Ca și absolventă a Facultății de Jurnalism am să dau dreptate lui Vitalie Călugăreanu, doar primul an, ăla a pus cărămida, iar ce a fost apoi, aproape că nu a mai contat. În același timp, perfectă dreptate are dna Andronic, talentul e miza acestei meserii, iar criterile de selecție la facultate sunt superficiale și ajung mulți să se școlească, tot mulți să profeseze și puțin să facă jurnalism cu adevărat. Dar în același timp, din rolul de tânăr lector (chiar dacă doar pentru grupele de comunicare) pot afirma cu certitudine că sunt mulți studenți buni, extrem de buni, care au nevoie de oameni care să-i inspire. De titani, mentori, de „greii” profesiei...și aici revin iar la ce a zis dna Andronic.

Sunt în jurnlism încă din perioada când făceam Finanțe și Bănci la USM. Îmi amintesc ca azi cum la primul interviu am fost întrebată de unde vin apoi am fost îndemnată să scriu cât mai rapid o știre despre acel eveniment. M-am descurcat, „copiind” cu ochii legați modelul știrii clasice: idee principală în față, alte detalii, background... gata. Au urmat ani de muncă „pe achipuite” și multe absențe la facultate :)

Studiile în jurnalism, făcute după, la ȘSAJ, m-au ajutat să aranjez în cap ceea ce intuitiv colectasem în perioada de când deja munceam. Am aflat despre ce e deontologia, cum să faci un material nu doar „acceptabil”, ci chiar „bun”. La ulterioarele cursuri de perfecționare în domeniu am mai învățat că presa nu urăște, nu ghicește, nu omite ș.a. În vâltoarea evenimentelor dintr-o redacție în care toți sunt mereu ocupați nimeni nu îmi explicase nimic din toate astea.

Nu neg, desigur că învăț zilnic lucruri noi sau adaptez ceea ce știu schimbărilor în domeniu. Totuși, acel an la ȘSAJ cred că m-a învățat suficiente lucruri pentru ca azi să nu îmi fie rușine să îmi scriu numele la finalul unui text.

M-am gândit să fac și o facultate în domeniu. Nu îmi imaginez ce aș putea învăța mai mult în anii de teorie la facultate. Nu în Moldova.

Sunt de acord cu majoritatea părerilor de aici. Sigur că trebuie reforme și că facultatea ar trebui reformată. Totuși, problema cea mai mare este că la facultate nu poți atrage specialiști buni care să predea pentru că salariul unui profesor destul de prost. De exemplu, câți dintre jurnaliștii buni din Moldova ar merge să predea pentru 1000 de lei pe lună (o normă pentru câteva ore pe săptămână, astfel ca să mai aibă timp și să lucreze ca jurnalist)? Sau poate jurnaliștii ar trebui singuri să meargă la facultate să predea, făcând un fel de voluntariat?

Noi toți ne plângem mai că facultatea nu ne-a învățat nimic. Dar dacă nu era facultatea cum ne duceam noi în redacții să învățăm jurnalismul „adevărat”, ca mai apoi să devenim profesioniști? Oare nu ea pune primii germeni ai profesiei? Sau toți noi ne-am născut jurnaliști și ținem pixul în dinți de la naștere? Sigur că nu e cel mai principal scop al facultății, dar trebuie să fim mai puțin critici și să ne gândim ce am putea face ca să avem o facultate mai puternică.

De asemenea, să nu uităm că o facultate este și un centru științific. Sau noi tot nu avem nevoie de studii, cercetări, analize în domeniul mass-media?

Și, în concluzie. Din observațiile proprii pot să zic că este o selecție naturală și normală pentru că mulți studenți care au muncit, inclusiv și în facultate, au ajuns să fie jurnaliști buni. Eu cred că fără facultate, posibil, își alegeau o altă profesie (părere pur subiectivă, de altfel).

Ca să fii un bun jurnalist, e nevoie nu doar de facultate. Meseria asta necesită și un dram de talent. Din păcate, noi plodim prea mulți ”doritori de a face jurnalism”, fără a ne axa pe dezvoltarea talentului. Am spus de mai multe ori că eu ași vedea studiul jurnalismului asemănătăr cu cel al actoriei - clasa cutărui sau cutărui mostru de presă, care îi învață meserie pură, și studentul, la alegere, mai studiază economie, drept, cultură - domeniul pe care, eventual, îl va acoperi mediatic. Atâta timp, cât vor exista ”jurnaliștii universali”, nu vom avea calitate.

Eu am făcut 5 ani de facultate. De fapt, doar 3, că în ultimii 2 n-am mai frecventat. Mă duceam doar la examene... . Eu la facultate am învățat „Genurile presei sovietice”. Eu, la facultate era să-l bat pe Romanciuc, pentru că punea note la examene ca la loterie. Eu la facultate am învățat machetarea cu rigla cu puncte (o prostie, pentru că existau deja computere). În concluzie, mie mi-a fost util doar primul an de facultate. Nici un angajator nu mi-a cerut încă diploma scăldată în lacrimi (pentru că nu aveam bani de contract pentru următorul an). Am început să muncesc din anul întâi. Munca pe teren, stagiile și trainingurile în străinătate m-au învățat jurnalism.

Cred că Facultatea de Jurnalism trebuie reformată. Dar reformată din temelii. Cum să nu se predea la facultate jurnalismul de război când avem un conflict nestins în țară și instabilitate în toată regiunea? Cum să citească lecții despre jurnalismul de investigație profesori care nu au făcut niciodată o investigație jurnalistică? Cu ce baze de date operează ei când fac prezentările pentru studenți? Cum îi învaţă ei pe studenţi să facă un infografic, când ei abia de au învăţat word-ul? Doar beletristică (vorba unui om celebru de la noi)?

O altă observație... Și mie îmi plac fetele frumoase. Unele chiar merită să ajungă „pe sticlă”... Dar degeaba ești frumoasă dacă n-ai principii, dacă nu ai spirit analitic, dacă nu ai trecut toate fazele mașinăriei de „facere” a știrii sau a reportajului. Mmmm, e valabil și pentru băieții cu freza geluită care au acceptat rolul de mașină de citit de pe prompter.

Gata