Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

În ce condiţii imaginea omului simplu poate fi fundal de ştiri şi reportaje?

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

Cine merge deseori la pas pe bulevardul Ştefan cel Mare, dar şi pe alte străzi din Chişinău, a surprins, probabil, cameramani filmând liber oamenii în trecere, din diferite unghiuri. Uneori, aceştia sunt însoţiţi de reporteri, care caută „vocea poporului” în trecătorii mai puţin grăbiţi, iar alteori exclusiv se filmează perspective. Ce se întâmplă cu aceste imagini? Televiziunea are nevoie de imagini, iar ele vor fi folosite pentru a umple diferite goluri… Astfel, te poţi regăsi în ştiri sub informaţiile despre vreme, despre cursul valutar, starea economiei, educaţiei şi, nu în ultimul rând, despre infracţionalitate, sărăcie, imoralitate, lungimea fustelor moldovencelor, cum se îmbracă de Blajini etc. Unele imagini surprinse astfel vor anima filme documentare sau educaţionale. Permisiunea persoanelor nu se cere, că doar se filmează ambianţa, iar oamenii sunt exclusiv un element al ambianţei, şi nu vreun personaj central cu nume şi prenume.

Şansele noastre de a afla unde, când şi în ce context s-a folosit imaginea în care, întâmplător, am fost surprinşi de o cameră de luat vederi mâncând îngheţată în parc, sau ieşind dintr-o instituţie medicală, sau odihnindu-ne pe plaja de la Vadul lui Vodă, sunt minimale: televiziuni şi producători independenţi sunt o mulţime şi nicio persoană nu s-ar putea descurca cu monitorizarea apariţiei imaginii sale non-stop.

Sigur, dacă te vei descoperi în fustiţă scurtă ca fundal la o ştire despre traficul de fiinţe umane, şi vei invoca dreptul la propria imagine – articolul 32 din Constituţia RM, ai toate şansele ca imaginea ta să fie ştearsă şi să nu mai fie folosită în viitor de respectiva televiziune, că doar nu s-au terminat oamenii de pe străzi… Ba chiar, cu un avocat bun, s-ar putea să obţii şi vreo despăgubire…

Prin dreptul la propria imagine ar trebui să înţelegem capacitatea individului de a se opune publicării imaginii sale fără consimţământul său. Însă această definiţie şi, în general, problematica dreptului la propria imagine, ca unul separat, specific şi neechivalent cu dreptul la viaţa privată, este practic nereglementată în Republica Moldova.

O hotărâre a Curţii de Casaţie din Franţa dispune: “Fotografierea unui copil în cadrul unui festival de folk este posibilă, chiar şi fără acordul părinţilor, dacă el este surprins în acel context, în acea ipostază. În momentul în care poza iniţială este transformată într-un portret, fotografia capătă o valenţă cu totul nouă, ce nu putea fi anticipată în mod rezonabil la momentul luării deciziei de a participa la festival, pentru care este nevoie de acordul părinţilor”. Această hotărâre sugerează că în Franţa este în regulă să arăţi fără permisiune oamenii surprinşi în locuri publice, dacă subiectul este evenimentul care are loc unde şi când sunt filmaţi, nu însă şi să utilizezi acele imagini ulterior în alte contexte.

Deşi în Romania, în raport cu Moldova, dreptul la propria imagine este reglementat detaliat, nici în Romania nu există norme exprese privind condiţiile de utilizare a imaginilor surprinse în locuri publice. Totuşi, jurisprudenţa şi doctrina românească a optat pentru următoarea poziţie, inspirată din practica Curţii Europene: „Dreptul la imagine ar suferi o restrângere nejustificată dacă el ar putea fi exercitat numai în limitele spaţiilor private. Activităţile curente presupun deplasarea şi prezenţa individului în spaţii şi locuri publice, iar a considera că această alegere reprezintă o opţiune în sensul acceptării unei expuneri către publicul larg ar conduce la concluzia forţată că o persoană va putea să păstreze intimitatea activităţilor sale zilnice numai dacă ar rămâne în permanenţă în securitatea unui spaţiu privat. Din acest motiv, fotografierea şi utilizarea imaginilor cu activităţi private desfăşurate în locuri publice sunt legale numai dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credinţă. Aceasta impune existenţa unui interes legitim care să justifice fotografierea şi utilizarea, interes care trebuie să existe inclusiv la momentul fotografierii (de ex. surprinderea unor fapte nelegale). În caz contrar, utilizarea cu bună-credinţă este pusă sub semnul întrebării, iar persoana în cauză se va putea opune utilizării imaginii sale”. O analiză mai amplă la acest subiect cu referire la practicile din România găsiți în articolul ”Dreptul la imagine în contextul distribuirii fotografiilor pe rețelele de socializare”.

Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova despre Codul de conduită al radiodifuzorilor se referă, parţial, la dreptul la imagine, dar ea vorbeşte doar despre imaginea persoanelor acuzate de ceva, victime şi martori, dar nu stabileşte reguli cu privire la condiţiile în care poţi folosi imagini cu oameni întâmplători pentru a anima ştiri, reportaje sau filme.

Vă invit să vă implicaţi într-o dezbatere în care să ne expunem părerea şi să răspundem împreună la întrebările:

  • Este nevoie de legislaţie pentru a stabili clar regulile de folosire a imaginilor oamenilor neimplicaţi cu scopul de a ilustra/anima unele informaţii în mass-media?

  • Ce reguli consideraţi că ar trebui să existe? Sau consideraţi că orice reglementare ar fi un act excesiv şi nebinevenit?

  • Cunoaşteţi cazuri reale în care oamenii au fost puşi în situaţii jenante prin contextul în care le-a fost plasată imaginea?

 

Fişă tematică a Curţii Europene a Drepturilor Omului - Dreptul la propria imagine.pdf

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 1 din 2

«12»

24 Jul 2015, 13:50 #1 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 5

Din comentarii se desprind cam trei opinii - da, nu, în funcție de circumstanțe. Sincer cred ca uneori imaginile de fundal, nu știu de ce unii le numesc "umplutură", sunt ostentative. Deși doar în unele situații se poate de spus mai hotărît că nu corespund. Aș înclina să susțin punctul de vedere anterior - ar fi bine să se ia în considerare practica unei țări foste socialiste din Europa, poate Polonia. Cel puțin, în unele cazuri, din ce am văzut la ei, strada și mașinile sau natura erau clare, oamenii, adică fețele lor, puteau fi un pic în ceață, dar fără a fi foarte sesizabil și fără a pierde din calitatea acestui suport sau background. Poate greșesc, dar tot la polonezi, în cazul teelviziunilor TVP, de fapt sunt mai multe canale TVP, dar și altora, în general este evitat conținutul violent.
Deci în concluzie ar fi că ar trebui să luăm ceva de la un vecin mai accesibil din Europa Centrală. Depășind tema, trebuie să semnalez că în Polonia jurnalistul, în cazul denaturării voluntare, dar și chiar involuntare, dacă e reclamat de cineva care e vizat sau filmat din întîmplare, trebuie să dea înapoi (începînd de la scuze...). Aici aș mi adăuga și o altă subtemă, ce apare în altă postare, legat de responsabilitate - nu știu cum e în alte părți, dar la Varșovia în 2009 a fost cazul unui jurnalist bine intenționat, dar care nu verificase informația, după care a ajuns ca urmare a unui proces să fie pedepsit penal sau doar cu muncă în favoarea comunității (nu-mi aduc aminte exact).
Important e cînd se tratează cu experiența altor țări, să nu se ia dor ce ne aranjează.

07 Jul 2015, 00:11 #2 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 40

Practica și, de ce nu, experiența celor mai respectate posturi de televiziune din Vest cred că ar putea să ne ofere răspunsuri la multe întrebări. Ar fi poate binevenită intruirea producătorilor, reporterilor, editorilor video de la noi în astfel de redacții.

Probabil, multe s-ar schimba dacă ar exista vreun dosar pierdut în intanța de judecată. Ar fi chiar curios să vedem ce soluții au magistrații din Republica Moldova în astfel de litigii. Cine știe, poate o hotărâre judecătorească ar putea schimba atitutini?!

06 Jul 2015, 22:41 #3 0

Multumesc dlui Negru Nicolae, doamnelor Emilia Bobeica si Angelina Olaru pentru comentarii din care intrezarim ca da, o reglementare ar fi utila, dar, de fapt, problema consta practic doar in lipsa profesionalismului si a eticii profesionale. Ar fi suficienta doar reglementarea problemei prin Codul deontologic sau avem nevoie si de norme juridice?

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 3

05 Jul 2015, 15:39 #4 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 4

Orice mijloace de informare în masă în activitatea de zi cu zi ar trebui să nu uite faptul că au datoria morală de a lucra pentru oameni, deci, să nu le încalce dreptul la propria imagine în viața personală. Trăim în satul planetar mediatic și cetățenii care trebuie să fie actori importanți ai spațiului public sub toate aspectele, inclusiv în luarea deciziilor, discuțiilor publice, implicării în toate chestiunile de interes al opiniei publice, ar trebui să se obișnuiască să fie filmați, fotografiați, să fie mai descătușați și să nu fugă de camerele de luat vederi atunci când văd jurnaliști în stradă - ori în cazul unui sondaj sau pt. imagini neutre.

Așa e în societățile democratice. Exploatarea dimensiunii umane în oricare emisiune este cheia succesului, bineînțeles, aducând pe ecran realitățile de maxim interes pentru oamenii simpli. Dacă primul tău partener este audiența ta, eterogenă cum e, vei avea autoritate în fața celor care te urmăresc. Nu te oprește nimeni să utilizezi imagini filmate, fotografiate - doar să fie potrivite contextelor necesare. De aceea, avem nevoie de profesioniști media, nu de armate de tineri fără studiile și experiența necesară de a lucra în mass-media.

Problema rezidă în faptul că patronii vor forță de muncă ieftină și neangajată, care nu are competențele necesare de a respecta principiile jurnalismului modern. Aici e rădăcina problemei discutate în RM. Chiar dacă vor mai fi introduse niște reglementări legislative, cine să le respecte, dacă sunt încălcate frecvent drepturi cu mult mai importante ale audiențelor, în primul rând, accesul la informații de interes public, dreptul la informare profesionistă.

03 Jul 2015, 08:12 #5 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 2

I. Legislația pentru stabilirea unor reguli de folosire a imaginilor oamenilor implicați în diferite evenimente mediatice, sigur este necesară.
II. Este foarte important ca regulile respective, stabilite prin Lege, să fie respectate de toate sursele mediatice și să nu devină un "ștreang" al libertății de exprimare. Pentru aceasta e necesar ca atunci cînd se relatează un eveniment, oamenii să fie filmați ca participanți, fără a individualiza pe cineva, evidențiindu-l pe cineva din ei prin mijloacele și tehnicile de filmare ( cu excepția organizatorilor evenimentului, care sunt cointeresați în mediatizarea acțiunii organizate de ei și promovarea propriei imagini. Totodată, atunci cînd este filmată o persoană pentru a relata VRE-UN SUBIECT, NU TREBUIE LEZATĂ, DENATURATĂ, SCHIMONOSITĂ, DACĂ VREȚI, persoana sau esența evenimentului pe fondalul căruia , această persoană este filmată. Toate relatările trebuie să fie echilibrate și echidistante. Totul depinde de profesionalismul jurnaliștilor și respectarea Codului deontologic. În ultimul timp , din multitudinea canalelor TV, rar găsești o informație mai ales din domeniul politicii , ca să fie veridică. E păcat. Telespectatorul în mare parte , a pierdut deja credibilitatea surselor mediatice. Acuma se cere un efort enorm, pentru a restabili această credibilitate.

02 Jul 2015, 23:15 #6 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Din foarte scurta mea experiență de lucru în calitate de editor într-un departament de știri al unui post de televiziune pot să confirm că recursul la imagini „de fundal”, la „ilustrații” pescuite din arhivă se practică destul de des, atât în cazul știrilor externe, cât și interne, când nu există posibilitatea ca reporterul să „meargă la eveniment”. Se preia textul de la vreo agenție de presă, iar imaginile sunt căutate prin filmările mai vechi. Cum pot sau nu pot fi folosite imaginile video ale unor persoane filmate în locuri publice nu preocupa în mod deosebit pe nimeni. Probabil, dacă ar fi existat reacții negative, dacă s-ar fi plâns sau ar fi protestat cineva sau – de ce nu? – ar fi cerut despăgubiri de la postul respectiv, situația s-ar fi schimbat. Deocamdată, tema nu pare de stringentă actualitate, dacă o privim din punctul de vedere al... privitorului. Dacă însă o abordăm ca profesioniști, de pe poziții deontologice și de respect pentru fiecare om, „alfabetizarea” și preluarea celor mai bune practici occidentale în materia respectivă sunt o necesitate. Niște reglementări clare în domeniul dat nu i-ar strica nici reporterului, nici editorului.

02 Jul 2015, 19:44 #7 +1

Multumesc dna Claudia Rotaru , Marina Pinzaru si Petru Terguță pentru experientele si suferintele impartasite din viata reporterului TV. Absolut de acord cu Petru: nu este suficient sa faci dezbateri pe o problema, mai este nevoie sa o faci cu oamenii cei mai potriviti, altfel risti sa ramai in afara problemei... Si ma bucur ca pe aceasta platforma de dezbateri serioase oricine isi poate expune pozitia, si ea poate fi analizata si folosita pentru a imbunatati situatia....

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 3

02 Jul 2015, 19:20 #8 +4

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Acum cativa ani am “pierdut” un erou al reportajelor mele.Nu o sa-l numesc , activa pe atunci in raionul Criuleni.Era un agent economic care facea primii pasi in antreprenoriat si ii reusea mai ales la capitolul export de carne in Romania
.Una din sefele de pe atunci (de fapt ea si acum e sefa de presa pe la un partid impunator),imi zice sa-i dau aceste imagini cu omul trudnic,care creste vite si face export.Fara sa o intreb pentru ce ii trebue i-am oferit imaginile.Ca mai apoi sa apara la stiri o informatie precum ca cineva din Moldoiva exporta carne de rea calitate in Romania.Omul ma suna imediat ce apar imaginile in emisie si imi cere socoteala pentru stirea rautacioasa si incorecta.Zice “ eu am certificate de calitate,productia este controlata si apreciata in tara si peste hotare”. Persoanele care au utilizat imaginile cu un om muncitor care inregistra indici buni la export pe fundalul unui text cu informatie negativa,amagitoare ,nu s-au ghindit ca pe aceasta cale compromit imaginea nu numai a unui singur om ci a unui colectiv .Dar cate cazuri de acestea sunt si jurnalistii nu constientizeaza ca se pot alege cu dosare ,ar putea fi taxati in modul cel mai serios..Cred ca a venit timpul sa se faca ordine in aceste aspecte contrariu ne aratam lipsiti de cunostinte in domeniu de profesionalizm si pe aceasta cale se incalca codul deontologic,pe care ar trebui sa-l respectam.

02 Jul 2015, 16:43 #9 +2

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 11

Ziceam, si Marina Pinzaru tocmai a confirmat, ca problema cu ilustratia din strada este cu lunga si complicata. Radacinile sunt in bugetele reduse ale redactiilor de stiri si in lipsa de profesionalism. Pentru a putea gandi fiecare milisecunda dintr-un reporaj video trebuie sa ai tot timpul la dispozitie. De asta sunt atat de bune reportajele televiziunilor cu renume, pentru ca jurnalistii lucreaza ceva vreme la un reportaj. La noi, reporterii fac cate 2-3 si chiar 4 sau mai multe stiri pe zi. Este evident ca nu are timp sa se dedice atat de amanuntit fiecaruia. In ritmul asta nu va putea niciodata tine cont de toata ilustratia necesara unui reportaj. Asa ca ramane aproape totul la discretie editorului video. Pe care il doare in cot de faptul ca tu , jurnalistulm pui suflet in fiecare cuvant pe care il scrii. El, daca nu are ilustratie, baga oameni din strada, ca asta merge aproape la orice. Iata de ce, la televiziunile straine care se respecta, se scrie textul reportajului in avans, iar in paralel se decide de ce fel de ilustratie este nevoie.
Olivia Pîrţac, apropo de ce ar trebuie sa faca autoritatile in privinta asta. Ar trebui sa inceapa sa consulte si jurnalistii/reporterii. Pentru ca, de fiecare data, este solicitata doar parerea directorilor. Iar marea lor majoritate, habar nu au cum functioneaza acest proces de la A la Z. Un reporter iti va explica fiecare detaliu.

02 Jul 2015, 16:12 #10 +2

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

În mod normal, pentru ca să nu apară asemenea reportaje TV în care se spune una, dar se arată cu totul altceva, jurnalistul, fie redactorul trebuie să lucreze asupra materialului împreună cu editorul de imagine. Ceea ce se întâmplă foarte rar, sau deloc. În cazul dat, editorul singur decide cu ce video acoperă știrea. Și deseori poate să dea greș. De aceea, in cazul dat, cred eu, este necesară o muncă de echipă, nu doar la filmarea reportajului, dar și la montarea lui. Interesul pentru ca să iasă un reportaj bun și corect, trebuie să fie din partea fiecărui care lucrează asupra acestui material. Noi de altfel, avem diverse regulamente și legi, în care se spune clar ce poți filma, ce nu este de dorit să arăți în cadru, sau în ce condiții pot utiliza imaginile, doar că puțini le știu, sau nu țin cont de ele. Totuși, nu cred că e o problemă să faci imagini cu oamenii în locuri publice, doar că, ulterior, este adevărat aceste imagini trebuie să fie folosite corect, fara sa dicrimineze persoanele. in acelasi timp, este absolut necesar ca, periodic imaginile cu oameni din arhivă să fie înlocuite. Să nu fie utilizate imagini din anii 2000, în cadrul știrilor care prezintă evenimente din actualitatea zilei de azi.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta