Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

Jurnaliști vs comunicatori - pe părți diferite ale baricadei. De ce?

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

Probabil nu există jurnalist în Republica Moldova care să nu-și fi scuipat sufletul negociind cu angajații serviciului de presă al vreunei instituții de stat pentru a obține o informație de interes public. Pe de altă parte, este o plăcere să lucrezi cu unele instituții. Zilele trecute i-am spus Rodicăi Sîrbu de la Comisia Electorală Centrală că e păcat că nu toate instituțiile au o persoană ca ea. Asta după ce, pe parcursul întregii campanii, mi-a răspuns prompt și mi-a oferit toate informațiile pe care le-am solicitat. Și presupun că mai erau mulți ca mine.

Vreau să menționez aici și Serviciul de presă al Parlamentului, al Ministerului Apărării, al Ministerului Afacerilor Interne. Pe de altă parte, nu știu cum este acum, dar în foarte multe cazuri, probabil era mai greu să obțin o reacție sau un comentariu de la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene decât de la SIS. Iar cei de la Ministerul Economiei și Infrastructurii au întrecut toate culmile know-how-ului acum câteva luni când mi-au cerut, în schimbul unor informații despre un proiect de lege, să prezint solicitarea semnată electronic dar și o împuternicire a redacției care să confirme că eu solicit respectivele informații din partea sa.

Da, trebuie să recunosc că, în opinia mea, cel puțin, situația este cu mult mai bună decât pe la mijlocul anilor 2000, când m-am angajat în presă. Atunci jurnaliștii care lucrau la puținele instituții de presă incomode puterii erau considerați practic pe față ca inamici de reprezentanții serviciilor de presă ale multor instituții ale statului. Situația s-a mai îmbunătățit dar noi, jurnaliștii, și societatea așteptăm și suntem în drept să așteptăm mai mult. Acum un an, într-o după amiază de duminică am solicitat prin mail o reacție unui angajat al Guvernului finlandez. Luni dimineață, când am pornit laptopul, aveam răspunsul. Nu știu exact ce diferență de fus orar avem cu Finlanda, dar m-a uimit. 

Mă gândesc că ar fi bine și la noi să fie așa, și să nu mi se ceară demers oficial atunci când sun la autoritatea respectivă și întreb câte nave sunt înregistrate sub pavilionul Moldovei. Sau să așteptăm comentariile și informațiile solicitate săptămâni, iar atunci când le primim, să fie incomplete.

Vreau acum să lansez câteva teme de discuție la care invit să-și exprime opiniile și jurnaliștii, dar și ofițerii de presă, purtătorii/purtătoarele de cuvând, reprezentanții serviciilor de presă.

  • În primul rând, persoanele respective sunt angajate în instituțiile de stat  ca să promoveze imaginea acestora și ale șefilor și să facă în fel și chip ca să îngreuneze accesul jurnaliștilor/societății la informații de interes public, sau ca să asigure transparența instituțiilor?
  • Comportamentul celor din serviciile de presă este condiționat de specificul instituției, de atitudinea șefilor față de jurnaliști/comunicare cu presa, transparență, sau, mai degrabă, ține de temperamentul și felul de a fi al responsabililor de comunicarea cu mass-media?
  • Și, cam în același context, ce credeți că ar trebui să se schimbe: legislația, mentalitatea șefilor sau cea a comunicatorilor?
  • De multe ori când un jurnalist se angajează într-un serviciu de presă sau invers, aud expresia „a trecut de cealaltă parte a baricadei”. E corect să fim pe părți diferite ale baricadei? Nu ar trebui să avem toți același rol de a informa corect  și la timp societatea?
  • Și, dacă tot am început cu asta, ce părere aveți despre organizarea unui top/concurs al celor mai „friendly” comunicatori ca să-i dăm ca exemplu și să-i încurajăm și pe alții? Ar fi cazul să ridicăm și un „stâlp al infamiei”?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 1 din 2

«12»

20 Dec 2020, 12:25 #1 0

Înregistrat: May 2021

Postări: 2

Asta cu părțile diferite ale baricadei cred că o să ne mănânce nervii, ca jurnaliști, atât timp cât vom face teren, pentru că din păcate arată o realitate. Sigur, la modul ideal, într-o societate democratică, atât comunicatorii cât și jurnaliștii trebuie să caute să reprezinte interesul publicului și să se asigure că dreptul acestuia la informare este respectat. Problema cvasi-universală a comunicatorilor este că vor să prezinte într-o lumină cât mai bună persoana – sau instituția – pe care o reprezintă, să arate dacă se poate doar părțile bune ale activităților acestora; presa, pe de altă parte, dacă își respectă rolul de câine de pază al democrației, este evident interesată să scoată la lumină cee ace nu merge. Tendința de a cosmetiza este pe undeva de înțeles: vorbim de locul de muncă al comunicatorului, așadar locul de unde își ia banii și unde lucrează, dar și de autoritatea și posibilele presiuni ale șefilor ierarhici. Este de neînțeles însă atunci când tendința de cosmetizare se transformă în opacitate instituțională, când comunicatorii încep să considere presa un adversar care trebuie ținut la distanță, cât mai puțin informat, manipulat chiar. Din păcate, de-a lungul carierei mele am văzut de nenumărate ori jurnaliști care, odată ajunși comunicatori, au devenit mai opaci decât cei care au această meserie de la bun început; în loc să își pună în practică principiile clamate anterior, s-au folosit de cunoștințele lor despre presă pentru a încerca să o “țină sub control”. Acest fenomen este relativ comun în societăți cu democrații imature, în care statul este o entitate aflată deasupra intereselor cetățenilor pe care pretinde că le reprezintă, iar aparatul administrativ și cel politic reprezintă un fel de castă care slujește – pentru că îi aduce beneficii – mai degrabă acea entitate abstractă decât cetățenii.

