Exista o singura regula, valabila universal: atunci cand viata, integritatea unui om este in pericol, primeaza viata lui, nu fotografia ta. Pe de alta parte, implicarea prin fotografiere poate fi chiar arma care sa salveze acea viata ... Depinde, de fiecare data, de situatia din teren. Dar ierarhia valorilor trebuie sa fie clara, oriunde ne-am afla ...

O situație la care mă gândesc mereu, odată ce am luat în mână camera.
Eu a-ș face câteva fotografii și ulterior a-ș încerca să mă implic, dar... mereu este acel „dar” care ne limitează, fie că putem face mai rău (spre exemplu- acordarea ajutorului medical necalitativ, care ulterior poate să omoare o persoană, în loc să o salveze; sau realizarea unor fotografii într-un stat străin în cazul unor operațiuni militare/anti-tero și altele).
În asemenea situații nu m-aș implica, pentru că a-ș putea fi învinuit de implicare sau complicitate cu unii din actori. Totuși, în primul rând suntem oameni, totul depinde de noi în acele situații.
Societatea noastră reacționează cam prea agresiv când cineva documentează un eveniment mai tragic, iar aceasta împiedică unii foto-reporteri să-și facă meseria, din cauza unor judecăți, din cauza unor posibile amenințări sau chiar vătămări corporale. Totul depinde de noi.

Очень хороший короткометражный фильм на эту тему.
Если кто не видел. Называется "1/100 секунды".

Exact aceeași situație e și cu operatorii de imagine (cameramanii). Totul depinde de eveniment, deobicei suntem prezenți la evenimente publice unde cel puțin poliția asigură ordinea publică (gen proteste sau alte manifestări în masă), responsabili de ordine sunt "oamenii legii" iar noi cei care înregistrăm evenimentul avem altă misiune... În alte cazuri când asiști la niște situații excepționale unde echipa de salvatori nu e la fața locului și cineva are nevoie urgent de ajutor și nu e nimeni prin preajmă, atunci evident că acorzi ajutor (în limita posibilităților). Permanent vor apărea reproșuri și indignări din partea "societății" indiferent de situație, fiindcă așa e societatea și mentalitatea noastră... Noi totuși trebuie să ne facem meseria, dar să nu uităm și de excepțiile care le-am menționat mai sus. Asta e părerea mea :)

Nu sunt fotografă deci nu urmăresc un cadru bun, dar cel mai probabil nu aș putea fotografia cum un copil, un om, un animal sunt supuși violenței și m-aș implica. Cred că pe prim plan e omenia și apoi meseria.

Bună întrebare, mi-am pus-o și eu de multe ori și chiar a fost temă pentru discuții cu alti colegi. Nu am fost niciodată în situație critică în care ar trebui să aleg, dar dacă aș fi cred că aș alege să ajut omul. Foarte mult depinde de situație, dacă omul este în stare gravă și în jur n-are cine să-l ajute voi lăsa aparatul . Pentru mine totuși e mai important viaţa umană decât poză care m-ar face mai vestit sau va fi exclusiv. Până la urmă părerile vor fi tot timpul diferite și fiecare își face alegere sa și așa cum simte. Pace