La începutul pandemiei COVID-19, pe când eram izolați de lume într-un lockdown de dimensiuni fără precedent, forțați să înțelegem și să acceptăm libertatea altfel, mulți dintre noi au afirmat cu credință că pandemia ne-a schimbat. Că ne-a făcut mai buni, că ne-a ajutat să descoperim adevărata libertate, că ne-a făcut mai empatici. Dar când aproape ne recâștigam libertatea, când normalitatea era atât de aproape datorită vaccinurilor, s-a produs inevitabilul: ura dintre noi. Dintre noi, cei științific informați, cu decizii asumate, cei care cred în date și știu să le interpreteze, și ei - nevaccinații: fricoși, încorsetați în frici și teorii conspiraționale deopotrivă demonice, înfiorătoare și amuzante. Am devenit noi versus ei.

Așa sună un titlu din The Washington Post: „Vaccinated people are ready for normalcy — and angry at the unvaccinated getting in their way” (traducere - Oamenii vaccinați sunt pregătiți pentru normalitate, dar sunt supărați de faptul că nevaccinații le stau în cale). Autorul îl citează și pe guvernatorul statului Alabama, Kay Ivey, care spune așa: „Este timpul să începem să dăm vina pe oamenii ne vaccinați, nu pe cei obișnuiți. Oamenii nevaccinați ne dezamăgesc”.

Titluri de acest fel sunt nenumărate, inclusiv la noi. Și trebuie să înțelegem că un articol jurnalistic legitimează, dacă nu chiar impulsionează ura dintre vaccinați și sceptici. Și nu, presa nu are acest rol. Și îmi asum când spun că tendința de a aborda cu sarcasm și ură poziția lor va genera drept răspuns exact același lucru – ură, nimic mai mult. Așadar, unde greșesc jurnaliștii și formatorii de opinie, cum e corect să acționăm în timpul unui eveniment cu risc ridicat de sănătate publică și ce e de făcut cu nevaccinații până la urmă?

1. La începutul pandemiei, o parte dintre români refuzau să accepte restricțiile impuse de autorități, motivând că alte state, cum ar fi Suedia, au avut o cu totul altă abordare. Românul nu voia izolat și gata. Deși Suedia a plătit scump pentru strategia sa, e important de spus că suedezii au încredere în autorități, iar folkvett, ceea ce numesc ei bunele maniere, sunt aplicate indiferent dacă cineva le-ar cere acest lucru sau nu. Obosiți de izolare și furioși că la alții se poate, iar la ei nu, românii au uitat că Suedia are unul dintre cele mai puternice sisteme de sănătate din lume. Cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor depășesc 3.800 euro în Suedia, în timp ce România a alocat doar 1.029 euro pe cap de locuitor în 2019. Știți cât alocă Republica Moldova? 135 de euro! Și din această infimă sumă, o parte se duce pe pliante și broșuri care ajung la gunoi înainte să fie citite. Vă întrebați ce au cheltuielile cu vaccinarea? Încrederea în medicină și în educație.

2. Rămânem la finanțare, dar să abordăm subiectul dintr-o altă perspectivă. În Republica Moldova cheltuielile pentru promovarea modului de viață sănătos pe cap de locuitor au ajuns în 2020 la 7 lei și 41 de bani! De ce neagă oamenii știința? Iată de ce. Ce fel de promovare putem face cu 7 lei? Este jenant, dezamăgitor, un eșec al tuturor guvernelor din 1991 încoace. Nu mai faceți judecăți de valoare și întrebați-vă de ce oamenii au rămas needucați. De ce autoritățile n-au investit în campanii de informare și conștientizare a riscurilor? De ce un stat conduce oameni needucați? De ce sistemul nu a câștigat încrederea oamenilor lor? Nu acuzați, asta e simplu și chiar prinde bine pe Facebook. Începeți să întrebați autoritățile ce au făcut ele pentru ca să aibă cetățeni deștepți. Calculele făcute în baza unor indicatori străini arată că ar trebui să avem o investiție de aproximativ 800 de lei pe cap de locuitor ca să vedem rezultate. Și dacă începem în acest an, vom vedea roadele acestei munci peste cel puțin 5 ani. O altă pandemie negreșit va veni. Întrebarea este nu când, dar cum ne pregătim pentru ce va veni?

3. Înainte de pandemie, peste 200 de sate din Republica Moldova nu aveau medic de familie. Deloc. În multe alte cazuri un singur medic este responsabil de trei sau cinci sate. Acum imaginați-vă cum este să fii privat de toate privilegiile saltului tehnologic și descoperirilor medicale din secolul al XIX-lea într-un sat rupt de lume. Cum poate să înțeleagă mai întâi și apoi să accepte un om de la țară rațiunile vaccinului ARNm, când el își pune frunze de brusture atunci când nu mai poate de picioare, culege o frunză de pătlagină ca să pună pe rana deschisă, iar când copilul are febră este înfofolit cu plăpumi și scăldat în oțet? Omul de la țară, în pofida sarcasmului nostru citadin, nu e prost. El a fost lăsat să se descurce de unul singur. Guvernele s-au tot schimbat, dar el tot singur cu frunzele de brustrure a rămas. Oamenii vor accepta mesajele de la Chișinău și știința numai atunci când vor simți că de ei le pasă. Că sunt ascultați, nu abandonați, tot timpul, nu doar în pandemii.

4. Probabil că vă gândiți la faptul că oamenii nu pot fi educați cu forța. Dacă omul vrea să-și distrugă creierul cu băutul în exces, plămânii - cu fum toxic de țigară și, în final, viața - pentru că refuză un vaccin, de ce să ducem o bătălie din start pierdută?

Republica Moldova nu a avut campanii veritabile de promovare a modului de viață sănătos și nicio campanie veritabilă de vaccinare. Noi am dedus absolut eronat că „antivaxxerii” și scepticii sunt cei de pe Facebook. Masa critică nu e asta, cel puțin intuitiv spun asta, pentru că nimeni n-a făcut sondaje să afle fricile adevărate ale moldovenilor legate de vaccinuri, de toate nu doar de cele anti-Covid. Fricile legate de vaccin ale oamenilor în vârstă sunt diferite de cele ale tinerilor, la fel cum sunt diferite și fricile femeilor cu copii. Și atunci cum facem ca să ne adresăm tuturor, astfel ca să spulberăm fricile lor care sunt diferite și pornesc din argumente diferite? Prin campanii corecte.

Ce e o campanie corectă? Haideți să vedem mai întâi ce este o campanie greșită. Guvernul României a pornit deja de câteva luni o campanie cu spoturi audio și video despre „ce conține vaccinul”. Este acel tip de spot care exploatează rezerva emoțională a omului. Voci calde, mieroase ne spun că vaccinul conține „miros de cretă”, de „țară-țară, vrem ostași”, „miros de catedră”, conține „după-amiezi la bunici” și multe-multe altele. În timp ce apelul la emoții nu este neapărat de taxat, ar fi ajutat mult să le spunem oamenilor cu adevărat ce conțin vaccinurile. Este teribil de greu, dar e important să facem lucrurile care contează, nu pe cele ușoare. Dacă e să fim sinceri, câți dintre voi ați intrat pe site-ul EMA (Agenția Europeană a Medicamentului) și ați verificat componența tuturor vaccinurilor aprobate pentru Covid?

Mă bucură enorm faptul că în România se discută mult mai matur despre cum putem crește ratele de vaccinare prin campanii corecte. Și România este o țară în care oamenii nu înțeleg știința, le este greu să o accepte și cad ușor în plasa scenariilor apocaliptice despre exterminare. Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, profesorul în psihologie clinică și psihoterapie Daniel David propunea o strategie interesantă de convingere a oamenilor să se vaccineze. Daniel David confirmă că autoritățile au greșit până acum în abordarea lor și propune o analiză psihosocială a categoriilor care nu sunt încă gata să accepte vaccinarea. Este o abordare probabil costisitoare, dar realistă și asta demonstrează că România își vede greșelile și ar putea să le corecteze.

În final, Vă invit la o discuție:

- Ce idei aveți, ca profesioniști în jurnalism, despre modul în care trebuie pregătite materialele media despre oamenii nevaccinați?

- Cum îi putem informa credibil și convingător, astfel încât să-i determinăm nu să fugă la vaccin, dar măcar să înceapă să gândească?

- Poate ar fi cazul să întrebăm autoritățile câți bani au alocat pentru campanii de informare și ce influență au avut acestea asupra oamenilor?

Sursa foto: The Mark up