Anul acesta am avut ocazia să particip la un program instructiv pentru jurnaliști desfăşurat în SUA. În cadrul acestui program am vizitat biroul organizaţiei PolitiFact din oraşul Tampa. Această instituţia media neobişnuită pentru Moldova are o singură preocupare şi anume să identifice falsurile politicienilor şi ale demnitarilor. În cadrul organizaţiei activează 10 persoane care toată ziua verifică declaraţiile „slujitorii poporului”. Rezultatele investigațiilor sunt publicate pe site-ul organizației care, de altfel, a fost accesat în 2016 de 214 milioane de oameni. Site-ul deja concurează la capitolul popularitate cu cele mai renumite instituții mass-media din SUA. Politifact se autofinanțează, inclusiv din activități de crowdfunding. Ce anume determină popularitatea acestei instituții media? Poate sună banal, dar oamenii își doresc să știe adevărul. 

Odată cu dezvoltarea Internetului și grație nivelului de popularitate pe care l-au atins rețelele de socializare, practic fiecare persoană își poate crea propria instituție media sau poate deveni un ”newsmaker”, adică creator de noutăți. În același timp, consumatorii s-au pomenit de-a dreptul copleșiți de o avalanșă de speculații, zvonuri, manipulări și fake-uri. Această avalanșă de deșeuri informaționale încearcă s-o stăvilească fact-checkerii – specialiști care au „în dotare” o singură armă și anume... îndoiala. Aceste persoane nu fac altceva decât să pună la îndoială unele declarații și să verifice toate faptele evocate de jurnaliști în materialele lor. 

Unica instituție media din țara noastră unde activează un fact-checker este RISE Moldova, un portal specializat în investigațiile jurnalistice. Colegii de la RISE Moldova accesează multe informații, documente și cifre. O singură cifră eronată într-o investigație se poate solda cu litigii în instanță și pierderi financiare importante și poate afecta imaginea și reputația portalului. Noi obișnuim să glumim că fact-checkerul este îngerul păzitor al jurnalistului. El/ea verifică minuțios fiecare frază, toate cifrele, numele, denumirile, datele, adresele și faptele. 

Jurnaliștii nu-i prea agreează pe fact-checkeri, or, activitatea acestora deseori tergiversează publicarea materialului și le complică munca, însă fără verificările efectuate de ei un material nu poate fi publicat. În plus, uneori jurnaliștii se grăbesc să prezinte lucrurile nu tocmai așa cum stau ele în realitate, aleargă după senzații în detrimentul obiectivității. Ei își doresc ca materialul lor să fie citit de cât mai multe persoane, iar pentru asta recurg la diferite trucuri: titluri atractive, descrieri emotive. Iar pentru un fact-checker faptele expuse sunt mai importante decât o narațiune plastică. Iată de ce deseori apare o dilemă: vom păstra descrierea expresivă sau vom prezenta materialul într-un limbaj mai sec, însă vom asigura că acesta este obiectiv la maximum. 

Cum credeți, fact-checkerul este îngerul păzitor pentru un jurnalist sau diavolul care îi face viața grea? 

Redacțiile din Moldova au nevoie de fact-checkeri?