Ninel Revenco, Președinta Consiliului Național de Experți în Imunizare

Curând, se vor împlini doi ani de la debutul pandemiei. Cu toate acestea, în continuare apar titluri noi, articole și postări, care ne arată că nu am avansat foarte mult în a înțelege ce ni se întâmplă și mai ales în a conștientiza pericolele unor percepții eronate.  

Continui să cred că nu suntem și nu ar trebui să fim în tabere adverse atunci când vorbim despre infecția COVID și metodele de combatere, inclusiv vaccinarea. Suntem în aceeași barcă și eforturile fiecăruia contează. Ba mai mult, trebuie să vâslim în aceeași direcție, în același ritm.

În acest context, vreau să le mulțumesc echipelor de reporteri, ziariști, moderatori, care ne-au fost și ne sunt alături în acest drum. Întrebările, comentariile și reacțiile de orice gen ne-au fost utile în procesul de comunicare. Ne-au arătat în timp unde ar fi loc de mai bine și unde este necesar de fortificat capacitățile.  

Dar sunt și aspecte care rămân mereu actuale și dureroase - veridicitatea datelor trebuie să rămână o exigență în activitatea fiecăruia. Nu de puține ori în această perioadă, unele cazuri individuale au devenit știri virale. Doar că, în medicină, povestea, cazul individual, nu este cel mai potrivit instrument pentru a face o radiografie reprezentativă a situației reale.

De fiecare dată ne raportăm la statistici care definesc cu adevărat o tendință, o dinamică a unui fenomen. Suntem perfect de acord că un singur caz redat pentru cineva înseamnă o lume întreagă, o realitate dureroasă, cu care toți empatizăm. Pe de altă parte, pentru restul societății, o poveste individuală, neîncadrată în tabloul general, poate fi un generator de panică și anxietate.

Pentru a evita astfel de situații, ar fi bine ca în relatarea unor subiecte sensibile, să fie cântărită și verificată minuțios orice informație înainte de publicare. Iar produsul final – textul, relatarea video - să reflecte realitatea.

Sfatul meu pentru jurnaliști este simplu: nu vă axați doar pe accente care sporesc audiența sau produc doar accesări. Or, ne pierdem în acest proces și deviem de la obiectivul comun - să depășim împreună această pandemie. 

Poate ar fi binevenit să avem specialiști media cu o inițiere mai profundă în sfera medicală. Astfel, jurnalistul va avea cunoștințe și competențe mai ample pentru realizarea sau editarea materialelor ce țin de domeniul medical.

Am mai observat că presa preia în mod normal știri din afara țării, scrise într-o altă limbă, iar traducerea poate fi uneori incorectă sau informația expusă eronat în limba română. Nici aici nu excludem necesitatea verificării suplimentare a sursei inițiale. Boom-ul informațional ar trebui folosit în folosul comunității, dar nu în detrimentul ei.

În concluzie, eu sunt sigură că toți ne dorim să revenim la o activitate liberă, fără restricții, riscuri sau frici. Cu toții ținem la drepturile noastre și vrem să vorbim la trecut despre această perioadă grea. Când anume va fi posibil acest lucru, depinde doar de noi. Ca să grăbim revenirea la normalitate, nu ne rămâne decât să mergem în aceeași direcție, în același ritm, muncind împreună.

Vă îndemn să facem un schimb de opinii despre cum ar fi bine să comunicăm reciproc, ca să ne facem înțeleși de societate și să evităm, pe cât putem, greșelile.

• Ce ar trebui să schimbe autoritățile de Sănătate în comunicare, pe timpul pandemiei?
• Ce lecții ați învățat dumneavoastră, ca profesioniști media, în urma experiențelor din pandemie?
• Ce părere aveți despre ideea specializării jurnaliștilor, mai ales pe sănătate? Au posibilitatea redacțiile să facă acest lucru?

​Sursa foto: Pharmacy Practice News