Campaniile electorale sunt o adevărată mană cerească pentru managerii de presă. Nu duci lipsă de subiecte, dar nici de publicitate electorală, or asta înseamnă, pentru majoritatea, conturi bancare mai pline. Însă, tocmai din acest motiv, în perioada electorală, apar voci care critică instituțiile media pentru că acceptă publicitate de la partidele/candidații electorali cu probleme evidente de integritate.

Ce spune legea?  

Pentru radiodifuzori, regulile sunt destul de clare. Înainte de campanie, CEC și CA elaborează un „Regulament de reflectare în mass-media” și, respectiv, o „Concepție de reflectare a campaniei electorale”.  

Fiecare radiodifuzor anunță oficial autoritățile despre politica editorială, prețurile la publicitate electorală și dacă va desfășura sau nu dezbateri electorale. Deja au fost depuse 76 de declarații pentru scrutinul din 24 februarie.

În online și presa scrisă lucrurile stau altfel. Domeniul nu este reglementat, respectiv, jurnaliștii se comportă în baza propriilor reguli. De obicei, portalurile de știri sunt monitorizate de ONG-urile de media (aici aveți cel mai recent raport) La fel, e la discreția fiecărui site dacă acceptă sau nu publicitate electorală.

Ziarul de Gardă deja a anunțat că refuză să plaseze publicitate electorală, dar în același timp va reflecta campania electorală. Publicația menționează și un eventual prejudiciu de imagine pentru „ca să oferim avantaje comunității noastre de cititori: în perioada electorală, ZdG va fi un spațiu liber de portrete politice subiective, lustruite de partide și multiplicate în dependență de sumele pe care le dețin, fie la vedere, fie obscure". Un argument tare bun!

Probabil că sunt radiodifuzori care ar vrea să facă la fel, însă nu se poate. Legea nu-ți dă voie.

Nu este un secret că formațiunile politice încearcă mereu să cumpere spațiu publicitar acolo unde sunt criticate mai des. De exemplu, sunt sigur că Jurnal TV nu a vrut și nu dorește în continuare să livreze publicitate Partidului Democrat. Probabil și alți radiodifuzori ar avea reticențe să livreze publicitate electorală altor partide. Însă, odată ce ai depus această declarație și te angajezi să reflectezi campania, atunci ești obligat prin lege să dai publicitate electorală tuturor. Ceea ce Judecătoria Chișinău a și făcut cu refuzul celor de la Jurnal de a livra trei spoturi electorale ale PD, legate de referendum. Cu alte cuvinte, ai intrat în horă, ia și joacă!

Deloc de neglijat este și aspectul economic. Pe o piață media atât de mică, campaniile electorale sunt o afacere foarte greu de refuzat, fiind un colac de salvare pentru instituțiile media.

E clar, bani câștigi, dar ce ne facem cu aspectul etic?

La UNIMEDIA avem grijă ca, de fiecare dată, materialul comandat să fie publicat într-o categorie distinctă și cu un disclaimer.

Totuși, se pare că e o practică specifică mai mult Moldovei. Un producător TV din Polonia îmi spunea, de exemplu, că la ei nu se acceptă așa ceva și că niciun disclaimer nu te ajută. Asta pentru că are de suferit imaginea ta în primul rând și publicul și-ar face concluzii greșite. Iar jurnalistul rus, Ilya Krasilshchik spunea în 2017, la Forumul Media, că la Meduza sunt acceptate advertoriale de la toți, în afară de Gazprom. Și nu pentru că ar fi din partea unei întreprinderi de stat, dar pentru că au avut o experiență neplăcută, în trecut, cu această companie.

Vă propun acum să dezbatem subiectul și să căutăm răspunsuri la câteva întrebări:

• Trebuie sau nu mass-media să accepte publicitate electorală de la un partid, candidat cu probleme de integritate?
• Credeți că plasarea publicității electorale este un prejudiciu de imagine?
• Cum altfel ar putea proceda presa, dacă legea o obligă să difuzeze publicitatea electorală a tuturor candidaților?