Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

Sursele anonime și protecția lor: între credibilitate și rea voință

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

În jurnalism nu există limite pentru a colecta informații. Putem aduna informații din surse oficiale și neoficiale, deschise și  închise, credibile și  mai puțin credibile. Chiar și zvonurile nu sunt de neglijat. Sursele de informații pot fi dezvăluite și citate și asta încurajează responsabilitatea pentru punctele de vedere exprimate sau informația furnizată.  

Există numeroase cazuri în care jurnaliștii au refuzat să își divulge sursele chiar și atunci când au fost citați ca martori în procese. Acest tip de comportament transformă meseria de jurnalist în una privilegiată, care nu se supune legilor în aceeași măsura în care trebuie să se supună cetățenii obișnuiți. Dacă dezvăluirea identității surselor poate pune în pericol viața acestora, integritatea fizică și psihică sau locul de muncă, jurnalistul este obligat să păstreze confidențialitatea acelor surse. 

Protejarea surselor îi oferă jurnalistului credibilitate. Un jurnalist fără surse care să aibă încredere că el va folosi informația adecvat și cu protecția solicitată nu va putea afla dedesubturile afacerilor dubioase sau ale schemelor de corupție. Astfel, societatea nu va beneficia de informațiile inaccesibile altfel decât prin media. Păstrarea anonimatului este adesea o precondiţie a sursei pentru a vorbi, de teama eventualelor persecutări. Evident, orice informație obținută trebuie verificată folosind documente, martori și alte surse, inclusiv oficiale. Protejarea surselor reprezintă una dintre condiţiile de bază ale libertăţii presei într-o societate democratică. 

Această protecţie este garantată de normele naţionale: art. 32 din Constituţie, art. 13 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 14 din Codul Audiovizualului și de Codul deontologic al jurnalistului, precum și de instrumentele internaţionale privind libertăţile ziariştilor. 

Toate acestea se referă la situațiile în care sursele de informare sunt de bună credință și dezvăluirea identității lor ar putea atrage anumite consecințe. Dar ce facem când sursele au alte intenții și ne strecoară informații false? Sau când acestea solicită anonimatul pentru că nu vor să-și asume responsabilități pentru ceea ce ne spun? 

Lucrări de referință din domeniul jurnalismului nu încurajează folosirea surselor anonime tocmai pentru că de multe ori prin informația oferită de ele se urmăresc alte interese decât interesul public. Utilizarea frecventă a surselor anonime reduce din credibilitatea materialelor, de aceea recomandarea este, mai ales în jurnalismul de investigație, să se lucreze mai mult cu surse deschise, care pot fi citate.

În România, acum câțiva ani, un subiect publicat de „Evenimentul Zilei” și bazat pe surse anonime a generat un adevărat cutremur în domeniul media. Un jurnalist a publicat o știre, potrivit lui, confirmată din 7 surse, în care arăta că ministrul Justiției din acea perioadă, Monica Macovei, aflată la o reuniune la Costinești, s-a îmbătat și chiar a spart niște pahare. Ulterior, ziarul a prezentat scuze publice atât Monicăi Macovei, cât și cititorilor săi, notând că articolul nu trebuia publicat: „Apariţia sa în paginile ziarului nostru este o greşeală. S-au comis erori în lanţ, iar în final principala responsabilitate aparţine redactorului-şef”. 

Multe voci din România au fost de părere că „Evenimentul Zilei” ar fi mers pe mâna unor forțe politice care se opuneau reformei justiției, demarată atunci în România. 

Mă întreb, în condițiile actuale ale răfuielilor politice și loviturilor mediatice de la noi, cât de protejați suntem noi, jurnaliștii, de asemenea erori? Am ști oare să facem față unor asemenea provocări sau, mai bine zis, ispite?

Vă îndemn la o discuție despre sursele anonime, protecția, dar și credibilitatea lor. Haideți să încercăm să răspundem la câteva întrebări:

Cât de des putem recurge la utilizarea surselor anonime, până unde merge credibilitatea surselor confidențiale?  

Dacă instanța de judecată dispune divulgarea unei surse anonime, ce ar trebui să facă un jurnalist? Dezvăluim și „trădăm” sau sfidăm hotărârea? 

 

 

 

 

Studiu de caz_ Scandalul Monica Macovei la Costinesti.pdf

Pagina 1 din 2

«12»

21 Jun 2016, 11:01 #1 0

Nume: Irina Dranca

Sursa: Facebook

Likes: 0

Intrebari la care nu s -a raspuns inca !

13 Jun 2016, 21:04 #2 0

Nume: Anisoara Tanase Delfin

Sursa: Facebook

Likes: 1

Ce să mai spunem că defapt trebuie protejaţi nicidecît divulgaţi sau . . . Nu trăim în democraţie . . ?

13 Jun 2016, 10:37 #3 +1

Înregistrat: Apr 2024

Postări: 8

Mass-media şi orice persoană care efectuează o activitate cu caracter jurnalistic de colectare, primire şi de distribuire a informaţiei către public, precum şi persoana care colaborează cu acestea, care au obţinut informaţii de la o sursă, au dreptul de a nu dezvălui identitatea sursei sau orice informaţii care ar putea duce la identificarea sursei. Această protecţie se aplică în toate cauzele civile, contravenţionale şi asupra cauzelor penale cu privire la infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave. Prin urmare, persoana nu va putea fi obligată să-şi divulge sursele în nici un dosar civil sau contravenţional.
Singura excepţie cînd o persoană poate fi obligată să-şi dezvăluie sursa, poate avea loc în cadrul unui proces penal. În asemenea circumstanţe jurnalistul poate fi obligat de către instanţa de judecată sau organul de urmărire penală să divulge sursa de informare dacă sunt întrunite cumulativ 3 condiţii:
1. Dosarul penal vizează infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave;
2. Divulgarea sursei este absolut necesară pentru urmărirea penală;
3. Au fost epuizate toate posibilităţile de a identifica sursa de informare prin alte mijloace.

12 Jun 2016, 19:54 #4 +1

Înregistrat: Apr 2024

Postări: 1

Chiar dacă pot exista cazuri când instanţa de judecată dispune divulgarea sursei, eu consider că un jurnalist adevărat va ignora această cerere dacă i-a promis sursei să-i păstreze anonimatul. Indiferent dacă aceasta este pusă în pericol sau nu, jurnalistul este dator să-şi ţină promisiunile. Altfel, în cine îţi mai poţi pune speranţe dacă până şi jurnaliştii ajung să trădeze încrederea cetăţenilor?

Referitor la utilizarea surselor anonime, sunt de părere că trebuie utilizate cât mai puţin, fiindcă nu oferă credibilitate unui articol. Totuşi, atunci când acestea oferă o informaţie şocantă, jurnalistul va documenta şi va verifica întotdeauna acel zvon. Păcat că astăzi, aflaţi în goană după senzaţie, unii jurnalişti sar peste etapa de verificare a informaţiei.

12 Jun 2016, 17:18 #5 +1

Înregistrat: Apr 2024

Postări: 40

Putem recurge și la surse anonime, dar ar fi preferabil ca un reporter să întreprindă toate demersurile jurnalistice ca să obțină aceeași informație de la o sursă deschisă, care poate fi citată. Păcat să ne plângem - în prezent avem atâtea și atâtea instrumente pentru a face materiale calitative și bine documentate. Putem folosi pistele pe care ni le dau sursele anonime doar după ce verificăm toate detaliile care ne-au fost oferite, așa încât noi, jurnaliștii, să nu fim manipulați și, prin urmare, să nu promovăm un punct de vedere fals sau disproporționat. Totul depinde de cât de responsabil e autorul și dacă acționează cu bună credință. Mi-ar plăcea să avem în breaslă cât mai mulți colegi responsabili și să cităm cât mai puțin surse anonime.

12 Jun 2016, 09:56 #6 0

Sunt binevenite exemplele din experienta proprie in lucrul cu sursele. Natalia Hadarca, Vitalie Călugăreanu, Mariana Rata este bine ca ati povestit din experienta proprie. Cu timpul, cand ai mai multa experienta poti sa faci diferenta intre sursele care urmaresc anumite scopuri atunci cand merg la jurnalisti sa le dea informatii confidentiale si sursele care nu pot tolera anumite abuzuri, fapte de coruptie si decid, cu riscul de a avea probleme, sa vorbeasca. Asa sau altfel, jurnalistul este obligat sa protejeze sursa, sa faca tot posibilul ca din felul cum a scris in material sa nu poata fi identificata sursa. Noi, la Centru, am avut un caz in care dupa o investigatie in cadrul caruia un functionar de la Guvern ne-a oferit niste detalii privind o hotarare de Guvern care permitea (era neconstitutionala) procurorilor sa iasa la pensie la limita de varsta (50 de ani pentru ei) si sa primeasca o indemnizatie foarte mare. Functionarul respectiv ne-a ajutat sa ne descurcam in hatisul legislatiei, ca sa dovedim intentia functionarilor de a profita de niste portite in legislatie. Investigatia a fost una buna, prin care am dovedit ca unii procurori au abuzat de niste prevederi neconstitutionale si s-au facut cu pensie la varsta de 50 de ani si niste indemnizatii foarte mari din banii publici. Si Curtea de Conturi a constatat ulterior acest abuz, iar o parte din procurori au fost nevoiti sa intoarca banii in buget. Persoana care a furnizat informatia de la care a pornit investigatia noastra a fost ulterior concediata. In cazul dat noi nici nu am mentionat sursa sau ceva detalii referitor la ea. Totusi, in cadrul Cancelariei de Stat s-a considerat ca proiectul de hotararie a trecut prin biroul lor si ca de acolo ar fi iesit informatia. Desigur, motivul concedierii a fost altul.

Înregistrat: Apr 2024

Teme moderate: 2

12 Jun 2016, 07:56 #7 +1

Înregistrat: Apr 2024

Postări: 2

Exista limite pentru toate, dar cand e cazul trebuie neparat sa ne protejam sursele. In activitatea mea de jurnalist am avut situatii cand unii oameni au avut de suferit pentru ca mi-au oferit informatii - dispret din partea colegilor, persecutare din partea superiorilor, izolare, dispretul vecinilor si a primarului pentru ca acel om mi-a povestit lucruri ce-l deranjau. Un jurnalist adevarat niciodata nu va inventa surse si nu le va trada. Iarasi revin la practica mea caci multe s-au intamplat de-a lungul anilor. E vorba de surse anonime, evident. După ce am publicat un material la unul din ziarele unde eram angajata, am revenit in instituția despre care scrisesem recent. toată lumea vroia sa stie de unde am aflat. unul din angajați m-a dus in cabinetul unui functionar, chipurile sa-mi mai ofere informatii. Adevarul era insa altul. Credea ca acel om m-a informat si vroia sa vada reactia mea cand o sa dau ochii cu el, daca ne tradeaza anumite gesturi. Nu era el. :)
De surse anonime este tare nevoie cand lucrezi in presa locala. In localitatile mici toti oamenii se cunosc, ba mai mult, sunt rude, vecini etc. Cel care a divulgat anumite informații unui jurnalist despre comunitatea lor, despre administratie devine paria, il izoleaza. Menirea jurnalistilor nu e insa sa creeze probleme, ci sa le identifice, sa vorbeasca despre ele si comunitatea, autoritatile sa ia atitudine si sa le solutioneze.

11 Jun 2016, 23:12 #8 0

Daca e sa abordam aspectul legat de protectia surselor de informare, asi aminti ca art. 10 (libertatea de exprimare) al Conventiei Europene a Drepturilor Omului protejează nu doar conţinutul şi substanţa informaţiilor şi ideilor, dar şi mijloacele prin care acestea sunt transmise. Una dintre cele mai importante cauze în privinţa protecţiei surselor este cauza Goodwin împotriva Marii Britanii. În anul 1989, Goodwin a încercat să publice un articol privind dificultăţile financiare ale unei companii. El a folosit informaţii confidenţiale pe care le-a primit de la o sursă sigură. Informaţia a fost obţinută din planul financiar al companiei, un document confidenţial, care se presupunea că este furat. Compania a obţinut un ordin de interdicţie a publicării articolului, invocând faptul că ar suferi pierderea încrederii din partea creditorilor, furnizorilor şi clienţilor. Ordinul de interdicţie cerea ca dl Goodwin să dezvăluie identitatea sursei, “în interesul justiţiei”, invocând că aceasta ar ajuta compania să intenteze o acţiune legală împotriva sursei. Dl Goodwin s-a adresat la CEDO, unde a susţinut că jurnalistul este obligat să dezvăluie sursa de confidenţialitate numai în circumstanţe „excepţionale”, în care interesele publice „vitale” sau interesele personale sunt implicate. Goodwin a argumentat că în această cauză aceste circumstanţe lipseau, deoarece compania avea deja un ordin de interzicere a publicării articolului. Curtea Europeană a constatat, în special: „Protecţia surselor jurnalistice este una din pietrele de temelie ale libertăţii presei (...). Absenţa unei astfel de protecţii ar putea descuraja sursele jurnalistice să ajute presa în informarea publicului pe teme de interes general. Ca urmare, presa ar putea fi incapabilă să joace rolul său esenţial de «câine de pază», iar capacitatea sa de a furniza informaţii precise şi de încredere s-ar diminua (...) Un ordin de divulgare nu ar putea fi în conformitate cu articolul 10 din Convenţie decât dacă este justificat de un interes public superior.”

Înregistrat: Apr 2024

Teme moderate: 2

11 Jun 2016, 22:56 #9 0

Înregistrat: Apr 2024

Postări: 17

Puteti sa-mi sariti in cap, dar mie sursele anonime imi plac. Mai ales in conditiile noastre. Chiar daca au fost cazuri cand m-am "ars". Sunt multi oameni care poarta cu ei ``tone `` de informatie valoroasa, dar nu o pot comunica oficial pentru ca i-ar costa in cel mai bun caz functia. Eu ii ascult. Nu e neaparat sa bagi in text tot ce zice omul, dar iti poate servi niste piste fie care te scutesc de cautari si bani cheltuiti aiurea, "sapand" acolo unde nu e de sapat, fie care te duc pe o pista falsa , ceea ce tot e bine, pentru ca te face curios sa afli de ce a facut-o.

Ceert este ca informatia venita din surse anonime trebuie verificata si abia dupa ce se confirma poate fi utilizata. Chiar cu trimitere la surse anonime. In investigatia despre Ghenadie Scripcaru (badyguardul asasinat al lui Oleg Voronin) eu am facut trimitere la surse anonime, pentru ca riscam sa pun viata altor doi oameni in pericol. Investigatia a fost premiata la Geneva, deci a trecut filtrul comisiei de concurs care a spus ca e OK asa cum a procedat.

Doi: CEDO spune asa: (citez din memorie din lipsa de timp) Utilizarea surselor anonime este acceptabila daca jurnalistul a facut absolut toate demersurile posibile pentru a o verifica, daca analiza logica a faptelor denota veridicitatea acesteia si daca informatia prezentata este de interes major, iar nepublicarea ei ar aduce un prejudiciu mare interesului public.

Foarte buna pastilutza de mai sus, Cornelia. Textele astea ar trebui adunate si introduse intr-o carte pentru studentii de la facultatea de jurnalism.

11 Jun 2016, 22:05 #10 0

In ultimul timp, in jurnalismul de investigatie, tendinta este sa se limiteze cat mai mult utilizarea surselor anonime. Acum se merge pe jurnalismul de date, pe documentarea din surse deschise. Datele deschise ofera posibilitatea de a face conexiuni, da a arata legaturile dintre persoane publice, firme private, elemenete din lumea interlopa. Si deseori nici nu este nevoie sa apelezi la surse anonime pentru a obtine informatia. Este nevoie de efort, de cautari, de ingineozitate, spirrit analitic si daca pui cap la cap detaliile pe care le obtii, poti crea tablouri destul de interesante si deconspira scheme de coruptie, trafic de influenta, afaceri dubioase. Unele subiecte pot porni de la informatii furnizate de anumite surse, dar obligatiunea jurnalistului este sa le verifice, sa documenteze subiectul astfel incat sa scoata in vileag scheme, afacerea dubioasa, faptele de coruptie. In astfel de cazuri nici nu e nevoie sa se faca referinta la sursele care au furnizat informatia, pentru ca jurnalistul a documentat si are toate sursele necesare, deschise.

Înregistrat: Apr 2024

Teme moderate: 2

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta