Cazul fotoreportetului Constantin Grigoriță, căruia i se interzice accesul la conferințele de presă și briefingurile președintelui Igor Dodon, este mai întâi de toate o palmă pe care șeful statului și-o dă lui însuși. După ce a promis electoratului că va fi deschis cu toți jurnaliștii, Igor Dodon a refuzat în repetate rânduri să acorde interviuri și să răspundă la multe întrebări incomode, dar acest lucru este mai puțin cunoscut de public. Acum, însă, el demonstrează cu vârf și îndesat frica în care trăiește în raport cu presa liberă. Pentru că nemulțumirea sa față de Constantin Grigoriță a apărut ca urmare a unor întrebări neplăcute pentru el, pe care i le-a adresat fotograful la două conferințe de presă.

În lume există cazuri de interdicție a accesului jurnaliștilor străini la evenimentele publice dintr-un anume stat. De exemplu, în 2013, autoritățile chineze nu i-au permis jurnalistului britanic Robert Hutton să participe la conferința de presă a premierului David Cameron de la Bejing, la care participa și omologul său chinez, Li Keqiang. Motivul ar fi fost ca site-ul Bloomberg este interzis în China, după ce a publicat mai multe articole despre averile liderilor de la Bejing. Sunt cunoscute și cazurile de ultimă oră, în care jurnaliștii ruși, obedienți Kremlinului, sunt expulzați din țările pentru care Rusia este putere agresoare. 

Totuși, acești jurnaliști se simt apărăți în patria lor. În cazul nostru, însă, Grigoriță este declarat persona non grata la o instituție de la el acasă, de către omul care a promis inclusiv că va apleca urechea și la doleanțele tuturor cetățenilor. Astfel, dacă nu vrea să-l asculte pe Costică în calitate de jurnalist, Igor Dodon este obligat de demnitatea și conștiința sa să-l asculte în calitate de cetățean și, totodată, să-i permită să fotografieze la evenimentele de la Președinție, în calitate de fotoreporter. 

Din păcate, nu se întâmplă așa. Căutând să înțeleagă ce se ascunde la mijloc, Asociația Presei Independente a cerut explicații de la instituția prezidențială în privința refuzului de a-l primi pe Grigoriță la conferința de presă de la Condrița. Drept răspuns, secretarul general al Președinției, Ruslan Flocea, susține că fotograful nu a solicitat acreditatarea la evenimentul în cauză, chiar dacă Costică a demonstrat contrariul. Mai mult, Flocea adaugă că acreditarea poate fi retrasă în cazul încălcătii eticii profesionale, dacă jurnalistul își prezintă propriile opinii drept fapte. Este o aluzie clară la faptul că Președinția apreciază drept încălcare a deontologiei întrebările adresate anterior lui Dodon de către Grigoriță: „Cum poate un președinte de țară să-și ceară scuze de la agresorul care i-a atacat țara?” și „În ce condiții ați obținut creditul de la „Victoriabank”, din care v-ați cumpărat casa, cu numai opt procente dobândă?”. 

Prin urmare, Președinția menține boicotul și singurii oameni care pot să-l apere pe Constantin Grigoriță în această situație suntem noi, colegii săi de breaslă. Ziarul TIMPUL a propus jurnaliștilor din mass-media necontrolate de PSRM să dea dovadă de solidaritate și să nu intre la conferințele de presă ale șefului statului în lipsa lui Costică. Să rămână și să protesteze afară, pentru a atrage atenția comunității internaționale. La rândul său, Vasile Botnaru, șeful biroului de la Chișinău „Radio Europa Liberă”, este de părerea că prima întrebare pusă de jurnaliști la evenimentele organizate de Igor Dodon ar trebui să fie: „De ce-i interziceți accesul lui Grigoriță?”.

Cu toate acestea, lucrurile stau pe loc, deși fiecare dintre noi se poate trezi mâine în locul lui Costică. Îmi pare rău că nu vrem sau nu putem înțelege acest lucru. Pe de altă parte, sunt convins că, de-ar simți pe pielea lor ce înseamnă lipsa accesului la informații și lipsa de solidaritate, mulți dintre noi ar sări neîntârziat în apărarea colegului nostru. După cum spune și Mariana Rață, că cea mai bună lecție pentru Igor Dodon ar fi fost ca toți jurnaliștii, care nu fac parte din holdingul controlat de el, să fi plecat de la fața locului atunci când lui Costică i s-a interzis accesul la conferința de presă de la Condrița, și să nu mai participe la astfel de evenimente. 

Pornind de la această situațe, m-aș bucura să aflu și răspunsurile voastre la următoarele întrebări: 

Cum calificați decizia lui Igor Dodon de a-i intrezice accesul la cofertințele sale de presă unui fotoreporter care-i pune întrebări incomode?

Cele două întrebări pe care Constantin Grigoriță le-a pus lui Dodon sunt opinii proprii ale fotografului sau prezintă un adevăr cunoscut de toată lumea?A încălcat Grigoriță prin aceasta Codul deontologic al jurnalistului?

Cum ar trebui să reacționeze ceilalți jurnaliști la această decizie?Ce fel de protest ar fi mai eficient?

Dacă o perioadă de timp despre despre conferințele lui Dodon s-ar vorbi doar în termeni pozitivi și numai în mass-media controlate de el, președintele va câștiga sau ve pierde din imagine?