17 Dec 2020, 10:51 #2 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 3

Realitatea actuală din instituțiile publice este că responsabilii de comunicare au un minim spațiu de manevră, fiind de obicei fără personalitate și dependenți peste măsură de superiorii lor. Mai rău, în ultimii ani purtătorii de cuvânt s-au contopit cu ideologia politică și corporativă a instituțiilor, pe care practic și-au asumat-o, în dauna independenței lor profesionale. Asta îi îndepărtează de misiunea lor de a servi interesul public, în colaborare cu jurnaliștii.

Este evident în aceste condiții că ei pot fi recuperați doar prin presiune. În primul rând trebuie făcuți să înțeleagă că lipsa lor de reacție la solicitările jurnaliștilor va genera materiale de presă nimicitoare la adresa lor și a șefilor lor. Vă spun un secret: toți cei vizați au de obicei reacții bolnăvicioase, deși se prefac că sunt imuni, că au pielea tăbăcită.

Cealaltă formă de presiune la îndemână este prin intermediul instanțelor care, deși e o cale mai dificilă, are efecte și comportă satisfacții.

În concluzie, comunicatorii trebuie struniți, ca să nu li se pară viața prea frumoasă.

18 Dec 2020, 10:26 #2 0

Mulțumesc, Vlad. Eu totuși sper că cel puțin parțial, am putea rezolva problema acestei diferențe de viziuni dintre comunicatori și jurnaliști prin organizarea unor reuniuni comune, stabilirea unor criterii de colaborare. Tare sper că cel puțin unii dintre comunicatorii mai reticenți o fac nu din rea intenție, sau pentru că așa le dictează șefii, dar pur și simplu pentru că nu înțeleg până la capăt rolul lor în instituțiile pe care le reprezintă.

Înregistrat: May 2021

Teme moderate: 1

15 Dec 2020, 10:58 #3 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 9

Dacă pornim cu sinceritate să contruim acest dialog, păi da, comunicatorii, au rolul de lustrui, consolida imaginea instituției, asigurându-i vizibilitate, loializând publicul, oferind maxim transparență, convertind interesul publicului în valoare adăugată instituției. Pentru asta trebuie să existe strategie, plan de acțiuni, comunicare internă bine pusă la punct, platforme de comunicare pe exterior. Dar politizarea instituțiilor, face ca rolul comunicatorului, de multe ori, să devină un fel de avocat al diavolului.
să fiu înțeleasă corect, comunicatoriii nu trebuie să tăinuiască adevăruri globale pentru a proteja șefii sau instituțiile, comunicatorii trebuie să comunice pornind de la interesul instituțional, dar, iarăși, acest interes nu poate fi unul îngust, dictat de un șef, numit temporar. Nebănuite și dificile sunt căile comunicatorilor !

16 Dec 2020, 09:42 #3 0

Înțeleg ce spui, Natalia. Însă eu, și nu pretind că am dreptate, aș împărți în două ctaegorii comunicatorii - cei care lucrează la instituțiile private și cei din instituțiile publice. Ca jurnalist aș avea mai puține pretenții față de purtătorul de cuvânt al unui partid, de exemplu, dacă refuză să-mi ofere un comentariu, în comparație cu cineva angajat/angajată la o instituție de stat/publică/bugetară.
Totuși, eu cred că cei care se angajează la astfel de instituții trebuie să-și asume că interesul public trebuie să prevaleze asupra interesului instituției.
Înțeleg că „e ușor a scrie versuri...” că nu e atât de simplu, că sunt multe dedesubturi și pietre subacvatice. Totuși...

Înregistrat: May 2021

Teme moderate: 1

11 Dec 2020, 15:08 #4 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 9

După o experiență de aproape 5 ani la Curtea de Conturi, care era o instituție, destul de, reticentă față de mass-media, pînă la venirea mea, am înțeles câteva lucruri:
1. De cele mai dese ori oamenii care ajung să facă comunicare pen tru instituții publice au o experineță îngustă în acest sens, sau deloc, sau consideră că a livra o informație solicitată în termenul agreat de lege e tot ce intră în fișa lor de post.
2. Șefii, de ce mai dese ori, au propriile frustrări și inhibiții, care se reflectă pe imaginea de ansamblu a instituției, o eroare colosală, or șefii de instituții vin și se duc, iar comunicare trebuie să fie un proces constant, continuu și mai ales, complex.
3. Jurnaliștii, de foarte multe ori, solicită informații nefiind documentai pe deplin, fără să intre în esența subiectului pe care il abordeaza, comunicatorul, de cealaltă parte, nu are suficient timp, cunoștințe sau deschidere să ofere nițel mai mult, iar de aici rezultă golul de înțelegere.
Nu există baricade, mai degraba, fiecare tabara are propria stategie de informare, jurnaliștii vor să scoată tot sub lupa, comunicatorii vor să scoată sub lupă ce dă bine despre instituție, și unii, și alții au dreptate.

