Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și etică

Loghează-te pentru a putea comenta

Anunțăm sau nu sursa despre înregistrarea discuției telefonice?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și etică

„În cazul înregistrării convorbirii telefonice, vom anunţa de la începutul discuţiei interlocutorul despre acest fapt”, spune Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnalişti, elaborat de Asociația Presei Independente (API). Realitatea din presa de la noi însă e alta. Deși nu dețin cifre oficiale, nu cred că voi greși dacă voi afirma că majoritatea jurnaliștilor din Republica Moldova nu urmează această recomandare. În unele cazuri, tind să cred că jurnaliștii procedează corect.

De ce? Pentru că am depășit perioada romantică în jurnalism, când reporterul își făcea doar notițe din discuțiile cu sursele. Acum înregistrarea unei convorbiri telefonice este la îndemâna oricui, pentru că orice telefon nou îți propune această opțiune. Înregistrarea a devenit nu un „moft”, ci o necesitate în încercarea de a informa corect. 

Cu siguranță nu există dubii asupra faptului că pentru a prezenta informația corect, jurnalistul trebuie să înregistreze discuțiile cu cei cu care vorbește. Dezbaterea însă apare atunci când se pune în discuție faptul dacă trebuie, imperativ, să anunțăm sursa, la începutul convorbirii telefonice. Eu recunosc că înregistrez practic toate discuțiile telefonice pe care le am atunci când scriu un articol și că nu de fiecare dată anunț sursa despre asta. Înregistrez pentru siguranță, pentru a nu fi nevoit ulterior să suport acuzațiile unor persoane că afirmația sa nu corespunde realității sau că, în general, nu ar fi discutat cu mine..., dar și pentru a cita exact persoana. Cunosc și oameni (inclusiv jurnaliști) care înregistrează absolut toate discuțiile, fie în timp ce-și exercită meseria de jurnalist, fie private. E și ăsta un model de siguranță. Niciodată nu știi cine te sună și ce îți spune, iar pentru că telefonul îți oferă această opțiune, nu văd de ce nu ai folosi-o. Unele surse, sigur, la fel înregistrează discuțiile. Recent, chiar în Republica Moldova, un politician a făcut publică o înregistrare a unei convorbiri cu un jurnalist de la Publika TV, iar faptul că a înregistrat discuția i-a oferit șansa să demonstreze că acel jurnalist a manipulat opinia publică. 

Evident, cel mai corect față de toată lumea ar fi să anunțăm la începutul discuției telefonice că ea va fi înregistrată. Dar, acest lucru nu este întotdeauna posibil, iar jurnaliștii care scriu în special investigații sau abordează subiecte „conflictuale” cunosc asta. De multe ori, este o adevărată provocare să reușești să discuți cu acel om, de obicei funcționar, despre care ai anumite informații nu tocmai favorabile lui. Astfel, atunci când dai peste un asemenea om, care de multe ori refuză să  răspundă sau este foarte laconic, ultimul lucru pe care-l ai în gând este să-l anunți că acea discuție va fi înregistrată, pentru că îți dorești să obții măcar o mică precizare la subiectul pe care-l scrii și să nu te trezești cu telefonul „trântit” în nas.

În acest context, mi se pare normal să avem abordări diferite atunci când discutăm cu un funcționar și când vorbim cu un om simplu, eventual din mediul rural, care intră de puține ori în contact cu presa și nu cunoaște la ce să se aștepte. Discutând cu un funcționar, fie el premier, ministru sau deputat, consider că nu este necesar de fiecare dată de anunțat despre faptul că discuția este înregistrată. Doar că, atunci când el spune unele lucruri care, la prima vedere, ți s-ar părea ieșite din tipare, e clar că trebuie să-l întrebi dacă informația sau declarația pe care ți-o oferă poate fi făcută publică din numele lui sau nu. În rest, atunci când vorbești cu un funcționar, când te prezinți pe tine și instituția pe care o reprezinți, când îi spui de ce l-ai contactat, inclusiv subiectul articolului și îi ceri un punct de vedere, oficial, nu cred că este absolut necesar să mai și anunți despre înregistrarea discuției.

Cred însă că jurnaliștii ar trebui să fie mult mai atenți atunci când discută cu oamenii de la sate, sau cu cei care nu cunosc foarte bine ce face un jurnalist și care intră rar în contact cu reprezentanții mass-media. Oamenii de la sate (mai ales) sunt speciali atunci când discuți cu ei pentru că pot spune multe lucruri..., iar unele pot fi chiar în detrimentul lor. De asta, cred că e necesar să fie protejați, în orice fel, iar atunci când discuți cu ei, trebuie să-i anunți, mai devreme sau mai târziu despre faptul că discuția este înregistrată sau, după caz, că tot ce a spus va fi redat în materialul jurnalistic, pentru a nu avea surprize atunci când își va vedea numele și declarațiile într-un ziar.

Cu siguranță, acesta este un subiect care naște dezbateri și opinii divergente, iar jurnaliștii au păreri diferite la acest subiect. Tocmai de asta, aș fi foarte curios să aflu răspunsuri la următoarele întrebări, dar și la altele, care pot deriva din acestea:​

Jurnalistul trebuie să anunțe sursa, de fiecare dată, indiferent de cine este ea, despre înregistrarea discuției telefonice?

Când un jurnalist poate trece peste această regulă?

Trebuie sau nu făcută o delimitare între discuțiile jurnaliștilor cu funcționari și cele purtate cu oameni simpli? 

Înregistrarea unei discuții este un „moft” sau mai degrabă o necesitate?

Putem face jurnalism corect fără a înregistra discuțiile, doar bazându-ne pe notițe, care de multe ori pot duce la interpretarea unor afirmații și chiar la denaturarea mesajului?

Există oare o posibilitate deontologică și morală ca jurnalistul să dea publicității o înregistrare neoficială a unei discuții cu un funcționar? Daca da, când?

 

 

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

11 May 2016, 11:04 #1 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 55

Sigur ca mai intai trebuie sa spunem omului cine il suna. De multe ori, mai ales daca persoana se afla in acel moment in centrul unui scandal sau e vorba de vreun conflict, te poti pomeni cu telefonul trantit in nas imediat ce ai spus ca esti din presa. Deci cred ca e obligatoriu sa anunti ca esti jurnalist. Altceva e ca dupa ce l-ai inregistrat, il dai pe post la TV si se vede ca omul vorbeste cu balbaieli sau mai putin coerent... deducem cu usurinta ca nimeni nu l-a anuntat ca il inregistreaza si ca in acea forma spusele lui vor fi transmise la televizor. Astfel de cazuri cred ca sunt principala problema. Una e sa il inregistrezi ca sa il poti cita corect, si alta e sa pui pe post un fragment care NU este declaratie pentru presa. Ca sa fim corecti pana la capat, trebuie sa ii spunem persoanei ca avem nevoie de declaratia ei "pentru microfon". Atunci omul poate proceda in doua feluri: fie refuza, fie formuleaza cateva propozitii coerent. Si astfel nu il expunem intregii tari cu balbaieli si cu lucruri pe care poate nu a vrut sa le spuna intr-o anumita forma.

11 May 2016, 11:16 #1 0

Viorica și Anastasia, sunt total de acord cu voi. Viorica, cred si eu că atunci când luăm un interviu prin telefon pentru televiziune, radio, chiar e cazul să anunți că înregistrezi. De obicei, îi ceri omului să vorbească în fața camerei, dacă suni de la TV, iar dacă el refuză, conveniți să discutați telefonic. Deși, și aici, dacă tu doar îl suni, te prezinți, iar el zice, la revedere, nu comentez, poți da asta pe post, pentru a arăta buna ta intenție.

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

11 May 2016, 08:46 #2 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 29

Victor Moșneag și Victor Gotisan, aveți fiecare dreptate :) Doar că, din păcate, așa cum a subliniat și Victor Moșneag în practică, de multe ori, riști să discuți singur la telefon dacă îți anunți sursa că o înregistrezi (mă refer în special la funcționari, demnitari etc). Dacă reușim să stabilim un interviu tete-a-tete, în acest caz, părerea mea, regula trebuie respectată: anunțăm persoana că ne dorim să înregistrăm discuția pentru a ne asigura că vom transmite mesajul corect, fără a-l distorsiona. Pe de altă parte, atunci când telefonăm sursa o anunțăm că suntem jurnalistul X de la instituția Y, omul de la celălalt capăt al firului ar trebui să înțeleagă că nu vorbește cu colegul său sau o rudă, iar noi, jurnaliștii, nu căutăm să aflăm care este temperatura aerului de afară. În continuare depinde de profesionalismul reporterului: va transmite mesajul corect sau va încerca să manipuleze opinia publică, distorsionând intenționat ceea ce i-a spus sursa.

10 May 2016, 14:57 #3 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 7

Victore, ai dreptate.

Doar, un răspuns dintr-o bucată la nedumerirea/întrebarea ta: Deja depinde de măiestria jurnalistului de a-l putea convinge pe interocutor să facă declarațiile deschis, nu pe ascuns.

PS: aceasta nu se referă însă și la persoanele oficiale, care per se, sunt obligate să răspundă la toate întrebările jurnalistului, doar sunt în slujba cetățeanului și a publicului în general, nu? :)

10 May 2016, 15:08 #3 0

Până la urmă, cel mai bine ar fi ca jurnaliștii să dispună de timp suficient pentru a se putea întâlni cu orice sursă fără a avea nevoie să discute telefonic. Dacă cei doi se întâlnesc, e aproape evident că jurnalistul va anunta acea persoana ca o inregistrează!

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

10 May 2016, 14:50 #4 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 7

E o întrebare, care, părerea mea are un răspuns simplu: da, întotdeauna trebuie anunțat intervievatul că este înregistrat.

Practic e una din regulile/cerințele de bază ale jurnalismului: off the record și on the record.

Anunțându-l pe interlocutor/intervivat despre faptul că este înregistrat nu înseamnă altceva decât că jurnalistul este unul corect, care își face munca corect.

Argumentele cu “vezi Doamne, nu îi spun intervievatului că este înregistrat, pentru că se blochează și se teme să răspundă”, nu țin, din simplu considerent că declarațiile benevole și deschise se fac asumat, resposabil și conștient.

Credibilitate. Asta trebuie să cultive jurnalistul. Iar atunci când îl minți pe om spunându-i că nu îl registrez, dar tu de fapt tu o faci, părerea mea, e că în acest caz nu mai putem vorbi despre jurnalism, ci despre frăiereala și de “Exclusiv!” „Șocant” etc. Cum să ceri cuiva să fie deschis și onest, când de fapt tu însuți nu respecți aceste principii.

Pe de altă parte, (în țările cu tradiții democratice sănătoase) în momentul când jurnalistul se prezintă cuiva care îi ia un interviu că el cutărică este jurnalist la ziarul X, aceasta oarecum de la sine poate fi înțeles că cel care răspunde este (sau mai corect fie spus – trebuie) să fie conștient de faptul că este înregistrat (doar stă în fața unui jurnalist, nu?). Totuși și aici e de vorba “și da, și nu”, din simplu considerent că în Republica Moldova încă nu avem o cultură a mass-media/jurnalismului care să implice acest grad de cunoștință a intervievatului despre respectiva situație/aspect.

Cred că în acest caz (al Republicii Moldova), jurnalistul de fiecare dată trebuie să anunțe interlocutorul că este înregistrat, cel puțin până ieșim și noi puțin mai la mal și ne mai facem cunoscuți cu chestii de media… literacy.

10 May 2016, 14:53 #4 0

Victore, cu siguranta nu trebuie sa intregistrezi pe ascuns. E clar ca nu e corect sa inregistrezi si sa spui ca nu inregistrezi discutia. Dar ce facem in cazurile in care abia reusim sa vorbim cu un om? Cand avem nevoie de o declaratie, iar el se eschiveaza? Cand il suni si aproape nu reusesti sa-l intrebi ceva? :)

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

09 May 2016, 12:31 #5 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 7

Nu exista o prevedere legala in acest sens. Aceasta presupune mai mult o obligatie morala, deontologica a jurnalistului.

10 May 2016, 07:48 #5 0

Multumesc pentru raspuns.

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

06 May 2016, 17:49 #6 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 7

Fie că o recunosc sau nu, dar sunt absolut sigur că marea majoritate a jurnaliștilor înregistrează convorbirile telefonice. E o necesitate absolută pentru jurnalismul contemporan, vremea carnețelului a trecut. Și da, și eu fac parte din această majoritate. De ce o fac?
1. Pentru că doar așa pot cita sursele exact, mot-a-mot chiar, pentru a nu denatura în niciun fel mesajul transmis
2. Pentru că doar așa te asiguri că persoana respectivă nu va putea veni a doua să-ți spună că el nu a zis ceea ce ai scris (lucru care mi s-a întâmplat)

De ce nu îi anunț că sunt înregistrați?
1. Pentru că, exact cum ai scris și tu mai sus, Victor, m-aș trezi cu telefonul închis (asta după ce cu mare greu reușești să iei legătura cu acea persoană, de obicei funcținar de stat)
2. Pentru că eu când sun pe cineva (iarăși ne referim la funcționari) spun cum mă numesc și de la ce instituție sunt așa că interlocutorul e conștient din start cu cine vorbește și că trebuie să își asume tot ce spune.

Deci, eu nu văd nicio crimă în a înregistra discuțiile telefonice, chiar și fără a-i anunța pe interlocutori, cu condiția că acest lucru este folosit strict în scopuri jurnalistice (nu pentru un ulterior șantaj sau alte chestii de acest gen care nu au nimic comun cu jurnalismul).

Mă bucur că a apărut o astfel de discuție, poate ajungem, astfel, chiar la modificarea acestei recomandări din ghid? Poate nu e cazul să fim mai catolici decât Papa? Or, noi suntem puși în situația de a alege între încălcarea acestei recomandări din ghid și obținerea unei declarații/poziții/replici și respectarea recomandării cu riscul de a pierde respectiva declarație/poziție/replică (fără de care, de multe ori, nu poți publica articolul)

06 May 2016, 20:22 #6 0

Cu siguranta sunt situatii si situatii, insa intr-un final conteaza buna intentie a jurnalistului, in orice actiune a sa. Evident, faptul pe care l-ai remarcat, santajul, sau chiar folosirea inregistrarilor in alte scopuri decat cele jurnalistice ar fi o incalcare mult mai grava decat simpla inregistrare inofensiva a unei discutii. Desi, cu siguranta, si aici sunt anumite nuante, legate de felul si contextul in care inregistrezi discutia...

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

06 May 2016, 10:28 #7 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 9

M-am convins deja de faptul că, în multe cazuri, dacă anunţi că discuţia va fi înregistrată, te vei pomeni cu receptorul închis la celălalt capăt al firului sau cu un comentariu taaaare voalat. Şi e păcat (!) atunci când e necesar un comentariu din partea persoanei vizate direct în textul tău, mai ales atunci când i se aduc acuzaţii, or vrei să ai un articol bun, complex, care să corespundă standardelor jurnalistice. Şi atunci mă întreb: ţinem cont de regulă şi “pierdem” personajul sau trecem peste ea şi publicăm un text complet? Mai ales că, în opinia mea, funcţionarii şi demnitarii trebuie să ştie by default că tot ce declară unui jurnalist va ajunge pe hârtie sau la ecran.

Cu oamenii de rând, e adevărat, situaţia e mult mai sensibilă. Lor trebuie să le dai de înţeles că ceea ce declară va fi publicat. Dar, Victor, referitor la remarca “...pot spune multe lucruri..., iar unele pot fi chiar în detrimentul lor”, cred că este de datoria jurnalistului - indiferent că înregistrează sau nu, anunţă despre asta ori ba - să “trieze” oarecum cele auzite. Nicidecum să “stâlcească” declaraţiile sau să dezinformeze, dar să discearnă ceea ce trebuie să ajungă în material. Mă gândesc că dacă le-am scrie chiar pe toate câte le auzim de la interlocutorii noştri, ar ieşit adevărate “capodopere” :)

06 May 2016, 11:09 #7 0

Victoria, cu siguranță ca nu trebui să stâlcim declarațiile nimănui. Trebuie doar să le spunem că sunt înregistrați sau măcar că ce spun va apărea, cu numele lor, în ziar, site, etc. În rest, cred că ai dreptate, gândind ca un jurnalist. Cu siguranță însă diverși experți nu sunt de acord, nici cu tine, nici cu mine :)

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

05 May 2016, 19:13 #8 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 7

Prezentarea informatiei corecte este obligatorie si acest fapt trebuie sa-l inteleaga si sursa. Or, de regula in actiunile de judecata privind defaimarea alaturi de sursa ca si pirit este atrasa si mass-media care a raspandit informatia. In asemenea circumstante, chiar daca sursa a prezentat o informatie falsa jurnalistului, mass-media va fi exonerata de raspundere materiala. Astfel, inregistrarea discutiei telefonice cu sursa reprezinta o dovada importanta pentru a evita compensatii materiale.

06 May 2016, 09:58 #8 0

Tatiana, dar din punct de vedere legal, este vreo prevedere care obliga jurnalistul sau orice alta persoana care inregistreaza o discutie telefonica sa anunte persoana cu care vorbeste?

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 5

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta