În societatea noastră actuală, suntem zilnic ”inundați” de fluxuri de tot felul de informații care provin dintr-o vastă panoplie de surse mediatice. În acest câmp informațional, televiziunea și, cu mai multă intensitate, în ultima vreme, online-ul au devenit arme de manipulare și dezinformare, iar instrumente ale acestor campanii care urmăresc interese înguste (politice sau de altă natură) sunt jurnaliștii.
Televiziunile ”lucrează” umăr la umăr cu site-urile (deoarece audiovizualul este reglementat) și, aparent, încearcă să respecte legea, în timp ce online-ul nu este supus unor reguli stricte. Schema este arhicunoscută: campania de dezinformare este lansată de vreun site (habar n-avem cine sunt patronii acestuia întrucât n-avem informații pe web), după care intervine televiziunea care începe să exploateze subiectul la maximum, cu difuzare la toate jurnalele și urmată de reluări în alte zile etc.
Prin dezbaterea pe care o lansăm, încercăm să răspundem la o întrebare simplă: de ce jurnaliștii acceptă să fie folosiți în ”războiul” pe care politicienii îl duc împotriva oponenților lor? E clar că în această luptă numai de jurnalism nu putem vorbi, ci de o adevărată propagandă ca în vremurile care au apus. Numai că atunci fațeta principala era glorificarea ”realizărilor” și lustruirea imaginii conducătorilor ”iubiți”, acum însă predominante sunt campaniile de denigrare a adversarilor politici.
Este evident că toate aceste campanii, care au drept scop final discreditarea cuiva, sunt în general însoțite de tendențiozitate și parțialitate, iar cei care le promovează n-au nicio treabă cu etica și deontologia profesională. Ei, pur și simplu, îndeplinesc niște comenzi politice.
De ceva vreme, ne-am liniștit cu toții și suntem ”fericiți” că în sfârșit putem afla cine stă în spatele televiziunilor din Republica Moldova. Nu ne deranjează că mai toate posturile tv de top au patroni politicieni, unii avându-le mai de demult, iar alții s-au pricopsit cu posturi tv mai recent. Perfect. Toți sunt cu acte în regulă. Nu contează că politicienii folosesc televiziunile și pe jurnaliști pentru crearea propriei imagini și/sau pentru discreditarea și defăimarea concurenților politici. Apropo, conform art. 66 alin (2) al Codului Audiovizualului, partidele și formațiunile politice nu pot deține posturi de radio și tv. Adică, partidele n-au voie, dar membrii de partid au.
În final, stimați colegi, vă îndemn să discutăm împreună câteva lucruri:
- De ce unii dintre confrații noștri acceptă să facă jocul politicienilor?
- Cum putem să combatem campaniile de denigrare cu implicarea jurnaliștilor?
- Ce trebuie să facem ca să diminuăm amploarea corupției în presă?