Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management și legislație

Loghează-te pentru a putea comenta

Filmarea persoanelor în stare de ebrietate în instituțiile publice

Смотри на русском языке

Categorie: Management și legislație

În unele media din Republica Moldova au devenit  frecvente în ultimul timp materialele cu persoane în stare de ebrietate (aparent), care interacționează cu poliția (uneori cu alte autorități) și care au un comportament… să-l numim scandalos sau iritat. Materialele apar redactate astfel încât să arate protagonistul într-o lumină defavorabilă, fără posibilitate de a vizualiza scena integral. Atenția este de obicei focusată asupra comportamentului, limbajului, agresivității:

 

 

Chiar dacă se observă des dezacordul persoanei de a fi filmată, imaginile ajung în spațiul public și de multe ori stârnesc reacții dure, iar un exemplu ar fi această replică la știrea citată mai sus:

 

 

Astfel de materiale ridică cel puțin câteva întrebări. 

1. Cum ajung astfel de imagini în spațiul public? 

Cel mai des filmările provin direct de la autorități, fie sunt realizate, cu acordul acestora, de jurnaliști. Nu am putut identifica nici o normă specială, care ar reglementa funcționarea camerelor video și înregistrările în instituțiile publice. 

2. Sunt legale filmările în aceste spații publice?

În lipsa unei legi speciale, se aplică subsecvent prevederile generale ale Legii presei, Legii cu privire la libertatea de exprimare, Legii cu privire la accesul la informații, inclusiv ale Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Presa are dreptul să filmeze în orice spații publice, cu anumite excepții (informații restricționate, secret de stat, pericol public, încălcarea drepturilor și libertăților altor persoane). Astfel, accesul în sectoarele de poliție, de exemplu, și filmările realizate acolo se încadrează în principiul libertății presei, dar din cauza reglementării insuficiente pot duce la practici selective când sunt favorizate anumite instituții media și poate fi afectat conținutul materialelor produse.

3. Care este impactul mediatizării?

Expunerea publică în ipostaze umilitoare sau defăimătoare poate avea efecte distructive asupra imaginii, demnității sau vieții personale. Poate fi afectată viața de familie, relațiile sociale și chiar raporturile de muncă. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cauza Popovi contra Bulgariei, a stabilit că mediatizarea arestului a reprezentat o lezare a dreptului la imagine, care este parte a noțiunii de ”viață privată”, protejată de articolul 8 al Convenției. Curtea Europeană folosește testul proporționalității pentru a examina legalitatea intervenției în viața privată. Acesta presupune ca ingerință să fie:

  • prevăzută de lege
  • să urmărească un scop legitim
  • să fie necesară într-o societate democratică 

Deși nu putem vorbi sensu stricto despre o aplicare automată a cauzei Popovi c. Bulgariei, mediatizarea interacțiunii unei persoane cu poliția se încadrează în același spectru de garanții, iar analizând generic cazurile, putem observa câteva aspecte contradictorii. Aceste aspecte pot fi de natură juridică - încălcarea (influențarea) prezumției nevinovăției sau a secretului anchetei, dar și efecte sociale – provocarea agresivității publicului, a discursului de ură și a diferitelor forme de manifestări discriminatorii.

4. Care a fost scopul și necesitatea distribuirii acestor materiale? 

Dacă am presupune că astfel de materiale reprezintă un interes public, adică au scopul general de a informa, atunci acest scop ar putea fi atins și fără publicarea imaginilor sau informațiilor care permit identificarea persoanei. Din acest motiv, presupun că scopul real al acestui tip de materiale este altul, sau cel puțin nu doar cel de informare generală a populației.

Articolul 8 (2) CEDO stabilește că ingerința în viața privată este necesară pentru a asigura securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. Aparent, nici una din excepțiile stabilite de CEDO nu este aplicabilă cazurilor noastre, inclusiv pentru că spețele despre care vorbim nu se referă la domeniile de intervenție admise de Convenție, dar și pentru că efectul asupra persoanelor vizate și asupra societății în general este nociv și nu poate fi justificat de scopul urmărit, deci nu este necesar într-o societate democratică.

