Este un lucru bine cunoscut că, de ceva vreme, cele mai populare știri de pe site-urile cu noutăți sunt cele care conțin și reprezentare vizuală. Mai exact: secvențe video, fotografii sau chiar infografice. De multe ori, însă, redacțiile evită aceste atribute ale presei sau nu le utilizează corect. 

Avem cazuri, de exemplu, în care, ca să ilustreze o știre, jurnaliștii folosesc fotografii străine pe post de imagini-simbol. Într-o știre relativ recentă despre un incendiu produs la o biserică din Chișinău, pe un site a fost plasată lângă text o imagine preluată de pe un portal din România în care se văd flăcări, dar mult mai mari decât cele despre care se scria. Era de fapt o fotografie reală de la un alt incendiu, dar folosită ca poza-simbol. Ulterior am aflat că incendiul despre care era vorba în text nici nu a fost mare și că a ars, mai mult mocnit, o mică parte din imobil. Apare întrebarea: cât de etică a fost utilizarea unei fotografii care a exagerat vizibil informația și, probabil a generat panică? De cealaltă parte, ce soluție avea la îndemână reporterul ca știrea să fie transmisă repede și să aibă şi conținut vizual, deci să fie atrăgătoare pentru utilizator? 

Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnalişti, publicaţie a Asociaţiei Presei Independente, ne spune că ”fotografiile trebuie să reprezinte realitatea cu cât mai multă acurateţe”. 

Riscul ca imaginile să fie folosite impropriu e mai mare în cazul știrilor despre crime, când jurnaliștii, în mod firesc, nu au acces în izolatoarele pentru reținuți sau în localitățile îndepărtate unde au avut loc faptele. Cum procedăm în acest caz?

La fel de importanți sunt parametrii tehnici ai fotografiilor. Într-un regulament al Agenției Reuters, de exemplu, există un punct referitor la modificarea pozelor și la modul cum se utilizează programul Photoshop. De exemplu, nu este permisă inversarea imaginilor, nu se permite manipularea execesivă a culorilor, se interzice utilizarea instrumentului de clonare sau saturare. Un alt ghid, al Organizației ”Reporteri fără frontiere”, recomandă să nu se fotografieze fața victimelor în caz de tortură, pentru ca identitatea persoanei să nu fie recunoscută.

În unele redacții funcționează niște reguli interne referitoare la folosirea fotografiilor și imaginilor video, în altele redactorii responsabili de conținutul online procedează mai mult intuitiv. De aceea ar fi oportun să discutăm despre cum trebuie și cum nu trebuie să procedăm și care sunt recomandările pentru instituțiile de presă online. Ne referim la preluarea și marcarea fotografiilor de pe Internet, utilizarea imaginilor video, inclusiv a celor de amator, la bunele practici în lucrul cu reprezentarea vizuală a subiectelor. 

Anexez mai jos două resurse utile jurnaliștilor: un Ghid al Agenției Reuters referitor la știri și imagini vizuale și un Ghid al Organizației ”Reporteri fără frontiere” și Vă invit să facem un schimb de idei și opinii la acest subiect și să răspundem împreună la întrebările:

Cum ilustrăm conținutul informativ atunci când nu avem imagini de la fața locului? 

Ce rigori respectăm la plasarea fotografiilor sau imaginilor video?

Cum folosim imaginile-simbol? De unde le putem prelua gratuit?