Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Țintește în presă!

Loghează-te pentru a putea comenta

Apeluri la caritate în presă: altruism sau manipulare?

Смотри на русском языке

Categorie: Țintește în presă!

Subiectul pe care vi-l propun astăzi spre discuţie nu este deloc unul uşor. Ba chiar mai mult, pentru a vă lansa în discuţie, va trebui să vă injectaţi o supradoză de cinism şi veţi fi nevoiţi să faceţi un substanţial efort de... obiectivitate (imposibilă prin definiţie) sau raţionalitate (dacă e să acceptăm noţiunea respectivă drept una care se opune emotivităţii).

Din păcate (şi acest „din păcate” cred că nu-l va contesta nimeni), în diversele resurse media din Republica Moldova, cu precădere cele online, tot mai des sunt publicate apeluri, adevărate strigăte disperate pentru ajutor. De tot felul: familii numeroase fără mijloace suficiente de subzistenţă, copii abandonaţi şi orfelinate lăsate de izbelişte pradă mizeriei, copii şi adulţi bolnavi necesitând tratamente pe care familiile nu pot să şi le asume... De cele mai multe ori, aceste apeluri sunt asociate şi cu o acţiune de crowd sourcing, în urma cărora sunt colectate mijloace, iar acelaşi suport media anunţă ulterior pe paginile sale „rezultatele”.

Bineînţeles, cel mai evident şi mai la suprafaţă lucru pe care ar trebui să-l menţionam este faptul că în Republica Moldova nu există o infrastructură şi o securitate socială care ar diminua semnificativ ori chiar ar face să dispară aceste cazuri. Şi de îndată ce am afirmat acest lucru, v-aş ruga să nu mai revenim asupra lui. Mai departe, însă, lucrurile se complică. V-aş îndemna să discutăm aspecte specifice strict legate de presă şi de folosirea spaţiului mediatic în aceste scopuri, pe care le vom califica convenţional drept „caritative”.

Iată o listă din câteva întrebări asupra cărora v-aş invita să medităm împreună:

În ce măsură aceste apeluri sunt discriminatorii? Dacă soluţionăm astfel un caz particular, ce facem cu celelalte? Fiindcă, vorba vine, ne dăm bine seama că problemele sunt sistemice...

În ce măsură aceste apeluri sunt acţiuni de PR din partea instituției media, exploatând astfel empatia publicului?

Care este presiunea corporatistă în domeniu? Poate rezista o sursă media să nu participe la aceste apeluri, fără a-şi ştirbi reputaţia, sau să nu se lase tentată de această posibilitate de a-şi demonstra civismul?

În ce măsură se folosesc diverse forţe sau persoane publice (politicieni cu predilecţie) de aceste apeluri pentru a-şi constitui un capital de simpatie şi, respectiv, politic?

Nu sunt oare participările la aceste acţiuni (atât din partea jurnaliştilor care le publică, cât şi din partea celor care „donează”) un fel de a ne debarasa de problemă, de a justifica incapacitatea de a găsi soluţii colective şi sistemice? (explic: donez 1000 de lei pentru caritate, dar refuz categoric să fiu impozitat cu 3000 de lei (arbitrar vorbind) anual pentru ca problema să fie eradicată)

Cum ar fi corect să procedeze o instituţie media?

Întrebări sunt multe, de aceea, înainte de arunca cu pietre în autorul acestor rânduri, vă invit să vă expuneţi opinia referitor la cel puţin una...

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

16 Mar 2016, 00:08 #1 +1

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 1

salutare! tema este mai mult decat interesanta. ma intrebam si eu zilele trecute asupra ei si ma intrebam daca acesta:

a. este un val de bunatate, care se cere a exista drept contrapondere la toate mizeriile politice sau daca

b. e un apel vizibil catre autoritati pentru a pune in functiune un mecanism pentru facilitarea caritatii.

eu tin mai putin la aspectul "sa nu stie stanga ce face dreapta, enuntat de domnul Botnaru mai sus. incerc sa vad de ce aceasta devine o problema publica si ce vrea sa ne povesteasca.

din aceasta perspectiva - nu o privesc ca actiune de PR, ci mai degraba, am mai spus ca un fel de semnal pentru noi.

recunosc, uneori ma uit disperata la anumite apeluri pentru ca realizez ca nu mai am de unde contribui si aici..dar aceasta inseamna ca daca ar exista o lege, un mecanism, prin care o parte din impozitele mele ar merge unde simt eu ca are nevoie acest popor, inclusiv in caritate - as vota -o cu drag si as sustine-o.

intre timp, media ofera sperante oamenilor ca cineva le aude si le vede suferinta si ii si ajuta. iar politicienii nu pot sa mai foloseasca cu succes aceasta tehnica PR, pentru ca a fost desacralicata de mass-media. oricine poate contribui si contribuie. nu mai este excluziv. si sunt prea multe cazuri pentru ca politicienii sa mai para eroi :

deci e de bine oricum.

