Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

Salariu deplin sau contract de autor? Cum sunt plătiți jurnaliștii moldoveni?

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

Raportul de muncă se defineşte prin caracterul dependent al activităţii desfăşurate de salariat, în beneficiul şi subordinea angajatorului în schimbul unei remuneraţii. Unicul act ce pune baza apariţiei raportului de muncă, stabilind drepturi şi obligaţii, este contractual individual de muncă. Acesta reprezintă înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă şi să achite la timp şi integral salariul.

De prevederile legislaţiei muncii şi de cele ale contractelor colective de muncă beneficiază jurnaliştii salariaţi, adică cei care au încheiat contracte individuale de muncă. Iar, relaţiile dintre angajator şi jurnalist, care sunt părţi ale contractului de cesiune drepturi de autor, sunt relaţii civile reglementate de legislaţia proprietăţii intelectuale.

Statutul de angajat cu contract de muncă aduce jurnalistului o serie de drepturi, începând de la încasarea lunară a unui salariu, până la acela de a fi reprezentat de către un sindicat. Astfel, jurnalistul va beneficia de un venit fix, garantat, pe care îl primeşte lunar, la o dată stabilită prin contract. Plata salariului de către un angajator atrage după sine şi siguranţa plăţii contribuţiilor sociale, care îi conferă angajatului o protecţie. Prin sistemul public de asigurări, jurnalistul salariat are o serie de drepturi în ceea ce priveşte sănătatea sau ajutorul de şomaj şi, nu în ultimul rând, dreptul la pensie, la finalul perioadei de muncă. De asemenea, în caz de îmbolnăvire, angajatul beneficiază de concediu medical plătit, are dreptul la concediu de odihnă plătit şi la zilele declarate libere la nivel naţional, precum şi la concediu de maternitate şi de îngrijire a copilului.

O practică răspândită în Republica Moldova totuşi, este încheierea cu jurnaliştii a unor contracte de cesiune a drepturilor de autor, prin care autorii jurnalişti transmit drepturile patrimoniale exclusive asupra operei cesionarului. Unii dintre jurnalişti încheie aceste contracte în completarea veniturilor obţinute prin contractul individual de muncă (de la acelaşi angajator), alţii au numai aceste tipuri de contracte, angajatorul refuzând să încheie contracte individuale de muncă.

Contractul de autor aduce beneficii pentru că „reduce” mult din contribuţiile sociale plătite şi impozitul pe venit, dar utilizarea unui asemenea contract în raporturile de muncă este deosebit de riscantă. În realitate, prin încheierea exclusivă a contractelor de cesiune a drepturilor de autor jurnalistul nu va beneficia de drepturile legale esenţiale ale unui salariat: vechime în muncă, protecţie socială (nu sunt plătite asigurările sociale şi de sănătate), posibilitatea contactării unui credit bancar etc.

De subliniat faptul că, deşi jurnalistul încheie un contract de cesiune a drepturilor de autor având o relaţie civilă cu angajatorul său, ca regulă, raportul dintre angajator şi jurnalist este un raport de muncă, jurnalistul având acelaşi statut cu cel al unui jurnalist angajat la aceeaşi publicaţie/redacţie în temeiul unui contract individual de muncă: este supus aceluiaşi sistem de subordonare, răspundere şi sancţionare cu cel aplicat unui salariat (contract individual de muncă). În acest context, este evident că aceste tipuri de contracte de cesiune a drepturilor de autor sunt contracte simulate prin care se “maschează” raportul de muncă dintre angajator şi jurnalist, iar scopul principal al acestei simulări este acela de a evita sistemul legal ridicat de impozitare aferent unui loc de muncă, ceea ce la prima vedere pare favorabil atât angajatorului, cât şi jurnalistului.

În urma discuţiei şi analizei unor contracte de cesiune drepturi de autor, puse la dispoziţie de jurnalişti, am constatat faptul că acestea sunt lovite de nulitate.  De exemplu, unele contracte au ca obiect cesionarea drepturilor patrimoniale ale unor opere viitoare (articole, ştiri etc.) pe care jurnalistul urmează să le elaboreze de la momentul încheierii respectivului contract şi până la împlinirea termenului contractului (de regulă aceste contracte sunt încheiate pe o anumită perioadă de timp – determinată). În aceste condiţii, este evident faptul că, la momentul încheierii contractului de cesiune a drepturilor de autor, jurnalistul nu deţine în patrimoniu anumite produse rezultate ale creaţiei intelectuale pentru care să cedeze drepturile patrimoniale. Pentru a fi valabile aceste contracte de cesiune drepturi de autor, este necesar ca jurnalistul, în momentul încheierii contractului, să deţină în portofoliul său anumite articole şi/sau alte opere, ale căror titluri vor fi enunţate în mod expres în conţinutul contractului de autor. 

Trebuie de precizat faptul că noutăţile zilei şi diversele fapte ce reprezintă o simplă informaţie nu sunt protejate prin dreptul de autor. Iar contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.

Astfel, pentru funcţia de jurnalist, contractul individual de muncă este singura variantă pentru a lucra pentru angajator. Încheierea contractelor de cesiune a drepturilor de autor este o modalitate de completare a veniturilor jurnaliştilor cu condiţia respectării cerinţelor legale. 

Având în vedere cele expuse, aș vrea să vă întreb: 

În ce măsură ați accepta să munciți în baza unor contracte de cesiune a drepturilor de autor?

Din ce motive jurnaliștii acceptă asemenea contracte? 

Dacă ați trecut sau treceți printr-o asemenea experiență, vă invit să o împărtășiți aici.

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

12 May 2016, 10:17 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Până la urmă, jurnaliștii nu prea au de ales. Dacă asta e politica instituției unde se angajează, iar acel jurnalist vrea să lucreze acolo, el acceptă regulile care practic i se impun. De obicei însă, știu că se semnează două contracte, unul pentru drepturi de autor, iar altul, contract de muncă. În cel cu drepturi de autor primești o sumă, iar în baza contractului de muncă mai mult o sumă simbolică.

11 May 2016, 19:05 #2 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 65

Adrian , daca tot a venit vorba de credite, din cate stiu, bancile nu sunt incantate, ca sa nu spun mai dur, de contractele prestari servicii sau de "drept de autor". Ele acorda credite totusi cand se conving ca persoana are venituri poate mai mici, dar stabile, o perioada indelungata.

11 May 2016, 15:14 #3 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 26

In primul rand totul depinde de valoarea contractului. Ideal ar fi sa ai un loc de munca oficial cu tot pachetul inclus plus contractul "de autor". In acest caz ai polita medicala si alocari pentru pensie. Daca esti doar pe "contract de autor" e un pic mai delicat. Tu decizi. Cat priveste asigurarea sociala si cea de sanatate chiar nu vad o problema aici. Poti sa platesti "ratele" si sa procuri polita personal, evident cu reduceri - iti iese mai ieftin. Ratele pentru pensie ti le stabilesti singur. De regula jurnalistii stiu ce presupune un astfel de contract, o mare parte din ei avand semnate cateva. Si reusesc, in special cei tineri, timp de cativa ani sa acumuleze o suma de bani dupa care sa-si deschida propria afacere. Fiind la contract cu tot pachetul inclus, de exemplu la un salariu de 1000 lei angajatorul trebuie sa dispuna de 2000 de lei pentru a plati salariul. Deci cheltuieli duble, care preponderent sunt impozite la stat
Apropo de credite. Cu un salariu "pachet social inclus" credeti-ma ca nu o sa aveti o suma care sa va permita sa luati un credit bun. Stati cuminti. Cu contract de autor dispuneti de mai multi bani gheata care o sa va permita, fara a depinde de cineva, sa calatoriti sau sa va deschideti o afacere.
Asta cel putin pe timp scurt e o trambulina intr-o eventuala dezvoltare a afacerii. Multumesc.

11 May 2016, 14:33 #4 0

Art. 31 al. 1) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe prevede:
Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.
Astfel, forma verbală este legală pentru valorificarea operelor în ziare şi alte publicaţii periodice.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 6

11 May 2016, 14:17 #5 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 24

Cât de etic şi legal este ca acele contracte de autor "privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice" să fie încheiate şi în formă verbală?

11 May 2016, 12:28 #6 0

Mulţumim! Nu e cazul să refuzi o asemenea ofertă, atâta timp cât este legală, iar contractul de autor corespunde cerinţelor cadrului normativ existent.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 6

10 May 2016, 18:43 #7 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 13

Felicitări pentru tema aleasă! Este de actualitate, cel puțin, pentru jurnaliștii din anumite „mass-media privilegiate”. Dacă e să dau crezare zvonurilor din târg, unii jurnaliști sunt în situația ... de a semna săptămânal asemenea contracte, pentru realizarea unor emisiuni incluse în grilele de emisie (permanente).

Credeți că mă întreb dacă asemenea mass-media vor fi verificate de instituțiile statului pentru evaziune fiscală? Nu e cazul, deoarece ele nu sunt verificate (poate, deocamdată). Poate, în acest caz, par cinic. Totuși, mă deranjează mai mult concurența neloială (puteți să numiți altfel această situație): „proștii” (a se citi „instituțiile media care respectă legislația”) achită impozitele, iar „privilegiații” „utilizează chibzuit” resursele financiare.

Totodată, nu e cazul să diabolizăm contractele privind cesiunea drepturilor de autor din perspectiva încălcării drepturilor jurnaliștilor. Ele își au logica lor, în cazul în care se respectă legislația în vigoare: în cazul încheierii unor asemenea contracte se vinde un produs (existent la momentul încheierii contractului), activitățile desfășurate în baza unor asemenea contracte nu au caracter permanent etc. Cu titlu de exemplu, ar putea fi situația cercetătorilor științifici/jurnaliștilor (am întâlnit asemenea persoane) care își vând produsele cercetărilor/investigațiilor. E cazul să refuz neapărat o asemenea ofertă? Sau poate cineva mă va convinge că suntem în situația unor relații de muncă?

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta