Loghează-te pentru a putea comenta
11 Jun 2016, 22:01
#11
+1
Cu siguranță, sursele anonime pot fi o bună „achiziție” pentru jurnalist, mai ales când aceste surse sunt verificate în timp. Totuși, informațiile oferite de acestea ar trebui să fie doar un început de investigație. Nu îți poți construi investigația pe vorbe, e nevoie de documente,fapte, poze, alte probe, obținute din diferite surse.
Din păcate, astăzi ne confruntăm cu tot mai multe cazuri de scurgeri de informații în presă, un fel de pseudo-investigații. Jurnaliștii care le publică se spală pe mâini, făcând trimitere la surse anonime, scrisori/emailuri anonime, fără a încerca un minim efort de a le verifica. În cel mai bun caz, este solicitată opinia persoanei vizate. Din punctul meu de vedere, astfel de informații trezesc multe semne de întrebare.
Recent, am primit un email anonim care conținea documente curioase semnate de președintele Nicolae Timofti. Era vorba despre o scrisoare adresată Consiliului Superior al Magistraturii, avea și semnătura președintelui și ștampile, și număr de înregistrare în cancelaria CSM, iar informațiile se refereau la „păcatele” unui judecător. Prima tentație a fost să public documentul, dar după ce am verificat temeinic informația, s-a dovedit că era un fals.
Mare atenție la cei care ne servesc informația și mai ales la informațiile care ne vin din surse necunoscute. Ar putea fi „intoxicații”!
11 Jun 2016, 21:58 #12
0
Este adevarat, Constantin Gorea si Mariana Colun, jurnalistii poarta responsabilitatea pentru ceea ce scriu, mai ales atunci cand folosesc informatii din surse anonime. Indiferent daca sursa este sau nu responsabila, jurnalistul poarta raspundere pentru tot ce scrie. Este foarte important ca jurnalistul sa verifice din alte surse informatia pe care o utilizeaza. El trebuie sa se asigure ca aceasta informatie este veridica. Informatia parvenita, comunicata dintro sursa credibila oricum trebuie verificata, completata cu documente, date, observatii.
11 Jun 2016, 21:51 #13
0
Orice persoana care furnizeaza anumite informatii jurnalistilor trebui sa isi asume punctele de vedere exprimate. In multe cazuri anonimatul nu face decat sa incurajeze promovarea iresponsabila a unor puncte de vedere false sau disproportionate. jurnalistii ar trebui sa tina cont ca uneori sursele se pot prevala de principiul confidentialitatii pentru a incalca anumite angajamente pe care le au fata de companii, pentru a duce la indeplinire razbunari personale sau pur si simplu pentru bani. Dandu-le crezare unor astfel de surse si neverificand informatiile, jurnalistii vor publica stiri insuficient documentate si lispite de surse, fara a se putea atesta in mod clar lipsa surselor, pentru ca aceasta nu face obiectul dezbaterilor. In astfel de cvazuri vorbim de lipsa de responsabilitate nu doar din partea surselor, ci si din partea jurnalistilor.
11 Jun 2016, 21:37
#14
0
Sursele pentru jurnalist sunt foarte importante, și uneori chiar nu contează că sunt publice sau anonime. Contează informația pe care o oferă și valoarea acesteia. Cum este specificat și în articol, deseori sursele noastre solicită să le fie ascunsă identitatea pentru a nu le crea situații neplăcute. Și evident, este un drept al lor și o responsabilitate a noastră. Aceasta chiar dacă s-a ajuns până la un proces de judecată. Altfel, nu mai ești un profesionist, iar mai mult decât atât pierzi credibilitatea. Până la urmă, dacă documentezi bine și ești sigur de informația pe care o furnizezi, atunci chiar nu e nevoie să se pună în discuție sursa și identitatea acesteia. Chiar și în instanță de judecată.
11 Jun 2016, 19:44
#15
0
"Защита источников
3.1 Журналист защищает свои источники информации, в том числе перед правосудием, прокурорами,
полицейскими и другими правоохранительными органами. Защита профессиональной тайны и
конфиденциальность источников является в равной мере правом и обязанностью журналиста", - так написано в Деонтологическом кодексе журналиста РМ. Да, у журналиста есть полное право не раскрывать свой источник. Тем более, если при раскрытии источника может грозить опасность источнику.
Конечно, информацию надо проверять, чтобы в итоге не оказаться как в описанной ситуации. Ведь, когда вы даете человеку обещание - вы должны держать слово, иначе потом вам просто ничего не расскажут. И тут надо понимать, что таким образом и ответственность за опубликованную информацию ложиться на ваши плечи.
Как часто можно обращаться к анонимным источникам? Ну тут уже все зависит от специфики и направления работы журналиста.
Тема щепетильная и мнений может быть много, впрочем, как и всегда в нашем мире.
11 Jun 2016, 19:25
#16
+1
Sursele anonime trebuie evitate pe cât posibil, este adevărat, dar realitatea arată că tot mai mulți oameni care cunosc anumite lucruri din culisele schemelor de corupție sau care au fost martorii unor abuzuri ale functionarilor pur si simplu se tem să vorbească dacă insiști să își dea acordul să fie citați. Este o consecință directă a capturării celor mai importante instituții în stat. Asistam la instalarea unui sistem periculos în care cel care deschide gura si devine incomod poate fi persecutat, demis sau chiar amenințat. Si mai dificil este să obții documente oficiale de la anumite instituții, care ar confirma declarațiile omului, iarăși pentru că libertatea acestor instituții este limitata. Ne pomenim într-un cerc vicios. Cât despre protejarea surselor credibile - cel puțin acest privilegiu încă nu ne-a fost furat...
09 Jun 2016, 22:27 #17
+1
Chiar acum avem un caz fara precedent la Taraclia. Impreuna cu colegii de la Taraclia am realizat Investigația video "Cum a ajuns un iaz al statului în proprietate privată" care scoate la iveală schema prin care un iazul din Taraclia, care proteja orașul de inundații, a ajuns în proprietatea privată, fiind un bun public. În timp ce reporterii noștri cercetau cazul, iazul a fost scos la vânzare pe internet. Jurnaliștii au deconspirat schema după ce s-au dat drept cumpărători și au filmat totul cu o cameră ascunsă.
Imediat după publicarea investigației, asupra jurnaliștilor au început presiunile. Inspectoratul de Poliţie al raionului Taraclia a dispus interogarea lor şi confiscarea tuturor materialelor în baza cărora a fost realizată investigația. Dispoziţia a fost emisă de Poliţie după ce proprietarul lacului din Taraclia, Serghei Chiose, a depus o plângere în care pretinde că realizatorii anchetei jurnalistice l-ar fi provocat intenţionat la o discuţie despre viaţa lui personală şi membrii familiei sale.
Prin confiscarea materialelor, de fapt, organul de politie urmareste sa afle sursele jurnalistilor. Actiunile politiei sunt grave si afecteaza libertatea presei. Centrul de Investigatii Jurnalistice a sesizat organele de drept in legatura cu acest caz. Au reactionat si mai multe organizatii de media. Solicitarea organelor de drept de a le oferi materialele ce au stat la baza documentării investigației vine în contradicție cu prevederile CEDO, care, prin articolul 10 privind Libertatea de exprimare, protejează nu doar conţinutul şi substanţa informaţiilor şi ideilor, dar şi mijloacele prin care acestea sunt transmise. Dreptul jurnaliştilor de a-şi proteja sursele de documentare şi de informare reprezintă una dintre condiţiile de bază ale libertăţii presei într-o societate democratică. Această protecţie reiese din normele naţionale în materie (art. 32 din Constituţia R. Moldova, art. 13 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 14 din Codul audiovizualului al RM, Codul deontologic al jurnalistului) şi este afirmată de instrumentele internaţionale privind libertăţile ziariştilor.
08 Jun 2016, 22:36
#18
+2
Sursele confidențiale sunt, dacă nu vitale, extrem de necesare pentru un jurnalist, în special cel de investigație și aș spune că obținerea unui document sau a unei dezvăluiri secrete este un mare noroc. Acest „noroc” poate veni, însă, la pachet cu intenții mai puțin nobile. Or și aici lexemul „de 7 ori măsoară și o dată taie” se potrivește foarte bine. Niciodată nu poți fi sigur dacă sursa care a cerut să-i fie păstrată identitatea spune adevărul. Eu sunt la început de cale în domeniu și nu m-am confruntat cu astfel de situații, în schimb am fost „abordată” de unele personae care aveau informații bombă, din puctul lor de vedere. De fiecare data, prima reacție a fost - „ce urmărește acest om, de fapt?”.
Dacă informația vine de la o sursă anonimă, eu aș încerca să analizez lucrurile din mai multe puncte de vedere pentru a fi sigură că nu dau greș, dar, totodată, aș încerca să conving sursa să renunțe la anonimat, prezentându-i în primul rând lucrurile care l-ar pune într-o lumină bună.
Ceea ce ține de dezvăluirea surselor este un subiect delicat. Pentru ca mass-media să fie eficientă aceasta trebuie să fie, în primul rând, independentă, or să obligi jurnalistul să divulge sursele depășește hotarele independenței. După mine, din nou se impune necesitatea evaluării lucrurilor din mai multe puncte de vedere și dacă instanțele judiciare sunt competente ar trebui să facă în așa fel încât să afle identitatea sursei prin alte metode, nu neapărat obligând jurnalistul. Dacă lucrurile ajung până la un proces penal, consider că jurnalistul ar trebui să ceară procurorilor (sună utopic) să demonstreze că divulgarea sursei este extrem de necesată. În această ecuație, mereu jurnalistul are de suferit, așa că - mare prudență.
05 Jun 2016, 22:41 #19
+2
Utilizarea frecventa a surselor anonime nu aduce plus de imagine materialelor jurnalistice si nici nu sporeste credibilitatea. Jurnalistii trebuie sa convinga sursele, acolo unde nu este niciun pericol, sa vorbeasca deschis, sa fie citate. Asta creste si responsabilitatea surselor pentru ceea ce spun, furnizeaza. Oamenii de multe ori se tem sa fie citati in materialele jurnalistice, ca sa nu aiba ulterior probleme la locul de munca, in raport cu sefii. Acestia trebuie convinsi ca daca vorbesc deschis despre anumite probleme, nereguli - asta ii va apara de fapt, pentru ca cei care ar putea face presiuni, vor fi mai precauti de teama sa nu apara la lumina mai multa informatie, sa nu inceapa sa vobeasca mai multa lume. Sursele trebuiesc protejate doar in cazul in care furnizeaza o informatie foarte, foarte importanta si risca in felul acesta. Este important ca jurnalistii sa lucreze cu surse deschise, acum trendul in jurnalistica este cu cat mai multe surse deschise, credibile cu atat mai bine. Atunci cand sursele solicita anonimatul, insista, trebuie sa analizam foarte bine informatia pe care ne-o furnizeaza si sa cantarim ce interes as avea pentru ca aceasta informatie sa fie publica. Un jurnalist de investigatie va verifica neaparat orice informatie, astfel incat sa se asigure de verificitatea ei.
05 Jun 2016, 22:23
#20
+1
Niciodată proverbul „Scopul scuză mijloacece” nu trebuie să fie aplicat meseriei noastre de jurnalist , dar, din păcate, asistăm des la asta. Meseria de jurnalist este unul dintre pilonii democrației, jurnaliștii sunt spritele vii și treze ale democrației. De multe ori jurnaliștii sunt cei care au primii acces la informații și evenimente, sunt primii care judecă și analizează aceste evenimente, și tot ei sunt primii care fac cunoscute aceste lucruri cetățenilor. Această meserie este în spiritul adevărului și al dreptății. Jurnalsitul se bate pentru adevăr! Sursele jurnaliștilor sunt numeroase, iar una sunt informatorii anonimi care nu doresc să devină publici din diverse motive, principala fiind teama de repercusiuni, teama de pedeapsă. Informațiile ce vin de la informatorii anonimi trebuie verificate foarte atent, iar vigilența noastră trebuie să fie și mai ascuțită în astfel de cazuri, pentru că acestea, nefiind publice, nu pot fi confruntate cu alte păreri. Respectul față de confidențialitatea surselor este un lucru foarte important. Dar până unde mergem cu nedivulgarea surselor? Aceste surse trebuie divulgate doar în cazuri extreme: interesul national, securitatea publică, punerea în pericol a unor întregi comunități ( de exemplu dacă cineva ne divulgă despre un atentat). Chiar și doctorii sau avocații, care trebuie să păstreze confidențialitatea, sunt obligati să divulge când cineva le spune ceva ce pune în pericol binele public. Deci, lași totul deoparte când e vorba despre pierderea vieților altor persoane, pentru că îți pierzi credibilitatea dacă se află că din cauza ta au murit oameni numai pentru că ai preferat să păstrezi un secret.
Întrucât meseria noastră are ca valoare fundamentală - transparența, trebuie să apelăm la sursele anomine numai în ultima instanță, în lipsă de orice altă sursă. Totuși dacă am acceptat să folosim aceste surse anomine, iar unul din aceste cazuri ajung în instanța de judecată, chiar dacă ni se cere din partea judecătorilor, trebuie să ne luptăm ca acestea să nu fie divulgate, decât în cazurile expuse mai sus. Dacă divulgi de câteva ori sursa îți pierzi credibiliatea și față de surse, și față de colegii de breaslă.