1. Cred că e un fel de mentalitate mai veche – jurnalistul trebuie să se afle permanent în redacție. De asemenea, nu cred că în jurnalismul autohton se poate trăi din banii primiți pentru un material sau altul. Spre exemplu, în Germania, datorită faptul că mass-media regională e puternic dezvoltată, un freelancer poate să își vândă un material la mai multe redacții, iar, pe de altă parte, redacțiile sunt bucuroase ca au subiecte la un preț mai mic decât a întreține un jurnalist în state.

2. Da, poate. Mai rămâne doar să avem subiecte de știri și articole interesante sau de interes din partea unor redacții. Poate în viitor.

3. Totul se bazează pe criterii de funcționalitate economice: dacă există cerere, va exista și ofertă. Dar, atâta timp cât mass-media națională se limitează doar la ceea ce se întâmplă în politica de la Chișinău, freelancerii moldoveni vor prefera să lucreze pentru mass-media străină.

Sa iti permiti luxul de a fi freelancer inseamna in primul rand sa fii un profesionist foarte bun. Faptul ca cineva, de regula, din afara, te solicita in permanenta sa oferi materiale de buna calitate inseamna ca tu, ca jurnalist, ai o reputatie foarte buna in toate privintele: calitate, deontologie, operativitate, responsabilitate etc. In Republica Moldova sunt foarte putini astfel de jurnalisti. Cunosc si oameni care sunt incadrati intr-o redactie locala, dar fac freelancing pentru institutii straine. Si aceasta formula mi se pare potrivita. Eu cred ca pe masura ce calitatea jurnalismului in Republica Moldova va creste, vor aparea tot mai multi freelanceri.

Cred că între a fi freelancer sau ziarist angajat într-o redacție nu există vreo deosebire. Textele se scriu după aceleași reguli, îndeplinesc aceleași funcții. Rezultatul final e același - produsul mediatic.

Metoda o alege fiecare după personalitatea care zace în el: dacă nu-ți place să vii la redacție la o oră anumită, fiind deja informat, să propui un subiect etc. (să lucrezi după un ritm, vorba ceea, pentru că asta este, orice s-ar spune - este un ritm), atunci ai o înțelegere cu o redacție (care te acceptă și o accepți) ca să te plătească la bucată.

Important e ca articolele (reportajele TV/radio) să fie interesante, să-și găsească cititorii și să respecte regulile jurnalistice.

Mai cred că într-o redacție e bine să existe oameni angajați permanent și un om-doi (în funcție de capacitatea fizică) care să fie, să-i zicem, freelancer. Important bani să fie pentru salarii :)

Vreau sa raspund in special la a doua intrebare daca poate sau nu freelancingul sa salveze redactiile de stiri din capitala. Raspunsul este un DA foarte ferm. Este ceva necesar pentru o redactie, dar nu intotdeauna posibil, caci si aici e vorba de bani. Persoana care sta in afara Chisinaului trebuie sa traiasca din acea activitate. La Radio Moldova avem cativa corespondenti in teritoriu - au ramas putini din mai multe motive, dar in special cel financiar. Modalitatea de colaborare cu un corespondent netitular (asa ii spunem noi freelancingului) este benefica pentru toate partile: angajator, reporter si in primul rand ascultatorul.
- Fiecare dintre cei care locuiesc la tara se bucura atunci cand aude ceva la radio despre satul lui - castigam audienta
- angajatorul suporta cheltuieli mai mici
- netitularul poate munci nestingherit in baza mai multor contracte, avand propriul grafic de munca si creatie
In linii generale o redactie de stiri trebuie sa aiba un "schelet" - cativa angajati de baza, si restul freelanceri - acesta este urmatorul pas in jurnalistica din MD.

Sa fii, astazi, jurnalist liber profesionist,- cred,- este o mare binecuvantare. Si, mai ales, sa fii si platit de cineva dinafara pentru munca ta. Desi, daca poti vorbi pre gura patronilor TUTUROR TV din Moldova,- poti fi remunerat regeste si aici. Dar deja nu te mai poti considera un jurnalist echidistant. Nu mai dispui de un cod moral integru. Nu pot da cu parul in cap jurnalistilor care, chipurile, au o morala deficitara, ca vezi bine, se vand pentru un salariu. Dar nici nu toti au nororcul sa fie "angajati" de sefi straini cu cele mai bune intentii. Nu ii inteleg pe cei "vanduti" sefilor de partide politice, dar nici nu ii blamez. Am trecut si eu prin masinaria cenzurii ani la rand prin diverse institutii media, dar nu am acceptat manipularea ideologica si, pur si simplu,- am plecat de acolo. Nu vreti sa stiti ca am avut din cauza asta momente in viata cand lucram in 4 (patru) locuri ca sa pot sa "adun" pentru minimul necesar. Ma deranjeaza, poate, mai tare ca astazi se face un jurnalism,- de obicei,- de imprumut (copy paste); dar mai agramat; mai primitiv si mai rautacios. Si, inca mai iau si bani pentru aceasta. Avem si jurnalisti, mintea carora nu ii da afara din casa, in schimb acestia pot da spatiu de emisie ... gurii ... oricat de tare pot ... Daca de altceva nu ii duce IQ ... Ca, important e,- (nu, nu,- macar, oameni sa fie) ci ... BANI sa iasa ... cat mai multi ... In concluzie, vreau sa adaug (fara sa flatez: spun doar ceea ce stiu); cunosc, totusi, un jurnalist liber profesionist: competent; modern; cu dexteritate in vorbire si scriere a repotajelor sale. Iata de la el sa invete si altii,- ca sa se poata considera jurnalisti TARE BUN!! Asa poate se schimba lucrurile si la noi. Ii spune PETRU TERGUTA!!! Succes tuturor celor care vor sa fie ca el, - sa poata transmite si ei materiale netrucate si aranjate (dupa voia boierului) ... in strainatate!!!

Se vede cu ochiul liber că freelancingul în jurnalism e în fașă aici, în republica unui singur oraș, unde e vremea limbuților de curte.
Cât despre liberii profesioniști din provincie, cunosc destul de bine un reporter radio ajuns la o vârstă respectabilă, care dă impresia că își face meseria mai mult pentru a-și ucide timpul decât pentru monedele pe care le câștigă din asta, de unde și subiectele „subțiri”. Mai știu un freelancer din provincie care scrie pentru un ziar din Iași. E mai puțin accesibil, întrucât subiectele sale sunt pentru un public mai restrâns. În rest, e liniște. Cei care au dispărut sunt acum prin Chișinău, acolo unde redacțiile de știri din capitală își extrag majoritatea subiectelor din „țarcul presei”, amenajat cu grijă de Putere.
Cum ar putea fi stimulată activitatea de freelancing mai cu seamă în provincie? Probabil prin anumite proiecte inițiate de redacții. Capitala să caute în provincie subiecte care nu se răsuflă în două zile, iar autorii acestora să fie motivați să facă treabă nu doar de dragul meseriei.

Petru, tu te numeri printre puținii norocoși, care ai lucrat pentru redacții outsider. Televiziunile sau publicațiile din occident nu prea dau năvală de a avea aici corespondenți. Dacă vorbim de relatările din provincie, redacția NTV Moldova are doi corespondenți buni din Găgăuzia. În rest, nu e ușor să găsești un freelancer bun. Cred că valul de freelancing abia urmează.