Astăzi, locul știrii în formă „clasică” este luat de live-uri, declaratii unilaterale, opinii. Informații care sunt date drept știri vin acum de peste tot, nu doar de pe teren: agenţii, site-uri, bloguri, rețele de socializare. Totul se petrece online. Pe alocuri, Internetul și rețelele de socializare fac munca jurnaliștilor mai ușoară. Comunicatele de presă ajung, uneori, mai întâi pe Facebook și apoi sunt trimise pe mail jurnaliștilor. Oficialii își dau replici pe Facebook și tot acolo fac anunțuri importante, iar postările lor sunt folosite în știri. De mult ori, ei preferă să comunice astfel tocmai ca să evite confruntarea directă cu jurnaliștii, care pot pune și întrebări incomode. Fără să ne dăm seama, jurnalismul se face pe rețelele de socializare. Întrebarea este până unde mergem? Nu vom ajunge cumva ca rețelele să ne omoare jurnalismul?

Nu e un secret că, de multe ori, informația care circulă pe Internet este greșita. Oricine poate fi “jurnalist de ocazie”, pentru că tehnologia ne permite, intenția însă nu e întotdeauna nobilă. În ultimul timp găsim frecvent în online „știri” preluate de pe anumite site-uri care nu citează pe nimeni, iar cel care preia nu se obosește să verifice veridicitatea. Manualele de jurnalism ne invață însă că indicarea surselor de informare, în cadrul știrii, este vitala. Fără surse nu există știre.

Problema nu este doar a presei din Republica Moldova. O cunoscută jurnalistă din România spunea, la ultimul summit al presei din Europa de Sud-Est (eveniment desfășurat la București în luna noiembrie 2015), că presa din România folosește reusursele social media atât de mult, încât jurnalismul a ajuns să fie mai mult social și mai puțin media. Ce a avut în vedere? Probabil faptul că jurnaliștii nu mai fac demersurile clasice și obligatorii de „a încheia la toți nasturii” o știre, de a verifica informația și a prezenta mai multe surse.

Merită sa mai insistăm pe formula clasică: Ce? Unde? Cand? Cum? De ce?

Știm cu toții că o stire trebuie să răspundă la urmatoarele întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, cum? Nu vreau să fac acum lecții de jurnalism, dar ma întreb și vă întreb dacă merită să mai insistăm pe formula clasică? Din dorința de a posta stirea primul, se răspunde doar la întrebările cine? și ce?, cum? și de ce? rămân fără răspuns. Uneori acest lucru se face intentionat, iar aici intervin jumătățile de adevăr și manipularea. Iar esența știrii - și aici subscriu constatării francezului Pierre de Noye - este: o informație importantă, interesantă, nouă și, în primul rând, adevarată. De cealaltă parte, până dăm noi o știre bine documentată și cu toate sursele în ea, alții ne-o iau înainte publicând frânturi și adunând astfel accesări. Cum supraviețuim? 

Vă propun să dezbatem acest subiect. Vă invit să vă împărtășiți propriile experiențe, și, eventual, reacțiile publicului Dvs., or, 

Poate că anume consumatorii de presă preferă rapiditatea în locul informării complete?

Sau jurnaliștii au devenit leneși?

Sau poate modelele BBC, de exemplu, referitoare la echidistanță și verificarea informației din câteva surse, nu mai sunt actuale?