Lucrez la televiziune și la noi ar fi dificil să acceptăm interviurile prin e-mail, deoarece scrierea unei știri este practic „cronometrată”, iar răspunsul unei surse ar putea dura zile întregi.

Oricum, în alte circumstanțe, mi-ar fi dificil să comunic prin mesaje, deoarece astfel aș risca să am un material sec, scris de sursa mea, nu de către mine.

în ultimii ani am avut si eu parte de experințe de genul dat, mai ales cu o serie de miniștri. În final materialele au ieșit aproape neineresante. Indiscutabil dacă pot opta pentru o modalitate de inetrviu cel prin e-mail decade din strat.

practica asta are puncte tari și slabe. În lipsă de timp vrem să facem totul cât mai rapid, dar practica arată că într-adevăr modalitatea asta de intervievere nu e cea mai reușită.Cred că trebuie să optăm pentru calitate și nu cantitate, astfel o să ne rezervăm timpul necesar.

Nu-mi amintesc să fi făcut vreun interviu prin e-mail, am solicitat doar precizări prin poşta electronică. După experienţa cu precizările, care au venit destul de greu, nu cred că voi apela prea des la metoda interviurilor prin e-mail.
La fel ca şi antevorbitorii mei, consider că un interviu realizat prin poşta electronică riscă să fie foarte sec şi neinteresant, deşi mie mi-e mai uşor să-mi exprim gândurile în scris, decât verbal şi cred că mai sunt oameni ca mine :)
Interviul trebuie făcut tet-e-tet sau la telefon, dar dacă este vorba despre unul strict informativ, tehnic, poate fi făcut şi prin e-mail. Cred că dacă sursa este mai sociabilă şi o abordezi mai prietenos, poate fi obţinut un interviu bunicel :)

Am avut un singur caz, care sunt convins că a fost și ultimul...

Am trimis întrebările, iar intervievatul a răspuns selectiv la ele (le-a evitat practic în totalitate pe cele incomode). Chiar și așa, răspunsurile au venit cu întârziere (de câteva zile). Într-un final, nici n-am avut ce alege din acel interviu. Erau prezentate doar informații tehnice și au fost făcute copy-paste-uri din tot felul de legi. Evident că am renunțat să public acel interviu și de atunci mi-am zis că n-o să mai apelez la această metodă, pentru că este ineficientă și foarte plictisitoare.

Dacă vrei să faci un interviu plictisitor, neinteresant, artificial și cât se poate de tâmpit, atunci trimite-i întrebările intervievatului prin e-mail. În asemenea caz o să primești răspunsurile cu mare întârziere, iar majoritatea vor fi atât de seci, filozofate, tehnice și banale, încât nici n-o să ai ce alege pentru ca să publici măcar ceva relevant.

De obicei, la întrebările trimise prin poșta electronică răspunde oricine, numai nu persoana vizată și de acest lucru este vinovat doar jurnalistul.

Eu am avut o astfel de experiență și acum râd isteric de fiecare dată când îmi amintesc ce „capodoperă” a ieșit. De atunci mi-am promis să nu mai fac asemenea prostii.

Un lucru nu înțeleg: cum poți să-i adresezi întrebări incomode unui oficial corupt, compromis și mincinos, dacă îi trimiți întrebările prin e-mail? Cum?

Probabil această obişnuinţă sau poate chiar tendinţă a apărut din motivul lipsei de timp, invocat adesea, dar mai degrabă reieşind din confortul sursei. Pentru unii, aceasta este o posibilitate să se mai documenteze, să se consulte cu şefii referitor la unele întrebări. Plus, această metodă se practică, din moment ce şi jurnaliştii au acceptat-o, la fel din comoditate – economisire de timp, fără efort la descifrare. Dar aici apare întrebarea calităţii ...

Dar după cum a menţionat şi Diana, ce folos că faci interviul faţă în faţă, iar apoi sursa îl solicită „respectuos” pentru avizare şi „ajustează” pe alocuri. Şi atunci cu ce rămânem, doar cu impresii?!

Până la urmă, depinde şi de sursă, poţi obţine un interviu bun şi prin mail – scurt clar şi cuprinzător. Intervievatul îşi mai parcurge răspunsurile, le mai „piaptănă”, pentru că de multe ori se întâmplă că sursele se mai abat de la subiect şi când apuci să descifrezi, te „bucuri” nespus. Depinde foarte mult despre ce este interviul, că dacă e cu un politician-oficial, tet-a-tet-ul e obligatoriu cred că.

Totuşi un profesionist, nu cred că acceptă neapărat condiţiile sursei, dar trebuie să insiste, să vină cu o alternativă, să mai sâcâie sursa pe la evenimente etc. până nu obţine interviul!

Am avut și eu experiențe de interviuri via E-mail, dar, în special, cele cu surse de peste hotare. Normal că în asemenea cazuri este indicat să facem interviul la telefon, dar oricum există bruiaje, repetări jenante când nu auzi bine ce spune interlocutorul. Cert este că interviurile realizate via E-mail sunt extrem de „pieptănate”, fiecare cuvând e cântărit de câteva, odată ce intervievatul are timp berechet să gândească răspunsuri neprovocatoare. Deseori, astfel de interviuri îmi ieșeau sterile de nu aveam ce scoate în introducerea interviului ca să captez cititorii.
În același timp, când obții un interviu sau mai bine zis răspunsurile la întrebări via-Email de la o persoană vorbitoare de o limbă străină, te asiguri că nu există loc de interpretări. Deseori, unii interlocutori se iau de formularea unor fraze chiar dacă ei le-au spus exact în acea formă.
Asta e, nu le putem avea pe toate.

Intr-adevar, interviurile prin e-mail, care, de regula, vin cu mare intarziere, nu prea sunt eficiente. Am apelat si eu de cateva ori din lipsa de timp si ”comoditate” la interviurile prin e-mail si am ramas dezamagita de raspunsurile primite. Mi s-a intampla o data sa primesc raspunsurile copiate fara mari modificari din alt interviu oferit de intervievat altei publicatii. Dar, cum spuneai si tu mai sus, fiindca l-am primit mai tarziu decat ne-am inteles, l-am lasat asa, dar am inteles ca nu voi mai apela niciodata la acea persoana ca la o sursa.

O alta chestie care enerveaza e situatia de dupa scrierea interviurlui, mai ales cel care a avut loca fata in fata si a fost inregistrat pe reportofon, cand intervievatul cere textul si il modifica considerabil.