16 Mar 2016, 13:33 #1 0

Multumesc, Angela, pentru opinie!

E de bine, desigur. si sunt perfect de acord ca solutia este in alta parte. In mecanisme de redistribuire - functie primordiala a statului...

Acum, eu nu sunt sigur ca multiplicarea acestor apeluri reduce din capacitatea politicienilor de a-si face PR... Este adevarat ca numarul lor duce la banalizarea suferintei... Iar banalul e mai greu de instrumentalizat... Ori pur si simplu deplaseaza mecanismele instrumentalizarii din spatiul media in spatiul real. Unii "politicieni" au demonstrat-o cu brio in ultimii ani.

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

15 Mar 2016, 15:18 #2 +1

Nume: Ana Racu

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 31

Foarte bun și cred că mereu acest subiect pe care l-ai invocat Vitalie. Doi ani în urmă aș fi avut o cu totul altă opinie, dacă nu trecea cineva din apropiații mei printr-o dramă în care am fost nevoiți să cerem ajutor și mă bucur sincer că au fost jurnaliști care ne-au susținut în durerea noastră și băiatul a fost salvat și acum e bine merci (era vorba de tumoare la creier, foarte mare). Pe această cale chiar îi mulțumesc Raisei Lozinschi că a fost cea mai receptivă la solicitarea mea. Presa e printre putinele instituții în care oamenii mai au încredere și de asta cei necăjiți apelează în disperare. Noi cu foarte mici excepții de inițiative sporadice organizate avem organizații care fac acțiuni de susținere a persoanelor bolnave, sărace etc...Dacă ar exista o fundație, instituție care ar face acest lucru într-o formulă bine pusă la punct, cu verificari, cu specialisti lucrurile ar fi mai simple și mai de succes. Uneori nu e problema doar în bani, dar și în informație, in cunoasterea unei limbi straine pentru a discuta la direct cu un medic etc. Nouă ne-a luat de exemplu citeva saptamini ca sa gasim o clinică si timpul era in defavoarea noastră, starea sanatatii baiatului era tot mai proastă. Imaginati-va ca aceasta informatie era disponibila in cadrul unei baze de date in cadrul fundatiei de care am pomenit mai sus. Inca o data tin sa evidentiez existenta unei astfel de institutii la nivel de tara ar reduce si din riscurile unei institutii media de a se lansa in niste campanii dubioase de sustinere a cuiva, care s-a adeverit a fi un escroc, ar reduce din riscurile scaderii credibilitatii si in general tirajarea cotidiana a acestor tragedii duce cumva si la o disperare totală...or noi avem putine motive de a mai spera in aceasta tara. Nu as fi vrut sa aduc drept practica pozitiva Federatia Rusa, dar la ei ceea ce am avut eu in vedere exista si aparent functioneaza bine... Vedeti pe link unul din cazuri https://lenta.ru/articles/2016/03/04/most3a/

16 Mar 2016, 13:07 #2 0

Multumesc mult, Ana, pentru comentariu si pentru experienta impartasita!

Iata deci inca un exemplu când o viata a fost salvata fiindca cineva efectiv a avut noroc... a avut noroc sa cunoasca persoanele "care trebuie" capabile sa le ajute... In tara in care "se moare cu zile" accesul la o asemenea retea e, din pacate, o sansa de a supravietui. Bineînteles, institutionalizarea unei astfel de retele (exemplul pe care îl aduci) e un pas inainte fiindca multiplica aceste sanse pentru persoane cu mai putin acces la retea... dar problema ramâne valabila: crearea unei asemenea retele institutionalizate nu este oare o dovada ca statul nu-si asuma responsabilitatile? nu este un fel de a diminua presiunea asupra lui pentru ca sa nu si le asume nici mai departe?...

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

14 Mar 2016, 12:53 #3 +2

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 5

Foarte interesantă temă, mai ales în apropierea perioadei de bunătate CP (Crăciun-Paște), cum o numesc eu. Însă și cu lansarea site-ului de crowdfunding din Moldova, cererile s-au mărit.

Noi de obicei, în perioadele încărcate de cereri, facem doar un material, unde punem toate posibilitățile, pentru ca cititorul să poată alege pentru cine sau ce dona.

La ce ține de crowdfunding, dacă totuși decidem să scriem materiale pe campanii, atunci scoatem în față noutate campaniei, și nu ajută/donează/are nevoie de ajutorul lor. Aceste cuvinte pe online își pierd din semnificație, și aceasta reapare doar atunci când e vorba de cineva pe care știi.

15 Mar 2016, 13:34 #3 0

Multumesc, Alexandru, pentru opinie si pentru experienta împartasita!

A face publicul suprasolicitat si suprasaturat de apeluri de acest fel sa reactioneze este o arta in sine... Multiplicarea apelurilor duce, fara doar si poate, la insensibilizarea auditoriului...

Problemele insa nu dispar ci tind a fi instrumentalizate din ce in ce mai mult...

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

13 Mar 2016, 20:50 #4 +4

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 23

Eu cred că presa nu trebuie să renunțe la subiectele, apelurile, anunțurile de caritate, din considerentul enunțat de autor: nu există o infrastructură socială, organizată de stat, care ar oferi suport fiecărui cetățean după necesități.

Presa care face aceste campanii sau acțiuni de caritate a adus mai multe beneficii publicului:
- a contribuit la salvarea unor vieți
- a oferit societății sentimentul că atunci când ajungi cu un picior în sicriu, s-ar putea să existe mobilizare și ajutor dezinteresat
- a educat societatea să participe la campanii publice
- a mobilizat deseori autoritățile să intervină
- a informat cetățenii despre maladii rare, despre responsabilitatea-inacțiunea autorităților, despre oportunități

Totuși, există și părți negative, care nu pot fi ignorate:
-cauzează o inechitate prin faptul că, deseori, alege ce cazuri să susțină, creând un fel de competiție cu mulți perdanți, alegând cele mai dramatice cazuri și dându-le de înțeles altora că drama lor nu e suficient de dramatică pentru a fi incluși în campanie. -unele media își fac sie însuși campanii de promovare, prin acțiuni de colectare de fonduri pentru salvarea unor persoane condamnate la chinuri din cauza sistemului de sănătate imperfect, corupt și sărac.
-uneori, jurnaliștii devin victime ai unor escroci care mimează maladii, sau manipulează

Eu aș considera că asemenea acțiuni pot continua, cu o condiție care îmi pare esențială:
- refuzul categoric de a accepta în aceste campanii donații din partea politicienilor și funcționarilor publici. Este abominabil să vezi deputați, primari, miniștri ieșind în fruntea unor asemenea campanii și donând sume impresionante, de proveniență OBSCURĂ. Consider ilegale aceste donații, dar și imorale. Știu, unii dintre suferinzi și-au recăpătat șansa de a trăi cu aceste donații, dar, în același timp, alte mii de persoane au fost furate de acești politicieni obscuri. Ar trebui condiționat ca politicienii să poată dona doar ANONIM dacă vor atât de mult să facă donații. De asemenea, fundațiile de caritate ale politicienilor ar trebui interzise - sunt obscure și deseori folosite ca și mașini de spălare a banilor sub fațada unor acte de caritate.

15 Mar 2016, 13:27 #4 0

Multumesc mult, Alina, pentru opinie si pentru propuneri!

Nu stiu daca trebuie sa renunte ori ba. As fi înclinat sa cred ca este totusi inuman sa refuzi... (din moment ce singur am sfatuit si promovat o asemenea campanie pentru cunoscuti aflati la ananghie, ar fi ipocrit sa afirm contrariul) Totul este cum gestioneaza presa aceste cazuri. Este ea suficient de combativa pentru a denunta disfuntionari sistemice? Este ea suficient de competenta pentru a construi de la aceste cazuri particulare o imagine de ansamblu si de a o prezenta publicului intr-o maniera accesibila?

Cât priveste refuzul de a accepta ajutor material din partea celor care ar trebui sa "lecuiasca" sistemul, îmi pare foarte judicioasa aceasta propunere!

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

13 Mar 2016, 18:48 #5 +3

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 7

Vitalie, tema pe care ai propus-o tu in discutie imi aminteste de povestea batranului care locuia pe malul marii si s-a trezit intr-o dimineata cu pestii aruncati pe mal, zbatandu-se. S-a apucat in graba sa-i arunce inapoi in mare, dar s-au gasit si din cei care i-au strigat cu dispret: "Degeaba te chinuiesti. Oricum nu o sa-i salvezi pe toti". Iar batranul a continuat, fiind constient ca pe toti nu-i va putea salva, dar ii va salva totusi pe unii. Si a reusit.
Cam asa e si cu aceste campanii de ajutorare in media, cred eu.
Ziarul NATIONAL se poate lauda cu campanii reusite de ajutorare a unor oameni care, altfel, nu ar fi reusit. Pe unii eroi i-am gasit noi, altii ne-au fost sugerati, o a treia categorie a apelat.
Nu e usor sa gestionezi o campanie cap-coada, sa aduni, sa contabilizezi, sa faci mai multe drumuri pana la nordul Moldovei, sa urmaresti cazul, sa revii... Dar e atat inaltator sa vezi o mama care isi strange cei doi copii la piept in casa pe care a visat-o dintotdeauna si pe care nu era s-o aiba poate niciodata, daca cititorii nostri nu ar fi reactionat. Si sa stii ca asa ii va fi mai usor sa-i creasca, sa-i tina langa ea, ca s-au mai taiat din lipsuri...
Situatii au fost de tot felul - de la consateni invidiosi sau, din contra, saritori la nevoie, pana la autoritati gata sa puna umarul sau din alea care dau din umeri.
Si, da, campaniile sociale in media deseori depasesc ca feedback articolele despre gaurile de pe drumuri sau chiar despre coruptie si poate de aici senzatia ca cineva isi face PR pe seama oamenilor aflati in dificultate.
Pana la urma, conteaza, zic eu, rezultatele acestor campanii si, daca reusesti sa faci niste oameni fericiti, asta e cel mai important.
Totusi, cred ca nu e bine sa se faca abuz de aceste cazuri in institutiile media, care au si alte misiuni decat de a ajuta oamenii nevoiasi. Or, cand vezi acelasi lucru in fiecare zi, la un moment dat nu il mai observi.
Sa nu transformam, dragi colegi, campaniile de ajutorare intr-o rutina.

15 Mar 2016, 13:22 #5 0

Multumesc, Raisa, pentru opinie si pentru experienta împartasita!

Nu cred ca ar exista persoane care ar blama activitatea media (daca este sincera) si dorinta lor de a ajuta.

Problemele ramân insa nesolutionate... Or, opinia mea este ca unul din rolul mass-media e sa devina intr-adevar "a patra putere" si sa contribuie la eradicarea acestor fenomene. Ne aflam insa intr-o situatie conflictuala, când, de facto, atât institutiile mass-media, cât si anumiti exponenti ai puterii, beneficieaza de aceasta stare de fapt...

E doar parerea mea, desigur.

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

12 Mar 2016, 16:32 #6 +1

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 60

Faptul că jurnaliștii rămân alături de eroii nevoiași ai articolelor lor și după ce au scris istoria, adică îi ajută și chiar pornesc campanii de strângere de bunuri sau bani, nu e decât de laudă. Dar totul trebuie făcut în paralel cu presiuni asupra instituțiilor responsabile să schimbe situația acestor oameni și a altora ca ei. În multe cazuri, instituțiile tac pentru că oricum jurnaliștii, iată, au găsit soluții pe termen scurt. O altă durere a mea e că presa de multe ori servește drept platformă pentru promovarea politicienilor sau altor persoane cunoscute, unele compromise, care se folosesc de ocazie și donează știind că sigur se va scrie despre asta. Avem chiar cazuri recente în presa de la noi. Ma întreb câți dintre donatorii celebri ar mai veni cu ajutoare dacă nu s-ar face știri despre asta? Dar, la câtă sărăcie e în țară, mă gândesc că jurnaliștii acceptă orice fel de donator, numai să ușureze cumva soarta unor oameni.

15 Mar 2016, 13:16 #6 0

Multumesc, Viorica, pentru opinie!

Da, presiune asupra institutiilor trebuie facuta mereu! Iar in acest context "folosirea" cazurilor particulare pentru exemplificare este un procedeu folosit decând haul... Durerea miilor este statistic, durerea unei persoane - tragedie... Nu-i asa?

Instrumentalizarea "cazului particular" de catre donatori cu putere de decizie, de care tocmai si depinde ca aceste cazuri sa nu existe, nu doar ca trezeste suspiciune, ci e dezgustatoare...

