Faptul că televiziunile și posturile de radio de la noi au fost, în sfârșit, obligate să-și divulge proprietarii este, cu siguranță, un câștig pentru societatea moldovenească, deși este doar un pas în direcția normalității. Doar un pas, întrucât cunoașterea numelor celor care stau în spatele televiziunilor nu înseamnă că nu rămân alte probleme nerezolvate în acest sector media, cum ar fi concentrarea proprietății și pozițiile dominante în formarea opiniei publice. 

Ce se întâmplă, însă, în această privință, în mediul on-line, care are o dezvoltare ascendentă în ultima vreme, ajungând să fie considerat a doua sursă de informație pentru respondenți în cadrul sondajelor de opinie. Ce ar fi să avem și aici mai multă claritate privind identitatea proprietarilor-beneficiari? Nu de alta, dar asistăm cu toții la un fenomen reprobabil, care ia amploare, cel al intoxicării informaționale a opiniei publice, de propagandă sau de răfuială politică. Poate ar fi bine să nu ne mai dăm cu presupusul și să cunoaștem numele reale ale adevăraților patroni ai portalurilor informative. Din experiența colegilor de la Consiliul de Presă știu că unele site-uri nu indică nici măcar adrese de mail valabile, la care cititorii ar putea expedia eventuale plângeri.

În unele țări, inclusiv europene, site-urile sunt, într-un fel sau altul, încadrate în unele cerințe legale. În Franța, de exemplu, Legea privind încrederea în economia digitală stabilește obligații pentru site-urile create în scopul utilizării profesionale privind publicarea unor informații despre proprietari, dar și despre persoanele responsabile de conținutul editorial. La noi, deocamdată, internetul se consideră nereglementat și nu este supus unor obligații legale de transparență.

Nu există o părere unitară referitoare la ce ar fi nevoie de întreprins pentru transparentizarea on-line-ului moldovenesc. Nu e vorba de a reglementa conținutul editorial, deși recomandarea este să se respecte normele deontologiei profesionale și în on-line și nici de control sau cenzură de tipul inițiativei legislative a Ministerului de Interne, botezată ”Legea Big Brother”. Dar, a venit timpul, poate, să-i cunoaștem pe adevărații eroi ai intoxicărilor opiniei publice în mediul on-line.

Așadar, vă invit, dragi colegi, să discutăm împreună câteva lucruri:

Trebuie să obligăm site-urile să-și dezvăluie patronii, la fel ca în audiovizual?

​Ar trebui autorii articolelor de pe portalurile informative să-și semneze operele?

Este nevoie de a reglementa on-line pentru a asigura transparența proprietății sau putem lăsa asta la latitudinea și bunăvoința celor care le administrează?