Media este exact pe măsura societății, nici mai rea și nici mai bună. Altceva este că așteptările anumitor segmente minoritare de oameni sunt mult peste oferta media actuală. Sigur ar fi bine să existe niște televiziuni sau măcar emisiuni, rubrici, etc de nișă, adresate anumitor consumatori mai pretențioși, dar la această oră o soluție economică pentru asemenea delicii este dificil de identificat, deși sigur nu este imposibil. Problema societății și a media sunt trendsetterii, cu toată aroganța, ignoranța și conjuncturismul cu care contaminează lumea din jur, dar și pe aceștia tot noi îi alegem, îi cităm și îi urmărim.
Încrederea în presă va scade anul acesta și mai mult, dar deja anul viitor, când politicienii nu vor mai avea interes să de-a vina pe oglindă, cele câteva procente pierdute vor fi recuperate fără vreo investiție impresionantă intelectuală sau financiară în dezvoltarea presei. Cred ca nu în încredere este problema, dar în faptul că noi ne mulțumim cu ce este și cu migrarea trashului din social media în media tradițională.
Cât despre responsabilitate.... este responsabilitatea jurnalistului să găsească informații importante și de interes public, precum și o redacție care să publice și să promoveze subiectul. Jurnaliștii dintotdeaună și oriunde în lume își fac treaba în pofida și grație.

Este exact situația cu laptele. Moldoveanu citește, se-nfurie, dar închide ochii și bea mai departe. Dar daca-l intrebi, din politețe zice ca-i bun.
Poate tot din cauza asta sondajele arată asa grad înalt de încredere in presă.

Mulțumesc pentru întrebări extrem de relevante, Ana!

Sînt mult prea multe aspecte/factori care trebuie să fie luați în calcul pentru a putea reflecta obiectiv asupra întrebărilor pe care le abordezi. După mine, pentru a putea răspunde, este extrem de importantă înțelegerea întregului ecosystem, cu toate componentele, cu indicatori clari pentru fiecare nivel de dezvoltare a ecosistemului. Doar pornind de la o analiză comprehensivă, putem înțelege care componente sînt sub-dezvoltate, pentru că anume ele ne ‘trag’ înapoi, și ce concret trebuie să fie întreprins pentru a putea trece la următorul nivel. Această abordare permite evitarea transplantării a abordărilor preluate din alte țări (cu salturi peste nivele naturale de dezvoltare a presei), și evitarea unui mimetism isomorfic în ceea ce privește presa liberă și independentă din acest spațiu.

p.s. din experiența personală – nu avem TV tradițională în casă de vreo 7 ani, adică nu privim știri, emisiuni TV, în format tradițional. Alegem noi ce anume să privim/ascultăm. Avem tradiția de a comunica despre noutăți cu rețea de prieteni, persoane influente și ei constituie de cele mai dese ori sursa cea mai de încredere (atunci cînd e vorba, îndeosebi, de luarea anumitor decizii mai strategice pentru viața personală sau profesională).

Încă din 2005, sînt implicată la nivel global în structuri care abordează Guvernanța Internetului, și încă de-atunci discutam despre faptul că mass-media tradițională va trece prin schimbări radicale, iar “ordinary people will view media as part of the elite”. Pe de altă parte, vulnerabilitățile asociate cu lipsa unui cadru regulatoriu la nivel global în ceea ce privește guvernanța internetului (pornind de la interes genuin de balcanizare a internetului din partea unor puteri cheie), va crea multe provocări de ordinul celor cu care ne ciocnim azi – misuse of social media/fake news, misuse of personal data, intruding in elections, etc.
Iar agendele de genul celor focusate pe Guvernare Deschisă, dacă ar fi ancorate/contextualizate corect, pornind de la implementarea principiilor cheie precum guvernare distribuită/distributed governance, ar oferi mass-mediei oporunitatea să-și co-creeze imaginea proprie împreună cu actorii cheie relevanți, pornind de la lecțiile învățate.

Daca mutam discutia intr-o alta dimensiune, intrebarea ar putea suna: “In ce masura ar fi bine sa avem incredere in presa?” Pana la urma increderea este o notiune care presupune de fapt delegarea completa a procesului de analiza a informatiei catre un tert. Adica, de ce sa stau sa ma gandesc si sa-mi fac concluzii, daca exista deja institutiile media care fac asta. Pana la urma, un nivel inalt de incredere presupune o capacitate scazuta de analiza si un spirit critic inexistent. Ca si in paralela cu lactatele, e absurd sa am incredere in producatorul de lapte sau in magazin si sa pun pe masa copiilor primul produs luat de pe raft. Daca sunt un consumator responsabil, intai voi verifica data expirarii, continutul si ingredientele produsului, voi mirosi si gusta produsul inainte de a-l da copiilor. Eventual, voi compara cu alte produse. Si, daca mi se pare dubios, as solicita celor responsabili sa verifice daca produsul e asa cum pretinde.
In cazul presei e la fel, o doza sanatoasa de neincredere presupune ca omul o sa caute informatie si din alte surse, o sa faca propria analiza si propriile concluzii, indiferent in ce “haina” imbraca un jurnalist sau altul o situatie sau alta. Or, calitatea informatiei e mult mai dificil de verificat decat calitatea laptelui. Prima regula in psihologie este despre perceptia selectiva a omului asupra mediului. Iar jurnalistii sunt oameni ca toti ceilalti. Asa ca, mostenirea sovietica ca “daca o scris la gazet ori o spus la televizor, apu ii drept” trebuie sa inceteze. Oamenii, chiar de mici, trebuie invatati sa aiba spirit critic si capacitate de analiza. Or, chiar si in constructe sociale precum religia exista un Toma Necredinciosul care vrea sa pipaie si sa verifice cu ochi proprii. Iar presa nu este religie, este o ocupatie umana la fel de imperfecta ca oricare alta.

3% nu e mult, Ana Ana Racu ! In situatia in care jumatate de presa spune 24/24 ca cealalta e aservită oligarhului, iar cea din urma jumatate spune 24/24 ca prima jumatate e aservita interlopului fugar/kgb-ului defunct, mai mult de jumatate de oameni in continuare au încredere în presa. Doar 3% au crezut presa ca nu poti avea incredere in presa. Deci presa noastra nu e prea eficienta in propaganda si asta ii da o sansa. Si un apropos la adresa lui Valeriu Caţer Valeriu, care mi-e prieten, dar adevarul e ca consumatorul nu e devina. Consumatorul cum vedem are incredere in ceea cu ce il hraneste presa si deci papa ce ii dai. Da-i produs adevarat! Il va accepta pe bune.

Chiar ieri îi povesteam copilului meu de 13 ani despre noile tipuri de războaie, inclusiv cele informaţionale. A fost o bună ocazie şi pentru mine să meditez la acest subiect. Apropo, am ajuns la concluzia că acesta este războiul cel mai distructiv pe termen lung, dar şi scurt: determină sorţi, alungă oameni din ţară, "pune ochelari suri, roz sau de cal" indivizilor care şi aşa au miopie. Or, atunci când nu vezi bine, e cam greu să faci diferenţa dintre jurnalismul de calitate şi jurnalismul "armă informaţională".
Din păcate, unii profesionişti în domeniu, nici ei nu se întreabă prea des cine sunt: killeri, salvatori sau "simpli" jurnalişti.
Cu părere de rău, interesele geopolitice mari, împart lumea, inclusiv cea a jurnalismului de orice fel, în două tabere care sunt într-o permanentă luptă şi, care, reduce tot mai mult din calitatea "laptelui" vândut pe ecrane şi prin ziare şi băut tot mai cu silă de cei înfometaţi de adevăr.

Cum poți să n-ai încredere, dacă principalul argument al oricărei babete sau pățănaș la întrebarea de un știi este: cum de unde, am văzut în televizor!

Răspunsul la una din întrebările tale este că nu doar cei care scriu, filmează, fotografiază, etc., poartă vina, dar și consumatorii de media, care dictează modele, au transformat presa într-un instrument mai jos de buric.

Aș evidenția două aspecte. Primul, este cel că odată cu pierderea încrederii față de politicieni, înalți demnitari de sat, generat de ipocrizia acestora, imoralitatea de care dau dovadă aceștea, actele de corupție, cetățenii au găsit în persoana jurnaliștilor, ca pe ai săi reprezentanți ce luptă cu cei de sus. Îndeosebi încrederea față de jurnaliști se datorează jurnaliștilor de investigație. Pe de altă parte, al doilea aspect, este cel că mulți jurnaliști au luat-o cam tare cu aroganța profesională, deseori călcând peste deontologia profesională (imextiunea în viața personală în mod special). Alt aspect, care a început să erodeze serios încrederea cetățenilor față de jurnaliști, este faptul, că unii din ei sunt aserviți în mod deschis anumitor clanuri politice, iar alții scriu la comandă devenind ucigași mediatici. O problemă ar fi și pregătirea modestă a unei bune părți a jurnaliștilor, mulți din ei dau dovadă că nu posedă cunoștințe elementare generale (istorie, artă, geografie), avem foarte puțini jurnaliști specializați pe domenii, care ar cunoaște bine domeniul despre care scrie (juridic, economia, sport, etc.). Un lucru cert, pe care nu-l agreez, este faptul că se fac articole, investigații superficiale (fără a cunoaște un domeniu anumit, o problemă anumită, fără de a apela la persoane competente care ar putea oferi informații și date elocvente și pertinente necesare realizării materialului/investigației) fără a intra în miezul problemei, de dragul senzației (rating, vizualizări), că unii jurnaliști confundă denigrarea cu libertatea la informație, libertatea de exprimare.
În mare parte populația nu cunoaște cum e „construită” media. Înțelegerea valorii libertății cuvântului nu e conștientizată,de fapt e distorsionată. Dreptul la libera exprimare de cele mai dese ori e înțeleasă ca dreptul de a ataca, denigra. Cu părere de rău, ce reprezintă libera exprimare, n-o cunoaște și o mare parte din jurnaliști.

Din pacate, produs mediatic de calitate avem tot mai putin in RM si este tot mai greu sa-l identificam printre putinele institutii de presa pe care le avem. La general vorbind, avem stiri de toate felurile, care genereaza un tablou informational despre situatia din tara. Dar felul in care este prezentat tabloul, aici este o mare problema. Ori sursa e dubioasa, ori stirea este scrisa neechidistat,partinitor sau incomplet. Ceea ce-l pune pe cetatean in dificultate si il deruteaza.
Din fericire, noi, cei care avem acces la internet. putem verifica orice informatie. Mai rau e cu cei din localitati, care se uita doar la TV si doar la un singur buletin pe zi, cel de la ora 19.00 sau de la ora 21.00. Si cred ca aici este marea problema. Daca majoritatea oamenilor se informeaza doar de la TV, nu stiu daca putem vorbi despre o informare echidistanta a cetateanului, avand in vedere ca omul (de la sat) nu are alta alernativa, si, oarecum, ca se hraneste cu ce are/din ce are. Din pacate, cred ca o mare parte din populatie crede in presa din RM, de orice "culoare "ar fi ea. Si chiar daca i se serveste mereu un product erodat, incep sa creada in el si ca acesta este bun, la un moment dat. Si anume la aceasta etapa, cetateanul ar putea decide, ori consuma ce i se da, ori renunta sa mai creada/urmareasca acea surs/presa.
Nu stiu daca se vede la orizont o schimbare mediatica in sens pozitiv.
Televiziuni independente, libere, din punct de vedere editorial, asta ar putea salva sitautia si ar stimulta o gandire critica in mintile oamenilor, care sa-i incurajeze ca pot avea si drepturi la opinii, pe care sa si le poata expune. Sa invete sa puna la dubii orice informatie.
O solutie de moment ar fi, cred eu, autoritatile si organele de resort. Sa mai curete un pic din siteurile de dezinformare. S-ar putea autosesiza in privinta multor portaluri online,care scriu si abuda de stiri de dezinformare si de promovare a unor evenimente/ personalitati mai putin importante pt public. Iar jurnalsitii, daca pot, sa-si faca treaba asa cum au fost invatati la universitate, doar astfel, presa poate deveni mai calitativa, mai de incredere!