Din comentarii se desprind cam trei opinii - da, nu, în funcție de circumstanțe. Sincer cred ca uneori imaginile de fundal, nu știu de ce unii le numesc "umplutură", sunt ostentative. Deși doar în unele situații se poate de spus mai hotărît că nu corespund. Aș înclina să susțin punctul de vedere anterior - ar fi bine să se ia în considerare practica unei țări foste socialiste din Europa, poate Polonia. Cel puțin, în unele cazuri, din ce am văzut la ei, strada și mașinile sau natura erau clare, oamenii, adică fețele lor, puteau fi un pic în ceață, dar fără a fi foarte sesizabil și fără a pierde din calitatea acestui suport sau background. Poate greșesc, dar tot la polonezi, în cazul teelviziunilor TVP, de fapt sunt mai multe canale TVP, dar și altora, în general este evitat conținutul violent.
Deci în concluzie ar fi că ar trebui să luăm ceva de la un vecin mai accesibil din Europa Centrală. Depășind tema, trebuie să semnalez că în Polonia jurnalistul, în cazul denaturării voluntare, dar și chiar involuntare, dacă e reclamat de cineva care e vizat sau filmat din întîmplare, trebuie să dea înapoi (începînd de la scuze...). Aici aș mi adăuga și o altă subtemă, ce apare în altă postare, legat de responsabilitate - nu știu cum e în alte părți, dar la Varșovia în 2009 a fost cazul unui jurnalist bine intenționat, dar care nu verificase informația, după care a ajuns ca urmare a unui proces să fie pedepsit penal sau doar cu muncă în favoarea comunității (nu-mi aduc aminte exact).
Important e cînd se tratează cu experiența altor țări, să nu se ia dor ce ne aranjează.

Practica și, de ce nu, experiența celor mai respectate posturi de televiziune din Vest cred că ar putea să ne ofere răspunsuri la multe întrebări. Ar fi poate binevenită intruirea producătorilor, reporterilor, editorilor video de la noi în astfel de redacții.

Probabil, multe s-ar schimba dacă ar exista vreun dosar pierdut în intanța de judecată. Ar fi chiar curios să vedem ce soluții au magistrații din Republica Moldova în astfel de litigii. Cine știe, poate o hotărâre judecătorească ar putea schimba atitutini?!

Orice mijloace de informare în masă în activitatea de zi cu zi ar trebui să nu uite faptul că au datoria morală de a lucra pentru oameni, deci, să nu le încalce dreptul la propria imagine în viața personală. Trăim în satul planetar mediatic și cetățenii care trebuie să fie actori importanți ai spațiului public sub toate aspectele, inclusiv în luarea deciziilor, discuțiilor publice, implicării în toate chestiunile de interes al opiniei publice, ar trebui să se obișnuiască să fie filmați, fotografiați, să fie mai descătușați și să nu fugă de camerele de luat vederi atunci când văd jurnaliști în stradă - ori în cazul unui sondaj sau pt. imagini neutre.

Așa e în societățile democratice. Exploatarea dimensiunii umane în oricare emisiune este cheia succesului, bineînțeles, aducând pe ecran realitățile de maxim interes pentru oamenii simpli. Dacă primul tău partener este audiența ta, eterogenă cum e, vei avea autoritate în fața celor care te urmăresc. Nu te oprește nimeni să utilizezi imagini filmate, fotografiate - doar să fie potrivite contextelor necesare. De aceea, avem nevoie de profesioniști media, nu de armate de tineri fără studiile și experiența necesară de a lucra în mass-media.

Problema rezidă în faptul că patronii vor forță de muncă ieftină și neangajată, care nu are competențele necesare de a respecta principiile jurnalismului modern. Aici e rădăcina problemei discutate în RM. Chiar dacă vor mai fi introduse niște reglementări legislative, cine să le respecte, dacă sunt încălcate frecvent drepturi cu mult mai importante ale audiențelor, în primul rând, accesul la informații de interes public, dreptul la informare profesionistă.

I. Legislația pentru stabilirea unor reguli de folosire a imaginilor oamenilor implicați în diferite evenimente mediatice, sigur este necesară.
II. Este foarte important ca regulile respective, stabilite prin Lege, să fie respectate de toate sursele mediatice și să nu devină un "ștreang" al libertății de exprimare. Pentru aceasta e necesar ca atunci cînd se relatează un eveniment, oamenii să fie filmați ca participanți, fără a individualiza pe cineva, evidențiindu-l pe cineva din ei prin mijloacele și tehnicile de filmare ( cu excepția organizatorilor evenimentului, care sunt cointeresați în mediatizarea acțiunii organizate de ei și promovarea propriei imagini. Totodată, atunci cînd este filmată o persoană pentru a relata VRE-UN SUBIECT, NU TREBUIE LEZATĂ, DENATURATĂ, SCHIMONOSITĂ, DACĂ VREȚI, persoana sau esența evenimentului pe fondalul căruia , această persoană este filmată. Toate relatările trebuie să fie echilibrate și echidistante. Totul depinde de profesionalismul jurnaliștilor și respectarea Codului deontologic. În ultimul timp , din multitudinea canalelor TV, rar găsești o informație mai ales din domeniul politicii , ca să fie veridică. E păcat. Telespectatorul în mare parte , a pierdut deja credibilitatea surselor mediatice. Acuma se cere un efort enorm, pentru a restabili această credibilitate.

Din foarte scurta mea experiență de lucru în calitate de editor într-un departament de știri al unui post de televiziune pot să confirm că recursul la imagini „de fundal”, la „ilustrații” pescuite din arhivă se practică destul de des, atât în cazul știrilor externe, cât și interne, când nu există posibilitatea ca reporterul să „meargă la eveniment”. Se preia textul de la vreo agenție de presă, iar imaginile sunt căutate prin filmările mai vechi. Cum pot sau nu pot fi folosite imaginile video ale unor persoane filmate în locuri publice nu preocupa în mod deosebit pe nimeni. Probabil, dacă ar fi existat reacții negative, dacă s-ar fi plâns sau ar fi protestat cineva sau – de ce nu? – ar fi cerut despăgubiri de la postul respectiv, situația s-ar fi schimbat. Deocamdată, tema nu pare de stringentă actualitate, dacă o privim din punctul de vedere al... privitorului. Dacă însă o abordăm ca profesioniști, de pe poziții deontologice și de respect pentru fiecare om, „alfabetizarea” și preluarea celor mai bune practici occidentale în materia respectivă sunt o necesitate. Niște reglementări clare în domeniul dat nu i-ar strica nici reporterului, nici editorului.

Acum cativa ani am “pierdut” un erou al reportajelor mele.Nu o sa-l numesc , activa pe atunci in raionul Criuleni.Era un agent economic care facea primii pasi in antreprenoriat si ii reusea mai ales la capitolul export de carne in Romania
.Una din sefele de pe atunci (de fapt ea si acum e sefa de presa pe la un partid impunator),imi zice sa-i dau aceste imagini cu omul trudnic,care creste vite si face export.Fara sa o intreb pentru ce ii trebue i-am oferit imaginile.Ca mai apoi sa apara la stiri o informatie precum ca cineva din Moldoiva exporta carne de rea calitate in Romania.Omul ma suna imediat ce apar imaginile in emisie si imi cere socoteala pentru stirea rautacioasa si incorecta.Zice “ eu am certificate de calitate,productia este controlata si apreciata in tara si peste hotare”. Persoanele care au utilizat imaginile cu un om muncitor care inregistra indici buni la export pe fundalul unui text cu informatie negativa,amagitoare ,nu s-au ghindit ca pe aceasta cale compromit imaginea nu numai a unui singur om ci a unui colectiv .Dar cate cazuri de acestea sunt si jurnalistii nu constientizeaza ca se pot alege cu dosare ,ar putea fi taxati in modul cel mai serios..Cred ca a venit timpul sa se faca ordine in aceste aspecte contrariu ne aratam lipsiti de cunostinte in domeniu de profesionalizm si pe aceasta cale se incalca codul deontologic,pe care ar trebui sa-l respectam.

În mod normal, pentru ca să nu apară asemenea reportaje TV în care se spune una, dar se arată cu totul altceva, jurnalistul, fie redactorul trebuie să lucreze asupra materialului împreună cu editorul de imagine. Ceea ce se întâmplă foarte rar, sau deloc. În cazul dat, editorul singur decide cu ce video acoperă știrea. Și deseori poate să dea greș. De aceea, in cazul dat, cred eu, este necesară o muncă de echipă, nu doar la filmarea reportajului, dar și la montarea lui. Interesul pentru ca să iasă un reportaj bun și corect, trebuie să fie din partea fiecărui care lucrează asupra acestui material. Noi de altfel, avem diverse regulamente și legi, în care se spune clar ce poți filma, ce nu este de dorit să arăți în cadru, sau în ce condiții pot utiliza imaginile, doar că puțini le știu, sau nu țin cont de ele. Totuși, nu cred că e o problemă să faci imagini cu oamenii în locuri publice, doar că, ulterior, este adevărat aceste imagini trebuie să fie folosite corect, fara sa dicrimineze persoanele. in acelasi timp, este absolut necesar ca, periodic imaginile cu oameni din arhivă să fie înlocuite. Să nu fie utilizate imagini din anii 2000, în cadrul știrilor care prezintă evenimente din actualitatea zilei de azi.