14 Dec 2020, 09:24 #4 0

Merci Natalia. Sunt de acord cu aproape toate opiniile tale, cu singura rezervă - principalul scop al comunicatorilor de la instituțiile de stat ar trebui să fie lustruirea imaginii?

Înregistrat: May 2021

Teme moderate: 1

09 Dec 2020, 21:19 #5 0

Vă mulțumesc Dle Eugeniu Rîbca pentru precizarea din legislație. Eu personal însă nu consider Legea privind accesul la informație prea prietenoasă presei și publicului. 

Nu știu cum era în legislația veche, dar am impresia că tot ceva de genul „15 zile”. Trebuie însă să ținem cont că astăzi, când majoritatea documentelor și informațiilor sunt digitalizate, cei de care solicităm informația o pot identifica și oferi mult mai rapid decât acum 10 ani sau mai mult.

În plus, cred că ar trebui să se țină cont și de specificul jurnalismului din zilele noastre, când viteza contează mai mult.

Înțeleg că sunt, probabil, unele categorii de informații, sau unele instituții cu un gen specific de activitate unde ar fi nevoie de mai mult timp. Poate legea să încerce să clasifice cumva tipurile de informații, astfel încât pentru unele categorii să fie oferit un termen limită mult mai mic în care instituțiile sunt obligate să le ofere?

Înregistrat: May 2021

Teme moderate: 1

09 Dec 2020, 14:26 #6 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 13

Pentru a promova schimbarea atitudinii (față de jurinaliști și mass-media) a reprezentanților furnizorilor de informații, cred că este mult mai important să-i punem pe comunicatori și funcționari publici care nu răspund promt la solicitările oficiale de informații „în fața faptului împlinit”: să publicăm materialele jurnalistice, în care să includem remarca „am solicitat insitutuției vizate informația, dar nu am primit un răspuns oficial”. Funcționază! Da, ar fi cazul să discutăm despre cerințele și responsabilitățile profesionale, în acest context ... în condițiile în care legea nu are valoare.

09 Dec 2020, 14:25 #7 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 13

Art.16 din Legea privind accesul la informație prevede obligația foarte clară a furnizorilor de informații de a prezenta rapid informațiile disponibile: „(1) Informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie”. Legislația în vigoare nu este cel mai important impediment.

07 Dec 2020, 13:13 #8 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 21

Confirm că unele instituții au comunicatori/toare care răspund repede la solicitări/mesajele transmise. Doar că, din păcate, această practică nu este preluată și de alți comunicatori.
Sunt situații când trebuie să îi citim comunicatorului prevederi din Legea accesului la informație și să îl convingem că informația ne trebuie repede și nu în 15 zile, deoarece mulți dintre ei au tendița de a ”mura” acel răspuns. Este adevărat că sunt situații diferite și că informația este culeasă de prin mai multe direcții și secții ale acestei instituții, însă comunicatorul nu trebuie să fie un poștaș, fiindcă rolul său nu este de a intermedia comunicarea dintre jurnalist și funcționar, ci și de al învăța pe acel demnitar că, de fapt, publicul are nevoie de date statistice, informații etc.

06 Dec 2020, 12:00 #9 0

Merci, Alina și Ecaterina Staci-Grigorean pentru comentariile voastre.
Acum îmi dau seama că această idee chiar mi-a scăpat - cea de a organiza o masă rotundă/discuție/dezbatere între comunicatori și jurnaliști la care să vedem ce așteptări avem de fapt unii de la alții, ce nu ne place, ce am putea să schimbăm, etc.
Eu personal sunt pentru cu ambele mâini și cred că pandemia nu ar trebui să fie principalul impediment deși, bineînțeles, ar fi mult mai eficiente dacă ne-am vedea „face to face”.
Nu știu, Ecaterina, dacă „baricadele” apar doar în situația pe care ai scos-o în evidență. În primul rând, în cazul comunicatorilor și jurnaliștilor cine este emițătorul și cine este receptorul? Eu cred că ambii suntem emițători și e important să emitem pe aceeași undă

Înregistrat: May 2021

Teme moderate: 1

06 Dec 2020, 11:40 #10 +1

Înregistrat: May 2021

Postări: 1

Păcat că suntem în pandemie, ar fi fost bine să ne întâlnim pentru discuții pe acest subiect. Baricadele apar atunci când emițătorul transmite mesajul, iar receptorul îl recepționează diferit.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta