Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Țintește în presă!

Loghează-te pentru a putea comenta

A pășit Moldova în epoca “post-adevărului” sau încă nu?

Смотри на русском языке

Categorie: Țintește în presă!

Anul 2016 a fost dominat de expresia “post-adevăr” (post-truth), care a marcat puternic discursul public al politicienilor și a pătruns profund în spațiul mediatic occidental. 

Dicționarul Oxford definește post-adevărul ca situație sau circumstanțe în care “faptele obiective sunt mai puțin importante în formarea opiniei publice decât apelurile la emoțiile și convingerile personale”. În realitate, această noțiune a apărut cel puțin două decenii în urmă, când făcea referință mai degrabă la transparența ciclului de evenimente, decât la valoarea adevărului în sine. În prezent, post-adevărul are însă o conotație mai profundă și complexă, îmbinând în sine manipularea emoțională, deziformarea factologică și stratagiile politice de comunicare.

Anume post-adevărului i se datorează succesul adepților abandonării Uniunii Europene de către Marea Britanie sau prescurtat Brexit-ul, dar și victoria neverosimilă a lui Donald Trump la prezidențialele din SUA, ambele marcate în 2016. 

În epoca în care populismul politic țâșnește peste tot în lume, manipulările și dezinformarea merg mână în mână. De aceea, mass-media capătă un rol interesant, de gardian al fluxului informațional, fiind în competiție cu rețelele de socializare, care tot mai frecvent și eficient elimină intermedierea jurnaliștilor. 

Cu toate acestea, instituțiile media încă pot contribui la răspândirea sau, din contra, stoparea post-adevărului care aparent a ajuns și în Moldova. Rămâne însă să ne clarificăm dacă asistăm la punctul de pornire a “post-adevărului moldovenesc” sau, totuși, problema este în dezinformare și respectiv calitatea informației care ajunge la consumatorul final.

Analizăm probabilitatea post-adevărului în Moldova, examinând cu atenție în ce condiții Igor Dodon a învins-o pe Maia Sandu la prezidențialele din noiembrie 2016. Pe o parte, Igor Dodon a reușit să infiltreze informații false cu privire la femei, refugiați sau minorități sexuale, asociate cu Maia Sandu. Altfel spus, calitatea informației și accesul moldovenilor la surse de informație tendențioase au fost acei factori care au determinat alegerea finală în favoarea lui Dodon. Pe de altă parte, Igor Dodon a folosit dezinformarea pentru a exploata fricile și stereotipurile moldovenilor, adică emoțiile și convingerile foarte tradiționaliste ale votanților. Aceasta implică, deși parțial, manifestări ale post-adevărului. Este însă această observație suficientă pentru a confirma absorbirea Moldovei de către epoca post-adevărului sau nu?

Vă invit să discutăm acest subiect.

Ce definește post-adevărul moldovenesc? 

Este Moldova deja parte a noii realități post-adevăr sau, totuși, problema moldovenilor derivă din accesul limitat la informație calitativă și fapte obiective?

25 Feb 2017, 00:25 #1 0

Înregistrat: Jul 2017

Postări: 3

OK. În acest caz, sunt nevoit să trag concluzia că există în Moldova post-adevăr. Totodată, îmi pare rau ca societatea (fie și a noastră) realizează că politicienii mint, dar oricum îi votează? Asta cum să înțeleg? Este la moldoveni o teorie: Îl votez pe X, știu că Y e mai bun, însă Y nu are șanse să treacă în Parlament. De aceea, îl voi vota pe X. Asta e primul caz de sindrom a cărui denumire științifică nu o cunosc. Al doilea caz este cel menționat de tine mai sus, post-adevăr. Mie îmi vine greu să înțeleg, poate fiindcă analizez prin prisma propriei experiențe, cum poți conștientiza ca politicianul te minte, dar tu oricum îl votezi, căci te dai dus de valul emoțiilor. Aș înțelege doar în cazul în care tu vrei să scapi să zicem de Plahotniuc atât de mult, încât chiar de te minte X, dar tu ești gata să-l votezi doar ca să nu-l vezi pe Plahotniuc. Nu prea îmi vine a crede că alegătorii lui Dodon realizau ca omul vorbeste aiureli, însă ei l-au votat pe emotii. În cazul lui, oamenii chiar credeau și chiar vor mai aproape de Rusia, unii chiar se tem de Unire, chiar cred ca vorbesc limba moldovenească etc. La fel e pe baricada cealaltă, oamenii chiar cred că politicienii le spun adevărul abssolut. Iată aici după mine e mare problema, ca din cauza lipsei de cultura politica noi nu putem distinge cine minte si cine nu. Problema e ca nu constientizam, nu ca am constientiza, dar ne lasam ghidati de emotii. Apropo, daca ma abat un pic de la tema, un rol important il joaca si carisma, dar si autoritatea ce o emana persoana. daca lipsesc aceste elemente poti tu fi cel mai sincer din lume ca nu te voteaza nimeni, și viceversa, dacă ai aceste calitati poti fi un demagog ca toti te voteaza. Iata pentru mediul in care traim, eu ii consider pe Voronin si Dodon politicieni carismatici pentru stanga, iar Filat s-a incadrat perfect in „idealul” dreptei. Astfel, a disparut Voronin, a apărut Dodon, dispare Dodon apare Dodon2. A disparut Filat, lumea va vota cu ochii inchisi un Filat2, nu mai dau nume. Iarasi revin la cerere oferta, iata se nasc liderii in functie de ce vrea moldoveanul, anume acel personaj va avea succes.

22 Feb 2017, 23:53 #2 0

Înregistrat: Jul 2017

Postări: 3

Interesant subiect. Îmi amintește de lecțiile de la FRIȘPA. În opinia mea, nu ar trebui să arătăm cu degetul doar în direcția lui Igor Dodon atunci când vorbim de post-adevăr. În general manipularea și populismul le văd că pe niște calități fără de care politicianul din Moldova nu ar avea vreo șansă în alegeri. Este o vorbă pe care de obicei o atribui situației din Moldova „Politicul este oglinda societății”. Iată am impresia că politicienii sinceri (dar eu vreau să cred că ei au mai rămas) nu au șanse să fie votați. Dacă analizăm cine a intrat în Parlament de la independență încoa, ne convingem că noi am votat doar populiști și demagogi. Asta ne place, asta ne e aproape de suflet. Iar presa s-a hrănit și se hrănește din banii politicienilor!!!! Sper eu că nu toată, ce mesaje vrem să aibă ea în această situație? Referitor la presa afiliată lui Dodon care în campania electorală afirma că vin sirienii, lesbienele etc. în cazul victoriei Maiei Sandu. Același lucru îl făcea JTV, când susținea că, dacă devine Dodon președinte rămânem fără regim liberalizat de vize cu UE. Ideea e că toate taberele manipulează, principalul să strigi mai tare că anume TU ești independent și eventual lumea te crede. În privința unui discurs populist. Cred că problema e cauzată, în special la noi, de lipsa culturii politice. Cetățenilor le este greu să conștientizeze cine minte și cine nu. Dacă ne întoarcem la ideea sirienilor, era evident că e o minciună, totuși mulți au crezut-o. Mai mult ca atât, e vorba de cerere-ofertă, politicienii ne vând nouă ceea ce noi cumpărăm. Sunteți împotriva comunității LGBT? Bine, eu la fel, sunteți proUE? OK, eu tot, SUnteți proRusia? Foarte bine, am nevoie și de voi. Uitati-vă la iesirea din toate probelemele posibile văzute de către Mihai Ghimpu de exemplu, ne unim cu România și s-au rezolvat problemele, iar oamenii, unii, chiar cred. E ușor să manipulezi în Moldova, mă întorc la lipsa de educație și cultură. De aceea, nouă ni se vinde ușor chestiuni geopolitice și ai mai strigat două ori jos Plahotniuc sau Jos Nastase și gata, ești idolul poporului. Îmi amintesc cum în 2009, Vlad Filat promitea că Voronin va sta la pușcărie. Așa și nu a mai stat, dar oamenii chiar au crezut că omul face astfel de „minuni” și e sincer proeuropean. Iată că faptele au arătat altceva. Problema nu e că am votat greșit, d

23 Feb 2017, 16:27 #2 0

Iurie, multumesc pentru reactie. Eoliticul moldovenesc este plin de mituri vechi și noi, iar spirala problemelor nu-i lasă pe cetățeni să se intre în prea multe detalii. Absorbiți de probleme cetățenii nu au fizic timp să debobineze ghemurile minciunilor perpetuate de către politicieni. E un status-quo care se păstra atât timp cât opinia publică va deveni informată și critică. Exact aceste lucruri mă pun în dificultate de a considera că în Moldova avem post-adevăr. Tot aceleași argumente întăresc opinia că asistăm la o etapă mai arhaică, când consumatorii moldoveni nu știu adevărul, ci se lasă manipulați de aparențe și emoții. Post-adevărul, după cum explic în articol, este totuși o situație în care un cetățean conștientizează că politicianul spune falsuri, dar le acceptă pentru că dă prioritate emoțiilor.

Înregistrat: Jul 2017

Teme moderate: 1

27 Feb 2017, 14:20 #2 0

Iurie, exact ceea ce descrii tu creează anumite dificultăți în analiza post-adevărului în Moldova. Din punctul meu de vedere, populația este mai degrabă dezinformată, decât perfect familiarizată cu realitatea, dar și ghidată de emoții. Votul de protest descrie comportamentul electoral în condiții de alternative politice limitate. În cazul unui asemenea vot, nu contează nici gradul de informare al electoratului și nici emoțiile generale despre un subiect sau altul, ci mai degrabă opinia personala, pozitiva fie negativa, despre un candidat sau altul.

Înregistrat: Jul 2017

Teme moderate: 1

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta