Avem o legislație anapoda care reglementează activitatea radiodifuzorilor, în general, și a celor publici, în particular. Mai avem oameni și instituții, care anapoda interpretează legislația anapoda în domeniu. Dar, de data aceasta, stimați colegi de breaslă, vă îndemn să discutăm despre altceva – despre încercarea repetată a Consiliului de Observatori (CO) al IPNA Compania Teleradio-Moldova de a alege președintele instituției.
Să precizăm că, o dată la cinci ani, dacă toate lucrurile sunt făcute la timp, CO alege prin concurs public administrația de vârf a Companiei – președintele și directorii la radio și tv. Dar, pentru că în țară te-ai mira să fie ceva făcut la timp, CO încă urmează să desemneze nu trei manageri din eșalonul superior, ci doi - un președinte al IPNA și un director la Radio Moldova.
La concursul pentru funcţia de președinte IPNA s-au înscris: Ghenadie Brega, Ștefan Secăreanu, Olga Bordeianu, Ion Terguță și Nicu Scorpan. Dintre aceştia, pe 4 iunie 2015, CO a desemnat-o în funcţie de preşedintă pe Olga Bordeianu, alegere care a generat discuții controversate şi diferite acuzaţii, iar asociaţiile de media au cerut demisia membrilor CO care şi-au dat votul pentru O. Bordeianu. În anexe găsiţi o evaluare independentă a dosarelor celor cinci candidaţi, realizată în baza unor criterii pe care le considerăm relevante în cazul unor asemenea concursuri.
Rămâne de văzut dacă CO va anula rezultatele concursurilor din 4 iunie 2015 (pentru funcţia de preşedinte IPNA) şi 5 iunie 2015 (pentru funcţia de director al Radio Moldova). Până atunci, vă invit să medităm împreună asupra unor aspecte ale concursului propriu-zis pe care, cel puțin, eu le consider importante, și anume:
Ce ar fi mai cu cale să aprecieze membrii CO: proiectul de intenții (care ar fi un fel de program de guvernământ pentru 5 ani) sau autorul proiectului?
Ar putea, cumva, CO să facă abstracție de calitatea proiectului de intenții și să aleagă un președinte ”trimis” la concurs de vreun partid?
Dacă CO nu-i influențat politic, cum ar putea ”cântări” proiectele sau autorii lor, ca, în definitiv, să facă o alegere judicioasă?
Dacă CO, în alegerea sa, pune miza pe proiectul de intenții, cum urmărește ulterior realizarea acestuia? Ce se poate întâmpla dacă proiectul câștigător, să zicem, după o habă de vreme, se dovedește că-i utopic?
Cât de fezabil și măsurabil trebuie să fie proiectul de intenții, pe de o parte, și cât de albaștri trebuie să fie ochii candidatului ca, până la urmă, să aibă câștig de cauză în concurs?