Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

Proiectul de lege antipropagandă: va asigura sau nu securitatea informațională?

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

Securitatea informațională este un concept hiper-utilizat de clasa politică din Republica Moldova. Indiferent de motivațiile politicienilor care îl invocă, acesta este interpretat limitativ. Fie că, în cazul Concepției Securității Informaționale adoptată de Parlament în luna iunie a acestui an, securitatea informațională este limitată la dimensiunea cibernetică, fie că, în cazul proiectului de modificare a Codului Audiovizualului, acesta se referă limitativ la lupta cu propaganda externă. În orice caz, la nivel legislativ, lipsește o abordare sistemică a problemei securității informaționale care să se refere la trei aspecte de bază: riscurile și amenințările la adresa securității informaționale, capabilitățile de prevenire, depistare și contracarare ale acestora, precum și garanțiile împotriva abuzului la adresa drepturilor omului în cadrul acestui proces. 

În contextul activizării inițiativelor anti-propagandă la nivel internațional în special împotriva activităților ostile ruse, autoritățile de la Chișinău încearcă să promoveze inițiative similare în scopul accesării fondurilor dedicate acestor activități. Principala inițiativă în acest sens, la moment, este proiectul legislativ 189 pentru modificarea Codul Audiovizualului. Acest proiect se referă la interzicerea difuzării emisiunilor analitice, politico-analitice și cu conținut militar din statele care nu au semnat Convenția Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră, cu excepția Statelor Unite și a Canadei. Aceasta țintește, în primul rând, canalele de televiziune din Federația Rusă care sunt translate în masă în Republica Moldova. Această măsură, deși parțial efectivă, nu adresează toate elementele propagandiste prezente în Republica Moldova. În special, proiectul ignoră propaganda prin intermediul mijloacelor de informare în masă locale, precum și cea provenită pe alte canale decât audiovizualul. De asemenea, această măsură ridică o serie de întrebări în legătură cu capacitățile interne de a oferi narative alternative credibile pentru populația care consumă informație din sursele menționate, precum și o serie de probleme tehnice legate de transpunerea pozițiilor asociate Kremlinului în mass-media locală pentru evitarea interdicției impuse.

La nivel european, putem evidenția trei sisteme de reacție la activitatea propagandistă. Cehia a creat o subdiviziune specială de contracarare a propagandei care monitorizează activitatea instituțiilor mass-media, inclusiv sursele lor de finanțare. Subdiviziunea poate recomanda sistarea activității unor instituții media, precum și introduce reglementări suplimentare pentru asigurarea securității informaționale.

O altă abordare o are guvernarea de la Kiev, care a mers pe calea interdicției canalelor TV, dar și a rețelelor de socializare ruse. De asemenea, accesul la anumite resurse web rusești este blocat de pe teritoriul statului vecin.

O a treia abordare este cea de la nivel european prin crearea Echipei de Comunicare Strategică a Serviciului de Acțiune Externă Europeană. Acesta reunește doar 10 experți în domeniul comunicării strategice, totuși produsele sale sunt accesate de peste 500.000 de persoane care vorbesc 18 limbi. Echipa colaborează cu o comunitate de circa 400 experți, jurnaliști, oficiali, reprezentanți ai ONG-urilor și think-tank-urilor în cca 30 de state. 

Problemele ridicate de necesitatea de promovare a securității informaționale ridică o serie de probleme conceptuale, tehnice, dar și etice. Abordarea segmentară a fenomenelor legate de conceptul de securitate informațională, precum ar fi riscurile cibernetice, propaganda externă, vulnerabilitatea unor grupuri sociale, influențarea prin intermediul rețelelor de socializare ș.a. denotă lipsa înțelegerii potențialului lor cumulat, precum și a faptului că activitățile ostile în domeniul informațional sunt coordonate la diverse nivele.

De asemenea, observăm că în legislația națională sunt promovate două definiții alternative ale securității informaționale, una ce ține de domeniul cibernetic și alta legată de propaganda străină. Această situație vorbește despre lipsa coordonării eforturilor, dar și reglementarea fragmentară în acest domeniu.

