Timp de 7 zile, Moldova a avut două guverne, doi prim-miniștri, o Curte Constituțională care părea a fi uitat de Constituție, ministere blocate și protestatari falși. Unii au numit asta fie uzurparea puterii în stat de către Partidul Democrat, fie criză politică. Situația era neclară, iar jurnaliștii au încercat să își facă meseria în condiții de hărțuiri, atacuri verbale și lipsă generală de siguranță. Unii. Alții au continuat răspândirea de minciuni și speculații, ca de obicei.

Activitatea mass-media a fost marcată, în primul rând, de hărțuiri și atacuri verbale. Aproape zilnic au apărut știri despre abuzuri asupra jurnaliștilor: o jurnalistă de la Agora a fost lovită peste mână de unul din organizatorii protestelor de la MAI și Procuratură; o jurnalistă de la Unimedia a fost intimidată de către  paza de corp a conducerii democraților și de angajați ai Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat; o jurnalistă a Ziarului de Gardă a fost bruscată chiar de un fost deputat democrat; în timpul live-urilor jurnaliștii au fost stropiți cu apă de către „protestatari”. O reacție a jurnaliștilor la această avalanșă de mici atacuri a fost un flashmob la care aceștia au părăsit în mod demonstrativ conferința veteranilor de război.  

A fost curios să urmărești cum instituțiile media au prezentat evenimentele din acele zile neclare, mai ales, terminologia folosită de jurnaliști. La fel cum Ambasada Israelului era confuză de anunțul de schimbare a Ambasadei din Tel-Aviv în Ierusalim, erau confuzi și unii consumatori de știri care nu mai înțelegeau despre care Guvern vorbesc jurnaliștii. Unele redacții menționau despre „premierul ales în data de 8 iunie”, „guvernul votat de ACUM și PSRM” sau „noul ministru din noul Guvern” care „transmitea un mesaj ministrului din Guvernul Filip” sau de „premierul numit de Guvern”. Alții și-au asumat îndată a o numi pe Maia Sandu prim-ministră, iar pe Pavel Filip, simplu, Pavel Filip. Jurnaliștii ieșeau flexibil din orice situație, dar fără a explica până la capăt terminologia pe care o folosesc. Și mai confuză a fost folosirea denumirii de Curtea Constituțională, în contextul publicării anumitor decizii. Majoritatea cunoscătorilor știau că această Curte Constituțională nu se mai conduce de Constituție sau lege, de unde a și apărut îndemnul unor lideri de opinie să se folosească sintagma: „Curtea Constituțională uzurpată de Partidul Democrat”. Probabil, în situații de criză, o asumare de poziție comună ar fi indicată, pentru a nu induce în eroare cititorii. Pentru că de partea cealaltă a baricadei, consecvent s-a tot scris despre „guvernul ilegal” și „Alianța Kozak” (etichetă folosită și acum).

Tot în această perioadă de confuzie, presa internațională, ca de obicei, a scris despre evenimentele din Moldova cu mici interpretări greșite din partea unor instituții media chiar respectabile. BBC a făcut tradiționala greșeală de a urmări evenimentele de la Chișinău prin prisma vectorilor de Est și Vest și numind fostul Guvern Filip pro-european. În scurt timp, aceștia au redactat știrea. La fiecare avalanșă de informație, ne ciocnim cu aceeași realitate: nu avem informație destulă și rapidă în limba engleză pentru comunitatea internațională. Mai mult, informarea cetățenilor se rezumă la prezentarea unor știri scurte, fără a oferi o imagine de ansamblu, cel puțin, la sfârșit de zi.

În zilele de criză, jurnaliștii au fost cei care informat non-stop, în condiții extraordinare, în același timp rămân întrebările ce trebuie să facă autoritățile și/sau ong-urile pentru a preveni abuzurile față de jurnaliști, ce trebuie să facă jurnaliștii pentru a se solidariza și cum pot produsele să fie mai documentate și să ajungă și peste hotarele țării.

Haideți să vedem ce poate fi făcut pentru comunicarea pe timp de criză, desigur, în speranța că nu vom mai avea foarte curând situații de acest fel:

1. Ce ar trebui să facă noua guvernare pentru a exclude abuzurile și agresiunile asupra jurnaliștilor? Trebuie cineva pedepsit pentru cele care s-au întâmplat deja?
2. Cât de corecte au fost formulările în legătură cu noul guvern și cine ar trebui să-și asume anumite etichetări în acest sens?
3. Instituțiile media trebuie să fie cele care pornesc schimbarea, inclusiv prin folosirea anumitor denumiri, pentru ca, de fapt, să influențeze agenda discuțiilor publice?
4. Ce impedimente sunt în a traduce operativ anumite știri și reportaje bine documentate în limba engleză?