Credibilitatea politicienilor, incusiv a celor din Republica Moldova, de regulă, este pusă la îndoială de către public. Acest lucru a devenit o realitate și este aproape imposibil de contestat. Unii dintre politicieni au ”migrat” din domenii variate, ulterior revenind la meseria de bază. Acest fenomen îl observăm și în cazul jurnaliștilor, care devin pentru o perioadă politicieni, apoi revin la meserie, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar mai au sau nu credibilitate? Aceasta-i întrebarea.

În 2014, portalul Euractiv anunța completarea lotului de legislatori din Parlamentul UE cu foşti oameni de presă precum: Patrick O’Flynn din partea UKIP (fost Daily Express); Giovanni Toti din partea Forza Italia (fost angajat Mediaset); spaniolul Josu Juaristi; Nikolay Barekov - Bulgaria sau grecii Giorgios Kyrtsos şi Maria Spyraki.

La fel, în România avem cazuri în care jurnaliștii renunță la meseria cuvântului pentru una în care tot cuvântul e la loc de cinste, doar că ușor din altă perspectivă. Astfel, jurnaliști cunoscuți au intrat în cursa pentru fotoliul Primăriei București, dar și pentru alte primării. Gabriela Firea a fost aleasă primar al Capitalei. Astfel, o fostă jurnalistă, directoare de reviste în trustul Intact, va conduce Bucureştiul în următorii patru ani. Un concurent cu mari șanse a fost și Robert Turcescu, alt candidat cu ani buni de gazetărie în spate. Laura Chiriac, fostă jurnalistă la Realitatea TV, dar şi fostă consilieră a lui Victor Ponta, înscrisă în cursă pentru unul dintre sectoarele Bucureștiului, continuă lista jurnaliștilor care se visează politicieni. Politologul român Silviu Petre operează cu un termen interesant: „epoca politicienilor jurnalişti”. 

Nu putem vorbi deocamdată despre un astfel de fenomen și în Republica Moldova, dar istoria înscrie totuși unele încercări ale unor jurnaliști de a face politică. Dacă ar fi să ne amintim nume, putem menționa persoana lui Iurie Roșca, jurnalist de formare, politician în câteva legislaturi care astăzi a revenit la meserie. Angela Aramă, Nicolae Dabija, Valeriu Saharneanu, Vlad Cubreacov, Ludmila Belcencova sunt alte câteva persoane care la un moment dat au fost diriguitori de legi, iar, astăzi, urmare a diferitelor conjuncturi, au revenit (unii nici nu plecaseră definitiv) în domeniul din care au plecat. Ar mai fi și alte persoane prezente în spațiul media de la noi, care au fost purtători de cuvânt sau funcționari guvernamentali și, implicit, au promovat politica partidului care i-a propus în acele funcții.

Ghidul editorial BBC, la secțiunea „conflictul de interese”, include prevederi destul de riguroase referitoare la jurnaliștii care intenționează să candideze sau să devină membri ai partidelor. Pentru a nu pune în pericol imparțialitatea postului, aceste decizii nu sunt făcute publice înainte ca jurnaliștii să discute cu managerii și să plece din companie. 

Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova notează expres la secțiunea „Jurnalistul și conflictul de interese”:

5.5. Profesia de jurnalist este incompatibilă cu orice funcţii în organele puterii de stat, legislative sau de drept, dar şi cu apartenenţa la un partid politic. 

Fără să dăm verdicte, vă invit să discutăm acest subiect și să răspundem la întrebările: 

Cum sunt văzuți de către consumatorii de media jurnaliștii reveniți din politică?

Cât de credibile pot fi produsele unui jurnalist care anterior a fost exponent al unui partid?

Sau poate, dimpotrivă, experiența din politică e un plus?