protecției Civile, Maria Vieru de la Procuratura Generală dar și Angela Starinschi de la CNA. Uite aici să numești instituțiile, nu mă gîndesc la conducători dar la aceste persoane care sunt gata mereu să te ajute poate chiar dacă nu o fac mereu din plăcere în zile de odihnă sau cînd sunt acasă.

Dacă analizăm lista cu numele comunicatorilor activi constatăm că în mare apar oamenii care ne dau informații, de cele mai multe ori, negative. Evident, nu poartă nicio vină! Dovada certă e că muncesc.
Nu știu unde se ascund comunicatorii de la Ministerele Culturii, Educației, Agriculturii, Protecției Sociale și Familiei, a fel de fel de Agenții Guvernamentale. Credeam că, de exemlpu, Agenția Turismului nu are o persoană responsabilă. Însă, am constatat că aceasta există. Doar că nu prea găsim informațiile necesare pe site. Să zicem - despre numărul de turiști din perioada sărbătorilor de iarnă.
Dacă unii comunicatori și-ar face bine treabă atunci nici noi nu am fi prea insistenți.

Bun subiectul, aşa că hai să spun si eu citeva cuvinte despre "de cine depinde buna comunicare a intituţiei cu presa". Ani în şir am tot mediat acest proces pentru unii agenţi economici, oameni de afaceri, dar şi în vreo două ministere. Asa că, în primul rând eu cred că "omul sfinţeşte locul". Un comunicator bun ştie că el este "veriga" între instituţia pe care o reprezintă şi oamenii din afara acestei instituţii. Da, poţi avea un şef care nu pricepe o iotă despre rolul tău, dar asta nu trebuie să te împiedice să ajungi la o bună comunicaer cu presa. Da, sunt şefi de instituţii care cred că rolul comunicatorului este să-i facă lui imagine bună, ori acest lucru nu este aşa. Pentru că, eşti pus să împaci capra cu varza, un comunicator bun va şti să dozeze PR-ul pentru şef şi va da oamenilor şi alte subiecte, subiecte care sunt de interes pentru cetăţeni. Un comunicator bun va şti "să vândă" un subiect unui jurnalist. Să-l "împacheteze" aşa încât să fie pe înţelesul jurnalistului şi al cetăţeanului simplu. Şi o regulă de aur pentru comunicator "revii cu un răspuns pentru jurnalist în timp rezonabil stabilit de ambii în discuţie". Reguli aparent simple. Eu le-am aplicat. Rezultatul uneori mă făcea să zâmbesc şi pe mine, pentru că, la evenimente aparent neinteresante pentru presă, aveam mereu mulţi jurnalişti, iar comunicatul, deseori, era preluat de către agenţii şi portalurile de ştiri cap coadă. Acum când am trecut de câţiva ani în partea asta a jurnaliştilor, recunosc că, sunt tare puţini comunicatori care mă sună şi mă întreabă dacă sunt interesată de un subiect sau de un eveniment. Nu dau nume cu oamenii pe care îi cred buni, pentru că eu îi sun şi le-o spun singură că îşi fac bine munca.

Aici și acum, mâine e prea târziu. Asta ar trebui să înțeleagă ofițerii de presă atunci când sunt sunați de cei care trebuie să iasă din oră și să informeze publicul. Care din comunicatori lucrează minunat pot constata după Jurnalelele de la 10 și 12, prezentate de mine. Prin operativitate și corectitudine mereu se impun Maria Vieru, Liliana Pușcașu, Angela Starinchi, Diana Țurcanu, Tatiana Procopii, Tatiana Șompol.

Un moment de precizat.
Nu e doar vina șefului. Pînă la urmă am înțeles că e o practică aici, stabilită tot în urma unei erori apărute în relația presa-APC. Adică, superiorii trebuie să cunoască cine și unde merge pentru o oferi interviuri.
Dar, iată o altă situație, cînd la fel, cineva din jurnaliști au sunat cu 3 ore înainte de emisiune, nu pe mine, dar pe cineva din specialiști și i-au spus că la ora respectivă trebuie să vină în platou pentru filmări în direct. Inspectorul respectiv nu a putut merge, jurnaliștii, insistenți, să le trimiotem pe cineva că ei deja și-au programat emisiunea și că nu pot schimba nimic, etc. Sunt de părerea că în acest caz, totuși e mai bine de coordonat cu o zi înainte de emisiune, nu 3 ore.

Ultimile mele 2 poziții de comunicator se diferențiază total. Dacă la postul anterior, specialist în comunicare la Agenția pentru Dezvoltare Centru, aveam o anumită libertatea în ceea ce privește comunicarea cu mijloacele de informare în masă, puteam stabili cine din instituție poate oferi interviuri pe anumite teme, puteam elabora și publica comunicate fără a trece prin „100 site”, etc. Aici, la actualul post, în serviciul de informare și comunicare la Agenția pentru Protecția Consumatorilor e cu totul diferit. Fiecare pas trebuie sa îl coordonez cu superiorii. Recent, am avut o situație cînd cineva de la Jurnal TV au solicitat un interviu cu un specialist în domeniu privind modul de depistare a legumelor și fructelor înghețate. Pînă am obținut aprobarea superiorilor (o zi)- era tîrziu, am revenit cu sunetul dar jurnalistul mi-a spus că a găsit pe altcineva, de la altă instituție. Deci, nu a depinde de mine. Eu am acționat cît am putut de repede. Dar, sunt jurnaliști care nu înțeleg asta și vor informațiile „aici și acum”.

Gestul lui Vlad Turcanu (purtătorul de cuvânt al președintelui Timofti) reprezintă de fapt prima demisie de onoare din istoria recentă a Republicii Moldova. Cam ăsta era termenul pe care îl așteptam în știri, dar nu l-am găsit.
Nu îmi amintesc de vreun caz similar. Dar anume asta îmi pare o demisie de onoare în adevăratul sens al cuvântului. A dezinformat (aparent fără intenție), a recunoscut că a greșit și și-a prezentat imediat demisia. Mai întâi în fața opiniei publice pe care a dezinformat-o, iar apoi șefului statului.
Este genul de demisie pe care am așteptat-o la fiecare gafă a autorităților. Priveam invidioși la TV demisiile de onoare ale oficialilor străini și regretam că nu avem și noi așa oficiali. Și iată că am primit una, dar nu am înțeles-o.
Nu este un elogiu, deși îl cunosc pe Vlad de ceva vreme, am și lucrat împreună. Nici eu nu sunt de acord cu modalitatea de comunicare a președintelui. În toți acești ani, Nicolae Timofti nu a acordat NICIUN interviu. A tot fost tras de limbă de jurnaliști, dar nu a spus niciodată mare lucru în scurtele sale apariții la știri. Iar Vlad poartă și el o parte din vină, chiar dacă tot el l-a salvat mereu în relația cu presa. A și fost poreclit "președintele Vlad Țurcanu" pentru asta.
Respect, Vlad, pentru acest gest și mult succes în continuare.