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

11 Mar 2016, 13:40 #7 +1

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 1

Foarte complicata tema. Cand am solicitari de a publica pe pagina blogului o cerere de ajutor, ma conduc dupa regula (inventata de mine), care spune ca orice caz isi va gasi donatorul, iar eu pot oferi oricarui caz o sansa spre un public mai mare, unde se va gasi cineva care vrea si poate sa doneze. Dar, in acelasi timp, sunt foarte constienta de faptul ca aceste cereri vor fi fara sfarsit, daca in paralel cu publicarea/difuzarea lor, institutiile media sau persoanele publice nu isi vor face munca - cea de pressing asupra factorilor de decizie.
Daca as fi marele sef al unei institutii media, as introduce in politica editoriala punctul in care se spune ca noi nu difuzam astfel de cereri de ajutor (tocmai din motivele pe care le-a enumerat anterior Vitalie), in schimb, noi putem investiga situatia respectiva, face presiune asupra factorilor de decizie, care sunt obligati sa o solutioneze etc.

15 Mar 2016, 01:10 #7 0

Multumesc, Diana, pentru opinie! Da, sunt perfect de acord: presiunea constanta asupra factorilor de decizie este solutia cea mai corecta! E de mentionat faptul ca media foloseste deseori cazurile particulare pentru a "da viata" unor generalitati.

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

10 Mar 2016, 16:17 #8 +1

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 2

Probabil, când apar asemenea situații și probleme destul de delicate, orice acțiune care ar veni să-i ajute pe acești oameni, e mai bună decât ignoranța.

Da, există instituții de presă care o fac mai cu bun simț, altele mai în stilul ”dă click aici”, dar e bine că se face ceva. Până la urmă reflectarea acestor cazuri în presă și în campanii de colectare a banilor, reprezintă încă o amintire despre problema și noroiul din sistem.

Oricum, ca jurnalist sau instituție media în general, riști să fii blamat de unii, sau aplaudat de alții pentru că-l ajuți pe X, deși de zice că a mai făcut și Y prin viața lui și nu ar merita. Dar, până la urmă ,noi jurnaliștii suntem permanent sub lupă când scrim povești și reportaje despre oameni oricare ar fi unghiul de abordare. Gura lumii ...

10 Mar 2016, 17:11 #8 0

Multumesc, Alexandru, pentru comentariu!
Pozitiile de pe care porneste un jurnalist sunt lesne de înteles. Este inuman sa refuzi un ajutor atunci când îti sta în puteri sa ajuti. Si atunci orice consideratie de genul "gura lumii" devine secundara...

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

10 Mar 2016, 14:28 #9 +2

Înregistrat: Oct 2018

Postări: 7

Sa nu stie stanga ce face dreapta! Asertiunea asta, am inteles eu de la un preot (adevarat), se refera tocmai la gestul de caritate. Ar fi justificat sa procedezi exact invers doar daca astfel iti propui sa ii determini si pe altii (am practicat si eu asa ceva, recunosc) sa fie marinimosi si sa scoata din impas o persoana anume. Dar, de buna seama, Vitalie, astfel le facem o mare nedreptatea celor cu suferinta mai in umbra, mai mica, dar enorma pentru cel in suferinta, in impas. Iar invidia ori poate chiar si ura generata de aceasta discriminare se aduna deasupra capului celui darnic, vizandu-l, prin ricoseu, si pe beneficiar. Una peste alta, ne intrebam daca se transforma intrun mar otravit tam-tamul caritabil? O fi. Dar pana se repara lucrurile in ansamblu si ajungem acolo unde tintesti Dumneata, Vitalie, sa-i ajutam macar pe acei care ne ies in cale. Poate mai discret, total de acord. In acelas timp obligand decidentii sa puna in odrine lucrurile vizate de dumneata. Ca doar nu au de inventat bicicleta. E suficient sa se uite cum se face la case mai mari.

10 Mar 2016, 15:31 #9 0

Va multumesc mult pentru opinie!

Ati abordat subiectul din punctul de vedere al dilemei morale cu care este confruntat individul. Subiectul este unul ingrat anume din acest punct de vedere... Pe buna seama, cum poti refuza ajutorul, în special atunci când stii ca, in virtutea notorietatii, puterii de decizie asupra unui continut editorial, etc., etc., esti în masura sa... ajuti! Aceasta dilema ma duce cu gândul la un text de-al lui Vysotskii din 1968 (Оловянные солдатики):

"Совести проблеммы окаянные -
Как перед собой не согрешить?
Тут и там солдаты оловянные -
Как решить, кто должен победить?"

Voi nota si gândul care se refera la presiunea asupra factorilor de decizie, care, pentru mine, este unul din rolurile esentiale ale mass-media.

Înregistrat: Oct 2018

Teme moderate: 3

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta