Comentam ieri pe Facebook, într-un alt context, și voi reproduce și aici. Îl citam pe maestrul Vladimir Beșleagă, care spunea, cu referire la literatură, într-un interviu foarte bun realizat acum doi ani de colega mea Valentina Basiul: „Libertatea de creaţie nu înseamnă să-ţi dai poalele peste cap, să faci, din prost gust sau din dorinţa de a epata, un fel de strategie de a cuceri cititorul. Odată impresionezi, dar a doua oară nu merge. Marii artişti care au sondat psihicul uman nu au evitat lucrurile astea, dar au mers în adânc. Literatura noastră de astăzi nu merge în profunzime, ea mai mult e de suprafaţă”. Putem înlocui doar câteva cuvinte (libertate de creație - libertate de exprimare, marii artiști - marii ziariști, literatura noastră - presa noastră) și citatul ar ilustra perfect și situația din presă. Și dacă pentru superficialitate, poate, mai există vreo scuză, pentru mizerii și erori macabre ce vizează viața omului, făcute conștient, nu există nicio scuză. Acestea trebuie taxate dur și punct. Atașez și interviul din care am citat, e un exemplu de alt fel de a face jurnalism.
http://adevarul.ro/moldova/actualitate/vladimir-besleaga-se-prevad-lucruri-triste-foarte-tragice-stat-nedumerire-republica-moldova-1_50a5ed8c7c42d5a66368ff2b/index.html

Olesea Țurcan a scris un comentariu care, din anumite motive tehnice, nu a apărut. Până se rezolvă problemele tehnice, îl plasez eu în numele Olesei. E un punct de vedere valoros și ar fi păcat să se piardă. Mersi, Olesea Țurcan!
„ Eu am mai multe păreri la această temă 
1. Cum ai zis și tu, Alina Țurcanu, se face pentru accesări și rating, or ratingul nu se calculează după calitatea informației distribuite, ci după numărul de spectatori/cititori
2. E în interesul cuiva să promoveze și să facă să „răsune” presa cu pioni, în timp ce celelalte figuri mai puternice își fac jocul în liniște, or, e mai simplu să citești 3 propoziții în cruce însoțite de n poze decât un articol bine gândit și presărat cu lexeme elevate.
3. Se scrie ceea ce se consumă, ori altfel spus produs (media) croit după dorințele clientului. Sper să reușească reformele din învățământ să altoiască o generație cu alte valori și o generație care ar investi timp și bani doar în știrile de calitate.
Și aș putea continua, dar vreau să dau un exemplu, întâlnit zilele astea pe FB.  Habar nu am cine e Valeriu Mânzat (parcă), dar titlul știrii era ceva de genul: „Știre bombă! Miss ULIM a pozat goală pe mașina avocatului în cauză. Poze incendiare!” Am deschis să văd unde-i bomba și nu am găsit nici bombă, nici incendiu. O fătucă își făcea meseria de fotomodel (semi)nud, iar pe fundal în calitate de accesoriu era o mașină albă. Și chiar am scris pe FB că, probabil, domnul în cauză are contract de PR cu ziarul/site-ul care a creat știrea, pentru că nu văd de ce aceasta ar fi o știre? Cred că dacă filmezi o bătrânică de la țară câte activități face într-o zi, ar fi o știre mai bună din punct de vedere calitativ, dar, din păcate, nu s-ar consuma! Probabil pentru că lipsește elementul de „uite ce a făcut, hai să-i dăm cu măciuca-n cap, cum a putut să facă astfel de poze?!” Când, după părerea mea, măciuca trebuie dată în capul celor care au făcut publice pozele alergând după rating și nr. de vizitatori. Trist...”

Interesantă legătură logică faceți, dle Victor Tabuci! S-ar putea să fie și asta o explicație. Cei care fac acest gen de presă, bazat pe bârfe și nimicuri, de multe ori aduc acest „argument” - asta e ceea ce vrea publicul. Ok, o parte din public s-ar putea anume asta să vrea - să fie distrat și prostit ușor. Dar nu cred că publicul vrea să i se toarne zoi în cap. Revolta mea e mai ales împotriva celor care, sub pretextul că publicul cere asta, îi servește abjecții, calcă în picioare viața privată a omului de dragul unor accesări. Și mai grav e dacă așa-numitele „știri” sunt făcute la comanda cuiva, cu scopul de a denigra pe cineva.

Da, Ana, s-a întâmplat și pe la case mai mari, dar, după cum ai remarcat, cu un secol în urmă. Când nu erau telefoane mobile, internet și alte chestii, care există acum și care îți permit să verifici mult mai repede și mai ușor anumite lucruri. Dacă se dorește, desigur. Doar că în majoritatea cazurilor cei care distribuie bârfe, prostii și „știri” macabre nu au scopul de a informa corect publicul, ci de a-i face pe cititori să dea click pe titlu, asigurându-le lor creșeterea traficului, respectiv, mai multe șanse de a obține publicitate. Ei acționează după principiu: scopul scuză mijloacele. Doar că acest lucru se poate întoarce ca un bumerang. Consumatorii se vor lăsa prostiți o dată, de două ori, iar ulterior nu vor mai intra pe respectivul site. Și mă refer aici la site-urile ce pretind că sunt serioase, nu cele de cancan, de la care nici nu poți avea pretenții mari. Când văd vreo bârfă ambalată în haină de știre pe vreun site pe care îl credeam serios, parcă îmi e jenă mie pentru ei, că recurg la astfel de metode ieftine și dezonorante pentru a genera accesări.
Sunt de acord cu tine, în cazuri grave, mai ales dacă se demonstrează că s-a făcut intenționat, cu rea-voință, ar trebui să fie aplicate sancțiuni. Or, libertatea de exprimare are limite.
Există Consiliul de Presă care poate fi sesizat. Noi nu aplicăm sancțiuni, nu acesta e scopul acestui organ de autoreglementare. Însă examinarea publică a unor cazuri de tirajare a ticăloșeniilor tot poate avea efect de asanare.