Concluzii

Putem afirma cu certitudine că, deși prezența presei în instituțiile publice nu reprezintă o încălcare a legii, lipsa reglementărilor normative clare, modul în care aceste evenimente sunt mediatizate și prezentate publicului - ridică indubitabil premisele încălcării dreptului la viața privată. Suplimentar, aceste materiale contribuie, pe de o parte, la menținerea și înrădăcinarea diferitelor stereotipuri și prejudecăți în societate, iar pe de altă parte trezesc agresiunea, intoleranța și ura în unii consumatori ai acestui tip de material mediatic.

Pornind de la faptul că libertatea presei și informarea corectă a publicului reprezintă unul dintre fundamentele democrației, vă invit la o dezbatere în care să răspundem la următoarele întrebări:

  1. Poate fi justificată mediatizarea cazurilor cu implicarea persoanelor în stare de ebrietate (cu acordul poliției),  de interesul general de informare a populației?

  2. Are nevoie Republica Moldova de norme/legi mai clare care să reglementeze acest domeniu?

  3. Cum ați reacționa dacă (ipotetic) ați nimeri într-o astfel de situație?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

18 Jan 2018, 18:17 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Dumitru, daca persoanele vizate ar actiona in judecata canalele media cat si inspectoratele de politie cum crezi, ar avea sorti de izbanda sau nu dosarele?Exista vreun precedent?

19 Jan 2018, 16:02 #1 0

Nicolae,

Există mai multe precedente când persoanele vizate au reușit să-și reclame drepturile în instanță. Atât pe motiv de defăimare și lezare a imaginii și demnității, cât și pe motiv de discriminare și instigare la ură. În afară de instanțe, dacă vorbim despre un caz de discriminare, atunci mai este o autoritate care ar putea examina astfel de situații - Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.
Suplimentar, dacă instituția media încalcă Codul Audiovizualului - poate fi depusă o plângere către Consiliul Coordonator al Audiovizualului și solicita sancționarea acestora.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

25 Dec 2017, 01:10 #2 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

O temă foarte actuală! Filmările de așa gen, sunt preluate ulterior de multe canale media, unii chiar fac ”știri” în baza acestora, și într-un final astfel de știri se transformă într-un fel de ”formatori de opinii” față de persoana vizată. Ce am observat este că, deseori în aceste reportaje se acordă unele calificative gen ”bețiv” și cu tentă de acuzare, afectând grav reputația persoanelor vizate în reportaj. Cel mai grav este, că aceste reportaje deseori adună multe vizualizări. Respectiv, viața privată a unei persoane, în rezultatul unui astfel de publicații online, poate fi serios afectată. Într-adevăr, este foarte actuală tema dată, iar practica existentă ne demonstrează că există o problemă sistemică deja și care urmează a fi stopată prin evaluarea și aplicarea mecanismelor care sunt, sau eventual crearea altora mai eficiente!!!

19 Jan 2018, 15:54 #2 0

Nicoleta,

Într-adevăr unele posturi și instituții media preiau astfel de subiecte și le prezintă publicului într-un mod părtinitor, insinuând vinovăția acestora, apelând la diverse stereotipuri și clișee. Pericolul social merge mai departe decât viața privată a persoanei vizate, ci apelează la prejudecăți față de grupuri întregi și perpetuează o atitudine generală de intoleranță. Respectiv sunt de acord că autoritățile ar trebui să-și perfecționeze mecanismele de prevenire și sancționare a astfel de fenomene.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

22 Dec 2017, 20:10 #3 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 2

Mediatizarea unor astfel de cazuri nu este justificată.
DA, RM, are nevoie de norme mai clare. Dar, RM, are și mai stridentă nevoie de cultura în general și cea a vieții private, în mod special.
Dacă mi s-ar întâmpla așa ceva, aș apela la un avocat.
Am scris laconic, deoarece mă revoltă la culme situația asta, de mi se bulucesc cuvintele și risc să nu fiu coerentă.

23 Dec 2017, 10:07 #3 0

Natalia,

Merci de intervenție. Eu sunt de acord că cultura este ceea ce ne lipsește, la nivel de națiune probabil. Nu am în vedere aici doar cultura generală. Mă refer chiar la cultura juridică și politică. Am fost și continuăm să fim crescuți într-un mediu care te impune să te concentrezi la supraviețuire, unde educația este de o calitate foarte proastă, unde nu este spirit critic. Omul de rând nu consideră necesar să se informeze ce drepturi are, ce legi îi guvernează viața în societate, cum se poate apăra. Nu mai vorbesc de cauzele urii, care își au originile într-o lipsă de înțelegere elementară a lucrurilor. Într-un final, suntem captivii propriilor limite.
În viziunea mea, dacă am avea suficientă cultură și educație, poate chiar nici de tone de legi speciale nu am avea nevoie :)

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

22 Dec 2017, 18:17 #4 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 23

eu aș fi interesată să se discute și despre faptul că aceste video cu persoane în stare de ebrietate reținute de poliție sunt difuzate la posturile TV ale unui lider politic care controlează guvernul, că aceste video par să fie selectate - să fie despre oameni simpli, nu despre miniștri sau deputați în stare de ebrietate, că aceste video - primesc titluri nejurnalistice, punându-se accent pe faptul că persoana e domnișoară, sau femeie, de parcă oamenii în această stare nu sunt la fel de vinovați sau periculoși.


23 Dec 2017, 09:53 #4 0

Alina,

Foarte bună paralela cu diverși demnitari publici. În varianta inițială a articolului chiar am analizat puțin acest aspect, dar l-am exclus pentru că deja intram într-un alt domeniu. Sunt evident standarde duble aplicate de poliție/procuratură/instanțe atunci când interzic filmarea cazurilor de real interes public, sau a celor cu implicarea unor demnitari, dar permit ușor mediatizarea unor materiale ”murdare” cu oameni simpli.
Presupunerea mea este că acest lucru se face pentru că au de câștigat două tabere: poliția - care apare într-o lumină bună pe fundalul oamenilor în stare de ebrietate, scandalagii și agresivi, și evident jurnaliștii ”favorizați” - care își iau doza de rating. Pierde în mod cert omul vizat și societatea în general, fiecare din acest tip de materiale aducând o nouă doză de ură în rândul publicului.
De ce de mediatizare se ocupă ”de obicei” posturile TV ale unui lider politic? probabil răspunsul este același ca și în paragraful precedent, poliția și unii jurnaliști au de câștigat :)

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

22 Dec 2017, 15:21 #5 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 24

Tot mai dese cazuri când polițiștii investighează, în prezența camerelor de filmat și ale ”jurnaliștilor” de serviciu, incidentele în care sunt implicate persoane în stare de ebrietate. Personal, am văzut mediatizate câteva astfel de scene, în care persoanele repetau de câteva ori că nu vor să de explicații dacă sunt filmați.

Au dreptul polițiștii să facă razii televizate?
















23 Dec 2017, 09:36 #5 0

Lilia,

”Razii televizate” ar fi o diagnoză interesantă a fenomenului. Așa cum am scris mai sus în articol, nu este o legislație care ar reglementa exact aceste relații, am în vedere: poliție-jurnaliști, tot așa cum nu există lege specială care ar reglementa filmările în sectoarele de poliție ori în cadrul operațiunilor efectuate de polițiști. Din acest considerent, modul în care unii jurnaliști interacționează cu poliția, sau invers, cum poliția interacționează cu unii jurnaliști - rămâne destul de netransparent și ca efect, selectiv.
Ca să răspund exact la întrebarea dvs., eu consider că poliția nu ar trebui să mediatizeze activitatea sa operativă. Asta poate duce atât la prejudicierea investigației, divulgarea unor informații personale, încălcarea principiului prezumției nevinovăției și cel mai grav - încălcarea dreptului la viață privată a persoanei. Excepție sunt cazurile de interes public major. De ex. - a fost identificată o rețea criminală și câțiva bănuiți au fost reținuți, iar o parte au fugit - interesul public constă în a proteja membrii societății în acest caz.
Un lucru este cert, la moment nu există un cadru legal care ar interzice expres aceste ”razii televizate”

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta