Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Țintește în presă!

Loghează-te pentru a putea comenta

Și ce-ar fi de n-ar fi... legitimarea media a unor pseudo-evenimente și eroi?

Смотри на русском языке

Categorie: Țintește în presă!

Ideea ce a servit drept punct de pornire pentru subiectul pe care mi-am propus să-l ofer spre devorare și, de ce nu?, demolare colegilor de breaslă nu este nici nouă și nici nu-mi aparține în totalitate. De fapt, aș zice că nu aparține nimănui concret, fiind un produs mental colectiv. Căci, sunt convinsă, nu există om care să facă jurnalism (și aici nu mă refer la tot mai popularul și banalul copy-paste) și care să nu se fi întrebat, la un moment dat: oare ce ar fi, dacă nu aș scrie/nu aș  pune pe post despre „aceasta”? Despre un anume fapt, eveniment, declarație sau om?.. Mi s-a întâmplat și mie, în cei 17 ani de ziar, dar și după acele timpuri.

Întrebarea mi-a bătut din nou la ușă pe 29 aprilie a.c. Era a doua zi de Paști, într-un oraș pustiu de oameni și de... știri. O zi în care orice „chițcăit” informațional ce ieșea din formatul accidentelor din Noaptea Învierii era o ca mană cerească pentru presă. Și mana a venit sub forma unei postări pe Facebook - că așa sau doar așa comunică unii politicieni care, deși se opun stoic valorilor vestice, nu refuză și instrumentele create pe acele tărâmuri. Așadar... 29 aprilie. Tocmai trecut de „Hristos a înviat!” (și urarea, și Focul Haric în lumina reflectoarelor), Președintele Igor Dodon a decis să-și anunțe supușii despre programul pregătit pentru perioada următoare. În special, despre cine va veni să ne cânte de 9 mai.

Media au reacționat neîntârziat. „Pe acest fundal de-a dreptul macabru (știrile despre accidentele rutiere, n.a.), postarea Președintelui Igor Dodon, prin care acesta și-a făcut public programul sărbătorilor pentru luna mai, a fost ca o gură de aer... pozitiv pentru media, nota în acea zi, la tradiționala-i rubrică „Filtrează informația”, portalul Mediacritica.md. E drept că majoritatea textelor a fost un... copy-paste (nu în zadar am pomenit de el) de pe Facebook, iar micile diferențe le-a făcut numele interpretei, care fie a apărut, fie nu a apărut în titluri. Așa sau altfel, țara a aflat rapid că, la invitația șefului statului, încă o artistă din Rusia va cânta la Bălți și Chișinău - de această dată, Valeria, cu prilejul zilei de 9 mai.

  *sursa foto: mediacritica.md

Ar fi cel puțin două aspecte legate de modul în care a fost prezentat acest minor, până la urmă, subiect. Primul ține de relevanța informației și valoarea adăugată pentru care majoritatea jurnaliștilor nu au avut, probabil, timp... Mediacritica a adus doar câteva dintre exemple. Astfel, dacă Diez.md s-a mulțumit să scrie că Valeria este o interpretă „renumită în Rusia”, cei de la Moldova.org au adăugat și faptul, din anul 2017, în Republica Moldova pe 9 mai este marcată oficial și Ziua Europei - lege pe care Igor Dodon a refuzat să o promulge, motiv din care s-a recurs la procedura de suspendare, și pe care în ultima campanie electorală PSRM a promis să o anuleze. Iar Ziarul de Gardă a fost singura media care a amintit de „misterele” financiare care însoțesc, în continuare, mai multe acțiuni organizate de șeful statului. Drept exemplu servește și concertul organizat în seara de 8 mai a anului trecut, pentru care Igor Dodon a declarat că nu a cheltuit niciun leu, despre care amintește publicația. Restul însă, copy-paste și încântare.

Și de aici derivă cel de-al doilea aspect al problemei: dacă, în știre - care nu este una de interes major pentru public - nu vii cu nimic adăugător, poate este cazul să te abții și să nu scrii? Căci, o simplă căutare pe Google le-ar fi oferit colegilor din media mai multe fapte „curioase” despre Valeria - bunăoară, că nu este doar o „interpretă cunoscută din Rusia”, ci și o putinistă convinsă, cu toate avantajele și dezavantajele ce derivă din asta, sau că este artistă a poporului din Republica Moldovenească Nistreană... Fără aceste mici detalii în care se ascunde diavolul, rezultă că presa a făcut publicitate gratis unui eveniment cu alură foarte privată.

În aceeași galerie se înscriu pseudo-știrile bazate pe declarațiile mai mult sau mai puțin deocheate făcute de politicieni și care nu se referă la o problemă de interes public, ci sunt mai mult niște reglări de conturi „colegiale”. Că doar nu credeți că celebrul „cum comentați?” a apărut din cosmos - tot noi, breasla, l-am zămislit, din lipsă de imaginație... Așa cum, de vreo doi ani încoace, acoperim in corpore ecranul televizorului înainte să bată miezul nopții de Revelion, așa să-i ignorăm și pe politicienii care fac orice, doar să ajungă în vizorul presei.

În definitiv, ce-ar fi dacă am ignora un subiect pe motiv de politică editorială? Doar o avem fiecare, mai mult sau mai puțin formalizată. Știu că pe moment „doare”, că-ți pare că ți-o iau alții înainte la vizualizări, bată-le Dumnezeu să le bată! Știu și că presa trebuie să informeze despre tot ce mișcă, iar „nu omite” face parte din „poruncile” deontologice ale meseriei. Dar trece un timp și se întâmplă să realizăm că, prin omisiune, am evitat să facem jocul unor falși eroi și, astfel, să-i legitimăm. Iar în comentarii nu vom mai citi: asta e știre la voi?!.

Așadar, piatra e aruncată, iar odată cu ea și câteva întrebări:

- Are dreptul o redacție/jurnalist să ignore un subiect?​

- Este politica editorială o justificare pentru a nu prezenta un eveniment pe care îl considerăm inutil sau chiar nociv pentru societate?

- Cum asigurăm echilibrul în reflectarea unor asemenea evenimente?

13 Jun 2019, 13:55 #1 0

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 5

Este un subiect extrem de complicat.
Cine este, totuși, în măsură, să decidă dacă trebuie sau nu de neglijat un anumit subiect?
Redactorul șef, producătorul?
Da, ei fiind cu mai multă experiență pot să ghideze reporterii atunci când ei selectează subiectele. Dar cât de corect este să omitem intenționat anumite evenimente de pe agenda noastră?
După părerea mea, nu avem dreptul moral în fața cititorilor sau telespectatorilor să-i lipsim de informații care îi vor ajuta să-și construiască o gândire critică.
Până la urmă, jurnalistul informează. Dar, jurnalistul trebuie să informeze „până la capăt”. Știrea să aibă un background plin și gustos. Două fraze nu sunt destule pentru o știre construită corect.

12 Jun 2019, 16:16 #2 0

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 3

Nu e nevoie să fii deschizător de drumuri: există deja multiple exemple prin alte țări despre moduri alternative de finanțare. O sursă de știri are întotdeauna o alegere: produs de calitate sau "vezi unde se distreaza vedeta X". Dacă un ziar sau un portal de știri va decide să facă știri bune, informate și care să informeze cetățenii, o va face. Da, o redacție/jurnalist poate ignora o "știre". O redacție poate pune și își poate întrebări, o redacție trebuie să transmită cititorilor mai mult decât vor politicienii să fie transmis.

28 May 2019, 15:03 #3 +1

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 3

Știi, Sorina, visez la ziua când, noi, jurnaliștii, vom face front comun și vom ignora pseudo-subiectele. Bănuiesc că doar astfel putem pune la respect politicienii și proprietarii ascunși ai instituțiilor de presă care se cred mici Dumnezei și „dictează” agenda publică.

Probabil mai e mult până atunci. Încă nu suntem copți - breasla, societatea, editorii... Ca să citez un președinte: „nu avem… știți, nu știu ce nu avem… dar era bine să fie”.

Nu ne rămâne decât să ne schimbăm fiecare în parte.

22 May 2019, 19:54 #4 +1

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 4

În baza la aceste filtre și se manifestă sau nu o instituție. Dacă babloul vine din „părți” care îl nu îl prea au la inimă pe prezident, contentul o să fie și pe măsura audienței, adică critic și parșiv, ori nu o să fie deloc. Iar dacă babloul vine din „părți” care îl au la inimă pe prezident, o să fie laudă și osanale.
K cemu eto vseo. Presa din Moldova este prizoniera propriilor mituri și poneatii învechite. Pe față toți se declară imparțiali, în realitate însă, toți au anumite interese economice și simpatii politice, ceea ce este normal. Se plătesc salarii, tehnică, lunină, arendă de sediu, cofe.
Și iaca leohkim vzmahom ruchi, avem deodată două subiecte pe care se măsoară zilnic, ca în oglindă, mai toate instituțiile media. A cui adevăr e mai adevărat, ce-i mai relevant și important și ce nu.
Totul este despre bablos și influența anumitor părți care au bablos asupra părerilor și contentului scos de media. Mai în toate democrațiile la care noi cătăm să ne aliniem, oamenii o cam înțeles asta, da noi :) ca întotdeauna, vrem să fim mai catolici decât Papa.
Așa și trăim :)

22 May 2019, 19:53 #5 +1

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 4

Da cum noi apredelim dacă e pseudo sau nu un subiect? Apriori, valoarea sau nonvaloarea unui subiect trece prin filtrul de convingeri, viziuni politice a omului care ia decizii în redacție (asta dacă ne depărtăm de mitul că în media redacțiile lucrează ca un biosistem unde toți sunt decidenți în egală măsură și lipsiți de simpatii politice).
Politica editorială și independența instituțiilor media, imparțialitatea lor și lipsa simpatiilor politice sunt mituri care țin în captivitate mai toate instituțiile media din Moldova. Nedeclararea simpatiilor și veșnica ipocrizie, că „noi nu suntem de’aiștea” și trezește permanentele razboare cine și de-a cui e.
De ce de exemplu programul prezidentului nu este relevant? Poate nu este relevant pentru unii care nu au votat pentru el, aici vorbim de decidenții din presă care nu îl simpatizează pe președinte...dar pentru cei 834, 081 de oameni care au votat pentru el, e relevant sau nu? Pentru votanții PSRM care îs parte a societății și destul de mare, e relevant sau nu?
La multe întrebări am primi răspuns, dacă pentru câteva minute am vâkliuci toate percepțiile emoționale, înălțătoare, de principii și valori despre presa din Moldova, dacă am vâcliuci strastiurile despre ai noștri și ai voștri... și am pleca ochii la cartea „Fabricarea Consimțământului” de Chomsky și Herman. Acolo putem găsi „modelul propagandei” înaintat de ei, unde toate praghiburile din presă sunt explicate din perspectiva interesului economic pe care îl au instituțiile media (direct sau indirect, ascuns sau pe față). Desigur ei se referă mai mult la trusturi și interese corporative, dar e tare aplicabil și la scară mai mică.
Ei privesc instituțiile media ca niște companii (întreprinderi) care vând un produs, nu contentul, dar cititorii și audiența lor. Tot asta o vând „agenților comerciali” (fie că vorbim de agenții de publicitate, parteneri de dezvoltare, sau alte părți interesate de audiența pe care o poate pune la dispoziție instituția media). Iar despre content, ei menționează cinci filtre, care determină tonul și conținutul unui material care e scos sub semnătura instituției.
1. Cui aparține instituția
2. De unde vin banii la cantoră
3. Sursele de informare
4. Atitudinea ostilă (critica)
5. Ideologia anticomunistă

22 May 2019, 17:14 #6 0

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 9

Ooo, tare bună temă și întrebări :) Ultimii ani, nu știu dacă există vreo zi în care să nu-mi zic în gând: ”Asta-i știre”? :) sau mă întreb de ce nu au revenit să completeze și cu alte informații. Da, știu, redacțiile sunt mici, evenimentele multe, nu se reușește.

22 May 2019, 12:33 #7 0

Înregistrat: Jun 2019

Postări: 3

Poate aplicăm în acest caz regula mereu menționată de dl Ion Bunduchi - subiecte de interes public și în interes public?

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta