În luna septembrie, discuția cel mai des și intens practicată printre studenții de la anul I este cea legată de profesori și cursurile acestora. Cum este doamna X sau domnul Y la ore? Cât de severi sunt? Ce criterii de apreciere a cunoștințelor utilizează, cum penalizează etc. De cealaltă parte, studenții mizează de multe ori pe principiul: în anul/semestrul I lucrez pentru imagine, iar ulterior imaginea va lucra pentru mine. Și în primul, și în al doilea caz cuvântul-cheie este REPUTAȚIE, tălmăcit în DEX ca părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat; renume, faimă, celebritate. Dacă tot e luna septembrie în calendar, și pentru că nu se referă doar la profesori și studenți, ce-ar fi să medităm asupra acestui cuvânt – reputație, raportat la jurnaliști. Cât costă astăzi părerea publică despre un jurnalist și cât valorează ea pentru jurnalistul însuși?

Conform sondajelor de opinie realizate în Republica Moldova, mass-media, și în special televiziunea, constituie nu doar sursa principală de informare, ci și una în care cetățenii spun că au încredere. De ce o fi având oamenii încredere în presă, mă întreb și vă întreb? Pentru că s-au obișnuit cu clișeul am văzut la televizor, înseamnă că este adevărat, pentru că televizorul este accesibil, pentru că le place tare-tare fața fetei care citește știrile, sau pentru că îl respectă pe jurnalistul care le spune ce se întâmplă în lume? Ce știm despre cei care ne conturează imaginea zilei, și cât contează faima lor, pentru ca să-i credem?

În țara cu o imagine de stat în continuă tranziție, cel mai sărac din Europa sau de popor blajin care a admis furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar, subiectul reputației jurnalistului ar putea provoca zâmbete și priviri zeflemitoare. În țara în care pe toate lucrurile odinioară sfinte se pun și se oferă prețuri cu multe zerouri, ce fel de reputație a jurnalistului ne convine?

Nu știu dacă aceste întrebări au răspunsuri fără echivoc. Dar vă provoc să le căutăm. Ca să dezghioc și mai mult subiectul, iată alte câteva repere:

1. Reputația unui jurnalist poate fi bună sau mai puțin favorabilă. Când și de ce este bună? Când și de ce este defavorabilă? Ce înseamnă pentru noi, consumatorii, reputația jurnalistului pe care îl citim/ascultăm/privim? De exemplu, avem jurnaliste care, pe de o parte, câștigă un proces de defăimare, activează mai mulți ani la aceeași instituție media și practică un jurnalism mai mult sau mai puțin echidistant, iar pe de altă parte, sunt căsătorite sau suspectate de a avea relații private cu politicieni. În context, cât, cum și dacă se schimbă în ochii noștri imaginea/opinia despre ele? Facem diferența dintre prestația profesională și viața personală ale unui jurnalist, sau percepția ne este afectată pozitiv/negativ, de cea din urmă? 
2. În Moldova oamenii își justifică uneori acțiunile prin faptul că sunt săraci și de aceea merg să muncească acolo unde salariul le permite să-și întrețină familiile. Când nu ai ce pune copilului pe masă, ce mai contează reputația? Oare așa să fie? Să nu existe altă cale? În context, cât valorează faptul că un jurnalist a activat/activează în mai multe instituții media cu o politică editorială vădit părtinitoare, afiliate politic? Câtă încredere îi putem oferi la o eventuală trecere în tabăra jurnalismului echidistant? 
3. Alteori, greșelile sunt puse pe seama vârstei, a lipsei de experiență. Prin urmare, dacă un jurnalist a fost portavoce a unui partid/a mai multor partide, iar ulterior își recunoaște greșeala, ne determină/convinge să-i construim altă imagine în mintea noastră și să ne schimbăm atitudinea față de el?
4. Dar jurnaliștii care nu au niciun fel de reputație la nivelul publicului larg? Ce facem cu ei? Sau ne interesează doar cei care ies în evidență?

La aceste, dar și la alte întrebări, vă provoc să medităm în scris pe această platformă. Suntem un popor pentru care, cu excepțiile de rigoare, contează ce spun vecinii, rudele și lumea din jur. Adică, punem accent pe reputație. De ce, totuși, am impresia că atunci când îl citim/auzim/vedem pe un jurnalist cu o imagine compromisă, ne pasă puțin spre deloc? Îl urmărim, zi de zi, și de cele mai multe ori îl credem. Azi la ziarul, postul de radio/tv X, mâine la instituția Y. S-ar putea să greșesc, și vreau, în acest caz, să greșesc. Dar dacă nu greșesc, sunt de vină vecinii, rudele și lumea din jur, sau totuși, EDUCAȚIA, în sensul său larg, foarte larg?