În unele media din Republica Moldova au devenit  frecvente în ultimul timp materialele cu persoane în stare de ebrietate (aparent), care interacționează cu poliția (uneori cu alte autorități) și care au un comportament… să-l numim scandalos sau iritat. Materialele apar redactate astfel încât să arate protagonistul într-o lumină defavorabilă, fără posibilitate de a vizualiza scena integral. Atenția este de obicei focusată asupra comportamentului, limbajului, agresivității:

Chiar dacă se observă des dezacordul persoanei de a fi filmată, imaginile ajung în spațiul public și de multe ori stârnesc reacții dure, iar un exemplu ar fi această replică la știrea citată mai sus:

Astfel de materiale ridică cel puțin câteva întrebări. 

1. Cum ajung astfel de imagini în spațiul public? 

Cel mai des filmările provin direct de la autorități, fie sunt realizate, cu acordul acestora, de jurnaliști. Nu am putut identifica nici o normă specială, care ar reglementa funcționarea camerelor video și înregistrările în instituțiile publice. 

2. Sunt legale filmările în aceste spații publice?

În lipsa unei legi speciale, se aplică subsecvent prevederile generale ale Legii presei, Legii cu privire la libertatea de exprimare, Legii cu privire la accesul la informații, inclusiv ale Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Presa are dreptul să filmeze în orice spații publice, cu anumite excepții (informații restricționate, secret de stat, pericol public, încălcarea drepturilor și libertăților altor persoane). Astfel, accesul în sectoarele de poliție, de exemplu, și filmările realizate acolo se încadrează în principiul libertății presei, dar din cauza reglementării insuficiente pot duce la practici selective când sunt favorizate anumite instituții media și poate fi afectat conținutul materialelor produse.

3. Care este impactul mediatizării?

Expunerea publică în ipostaze umilitoare sau defăimătoare poate avea efecte distructive asupra imaginii, demnității sau vieții personale. Poate fi afectată viața de familie, relațiile sociale și chiar raporturile de muncă. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cauza Popovi contra Bulgariei, a stabilit că mediatizarea arestului a reprezentat o lezare a dreptului la imagine, care este parte a noțiunii de ”viață privată”, protejată de articolul 8 al Convenției. Curtea Europeană folosește testul proporționalității pentru a examina legalitatea intervenției în viața privată. Acesta presupune ca ingerință să fie:

• prevăzută de lege
• să urmărească un scop legitim
• să fie necesară într-o societate democratică 

Deși nu putem vorbi sensu stricto despre o aplicare automată a cauzei Popovi c. Bulgariei, mediatizarea interacțiunii unei persoane cu poliția se încadrează în același spectru de garanții, iar analizând generic cazurile, putem observa câteva aspecte contradictorii. Aceste aspecte pot fi de natură juridică - încălcarea (influențarea) prezumției nevinovăției sau a secretului anchetei, dar și efecte sociale – provocarea agresivității publicului, a discursului de ură și a diferitelor forme de manifestări discriminatorii.

4. Care a fost scopul și necesitatea distribuirii acestor materiale? 

Dacă am presupune că astfel de materiale reprezintă un interes public, adică au scopul general de a informa, atunci acest scop ar putea fi atins și fără publicarea imaginilor sau informațiilor care permit identificarea persoanei. Din acest motiv, presupun că scopul real al acestui tip de materiale este altul, sau cel puțin nu doar cel de informare generală a populației.

Articolul 8 (2) CEDO stabilește că ingerința în viața privată este necesară pentru a asigura securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. Aparent, nici una din excepțiile stabilite de CEDO nu este aplicabilă cazurilor noastre, inclusiv pentru că spețele despre care vorbim nu se referă la domeniile de intervenție admise de Convenție, dar și pentru că efectul asupra persoanelor vizate și asupra societății în general este nociv și nu poate fi justificat de scopul urmărit, deci nu este necesar într-o societate democratică.

Concluzii

Putem afirma cu certitudine că, deși prezența presei în instituțiile publice nu reprezintă o încălcare a legii, lipsa reglementărilor normative clare, modul în care aceste evenimente sunt mediatizate și prezentate publicului - ridică indubitabil premisele încălcării dreptului la viața privată. Suplimentar, aceste materiale contribuie, pe de o parte, la menținerea și înrădăcinarea diferitelor stereotipuri și prejudecăți în societate, iar pe de altă parte trezesc agresiunea, intoleranța și ura în unii consumatori ai acestui tip de material mediatic.

Pornind de la faptul că libertatea presei și informarea corectă a publicului reprezintă unul dintre fundamentele democrației, vă invit la o dezbatere în care să răspundem la următoarele întrebări:

1. Poate fi justificată mediatizarea cazurilor cu implicarea persoanelor în stare de ebrietate (cu acordul poliției),  de interesul general de informare a populației?

2. Are nevoie Republica Moldova de norme/legi mai clare care să reglementeze acest domeniu?

3. Cum ați reacționa dacă (ipotetic) ați nimeri într-o astfel de situație?