O altă problemă este cadrul instituțional existent. Principalul reglementator în domeniul audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, a fost învinuit de mai multe ori de parțialitate și dependență politică. Implementarea unei politici de securitate acordă o serie de împuterniciri legate de interdicții și penalități. Ca urmare, implementarea acesteia trebuie să fie realizată de o instituție imparțială și independentă

Un al treilea set de probleme care se evidențiază este balansarea drepturilor omului și obiectivelor de securitate informațională. Accesul la informație și libertatea de expresie sunt drepturi consacrate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și alte instrumente internaționale. Astfel, este nevoie de o procedură și o reglementare transparentă a eventualelor interdicții și restricții.

Al patrulea set de probleme este implicarea comunității jurnalistice și a societății civile, în general, în identificarea și implementarea soluțiilor pentru implementarea securității informaționale. Fără implicarea actorilor vizați, legitimitatea soluțiilor va fi parțială și criticabilă. În special în domenii sensibile, implicarea actorilor este de necesitate și nu poate fi mimată.

În continuarea ideilor expuse, Vă invit să vă implicați într-o dezbatere în care să ne expunem părerea și să răspundem împreună la întrebările:

  1. Ce sistem de asigurare a securității informaționale este indicat pentru Republica Moldova?
  2. Care sunt principalele riscuri pentru securitatea informațională în țara noastră?
  3. Cât de eficient adresează aceste riscuri proiectul de lege 189, aflat în prezent spre examinare în Parlament? 

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

22 Aug 2017, 12:13 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

1. Este o temă actuală. Termenul ,,propagandă,, nu este clar definit în legislația națională și internațională. Ar trebui de explicat aceaastă definiție. Ea ar trebui să include toate formele de reglementare a propagandei externe și interne. Dacă dorim cu adevărat să protejăm informațional spațiul RM ar putea fi aplicată experiența URSS cu unele excepții. Atunci la centrele academice era analizată TOATĂ presa din regune ce stia despre RM. Acolo erau interceptate si emisiunile RV si Tv din exterior. La fiecare declaratie sau afirmatie, se pregătea un comentariu, ce era mediatizat din abundență în mass media locală, fără a indica pretextul. Abea acum devin clare unele campanii de agitatie și propagandă locală. Era un rpaspuns la propaganda din exterior. Când priveste propaganda locala, stradală, autorii ei erau identificati repede. Amintiti-va de Grupul Soltoianu, Cele 2 eleve ce au scris lozinci stradale, arborarea drapelului la uzina Alexandreni. Statul URSS avea un enorm sistem de propagandă și contrapropagandă, dar s-a ruinat. Deci, arhivigilența și metodele de interzicere, reprimare, nu e metoda cea mai justă în mil XXI. Princpiul ar trebui să fie - respectarea drepturilor culturale. De a fi informa și a informa, comunica, circula conform normelor unui stat de drept civilizat, conform standardelor ONU, OSCE, Consiliului Europei

2. Riscurile sunt multiple precum sursele de informare. Contra RM emite și propaga nu doar un stat, ci mai multe. Fiecare stat doreste să aibă influență și interese in această zonă. Deaceea ar trebui să existe o conlucrare informațională între ele, asupra unor tematici concrete. Drept model ar fi conlucrarea untre struturile de ordine. Ar trebui de conlucrat in plan inormațional. Schim de experință, date, informații în domeniul protejării inormaționale. În caz contrar riscăm să avem cazuri gen Daesh sau atacurile teroriste, O lume corect informată este mai tolerantă, mai pașnică, binevoitoare. De reactualizat Declaratia ONU privind educarea tineretului in spiritul culturii păcii, adoptate in 1965 la initiativa Romaniei
3.
Nu am lecturat documentul, dar mostră t ar putea fi Legea securității din China. De asemenea se cere reactualizarea legislatiei referitoare la arhive, la petiții, serviciile sociologice, combaterea dezinformărilor, manipulării. Dacă statul nu e interesat să stie starea reală din interior și exterior, sttatul nu e trainic

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta