Un lucru este cert - în tot ce facem ca jurnaliști, urmează să ținem cont, înainte de toate, de faptul că trebuie să fim apărătorii interesului și binelui public.

Pentru a continua provocarea la care ne încurajați, voi răspunde la câteva întrebari: cum începe o investigație, cum ne găsim subiectele, cum convingem sursele să ne dea informația și cu ce preț.
Facând jurnalism de investigație ieșim din sfera comodă a jurnalismului. În comparație cu jurnalismul de informație și cel de analiză, deasupra jurnalismului de anchetă plutește un val de mister și incertitudine. Făcând jurnalism de investigație suntem într-o logică de anchetă, de demistificare, de cercetare, de dezvăluire. Unele anchete pleacă de la o simplă intuiție pe care vrem apoi să o verificăm, altele pot merge pe urmele unor anchete mai vechi ce nu și-au dezlegat toate secretele. O altă sursă importantă este semnalul tras de cineva în privința unui subiect sau a unei persoane, sau grup de persoane. Concluzia este că nu există numai un mod de a debuta o anchetă. Ar fi ceva foarte plictisitor dacă toate anchetele ar porni la fel, ar avea un cuprins și s-ar încheia aproape în același fel!
Când practicăm jurnalismul de anchetă, putem pătrunde pe teritorii foarte delicate, alunecoase, putem perturba și contesta anumite adevăruri care sunt de nezdruncinat pentru marea majoritate a populației. În continuarea acestei idei aș vrea să subliniez faptul că este foarte important să respectăm o lege esențială a jurnalisticii: de a nu scrie despre cineva fără a încerca să contactăm acea persoană pentru a-i da șansa să își exprime propriul punct de vedere. În jurnalism tot ce e insuficient ca probă este problematic. Orice breșă lăsată poate fi exploatată de armatele de avocați plătiți de marile companii și de puternicii zilei. De multe ori suntem o mică ambarcație care se poate ciocni de vapoarele mari, puternice, dotate de arsenal militar înfricoțător!
Deseori, aflându-ne în teren, suntem puși în fața unor provocări sau riscuri enorme. În munca mea de ziaristă, am luat și un pumn în nas într-un sat unde unui bărbat beat, care mergea pe drum, i s-a părut că nu am voie să intervievez oamenii pentru că e localitatea lui și el stabilește regulile acolo. Într-un alt caz, la secția de pașapoarte din Chișinău, mi se interzicea să fac interviuri pe trotuar pe motiv că acesta ar fi un spațiu privat, chiar dacă era vorba despre un teren public. Un lucru este cert - în tot ce facem ca jurnaliști, urmează să ținem cont, înainte de toate, de faptul că

Eu cred ca totul e mult mai simplu dacă vrei sa faci jurnalism, nu altceva, adică dacă nu ai o sarcină „de partid” sau o misiune non-jurnalistica de îndeplinit acolo, „pe teren”. S-au stabilit reguli de circulație ca să nu ne rupem gâturile în trafic, ca să putem conviețui. În jurnalistică tot există reguli pe care oamenii meseriei le cunosc și le respectă. Dar asa cum avem (și o să avem în continuare) șoferi beți din cauza cărora mor oameni nevinovați, așa avem și niște oameni întâmplători în anumite redacții. Ei se cred jurnaliști. Vă rog să nu-i numiți jurnaliști nici macar in aceste comentarii. Nu are nimic cu asta îndemânarea jurnalistului de a provoca. Asta nu e neaparat ceva negativ. Există limite... Dacă cineva din noi e un bun psiholog și are capacitatea de a-l vrăji pe un oligarh super-corupt să-și recunoască în direct toate abuzurile și să promită că va merge la Biserică imediat ce se zărește de ziuă, iar apoi la puscarie - de ce să nu o facă?

Unii spun că a provoca nu e treaba jurnalistului de teren (care, în opinia lor, doar asistă la eveniment), ci doar a moderatorilor de talk-show-uri. În cazul în care este vorba despre un eveniment care nu implică jurnalistul - da, de acord. Dar dacă cineva organizează o conferință de presă, nu mi-ar plăcea să fiu limitat în a dobîndi informația așa cum mă duce capul, inclusiv prin întrebări-capcană (care evident că nu plac si pot irita) sau să generez o polemică cu întrebări încrucișate dacă protagoniștii (din neatenție) și colegii din sală îmi acceptă jocul. Sigur că e pe muchia decenței ceea ce zic, dar fac o precizare: Există limite în jocurile astea, iar un jurnalist care ține la numele său va ști când să forțeze (în interes public) și când să se oprească. Dar în cazurile moldovenești la care v-ați referit - astea nici nu trebuie trecute prin filtrele jurnalisticii, pentru că provocatorii cu misiune de la curte nu sunt jurnaliști. Altceva e că și organizatorii conferințelor de presă trebuie să fie mai echilibrați și să știe „să țină distanța” și să gestioneze abil posibilele provocări. Daca stiu ca sunt impulsivi, sa-si angajeze un moderator si s-a rezolvat. Intrarea în dispută cu provocatorii sau, culmea, etichetarea sau agresarea lor, e cea mai mare greșeală. Asta înseamnă că ați intrat plenar în jocul lor. Ei exact pentru asta au venit la conferință

O dezbatere extrem de actuală. Și complicată, în condițiile unei prese - delicat vorbind - parțial libere. Monopolizate în proporție de 85 la sută. O dezbatere pe care suntem obligați să o extindem și în spațiul real.
Ce este breasla noastră? Cine poate face parte din ea? E suficient să deții o legitimație printată și laminată? Sau e suficient să faci tumbe cu celularul în mână? Nu ai nevoie de studii superioare, dacă cele de specialitate nu sunt convingătoare?
Cum să delimitezi acțiunile unui jurnalist de cele ale provocatorului, mercenarului, impostorului?
Boicotul presei aflate în slujba puterii este un act deontologic, legal și necesar într-o societate captivă?
De ce reacția adversă la cel care vine, repetat, și te insultă e considerată agresiune? Cum să te aperi în cazul în care ești hărțuit de asemenea elemente?
Cine îți recunoaște de iure statutul de jurnalist?
O dezbatere extrem de actuală, cu foarte multe semne de întrebare. O dezbatere pe care suntem obligați să o extindem și în spațiul real.

Trebuie ignorat, deși uneori e greu.

De acord dar află mai mult dacă-ți lipește camera de față,? Pentru că este ziarist ,nu cred,incisiv verbal atît,

Dar ce ar fi de întrebat? Despre vreme, despre fotbal, despre încălzirea globală??? Un reporter, un ziarist trebuie să fie politicos, dar incisiv!!!

Cel din poza merită dinți ,, zburați,,astai meserie să-ți bage ap, în gură,!precis ia spus tot ziaristului,prostu!