Eu cred că fără scurgeri nu ar exista jurnalismul de investigație pe care-l avem astăzi, deși poate sună exagerat :) Spre exemplu, mai multe anchete internaționale de răsunet și cu impact au pornit anume de la asta - informație servită de la persoane “din interior”. Contează ce face jurnalistul cu ele odată ce ajunge în posesia lor. A le lua ca servite pe tavă și a le distribui într-o veselie e groaznic și regretabil, or verificarea e cea care trebuie să primeze. Vizualizările nu sunt nicidecum o justificare, mai ales că, precum menționa și Natalia Porubin mai sus, de la asta pot suferi oameni simpli. Like-urile vin și pleacă, dar onoarea...

Întrebarea ta, Mariana, despre ce ar putea disciplina jurnaliștii așa ca să respecte normele deontologice rămâne valabilă și fără soluții eficiente, deocamdată, și nu doar în ce privește scurgerile… Cel puțin eu mă străduiesc să ignor portalurile folosite drept instrumente de scurgeri în mod evident, adică să nu tirajez ceea ce publică ele, și asta le sugerez și apropiaților mei.

Cred ca orice jurnalist care face investigatii a primit, cel putin de câteva ori, scurgeri de informatii, fie de la institutii de stat, fie de la persoane apropiate acestor institutii. Uneori, aceste scurgeri de informatii, te pot ajuta, insa doar in cazul in care tu reusesti sa intelegi subiectul si sa-l tratezi echidistant, nu asa cum vrea ce-l care-ti furnizeaza un document sau o informatie.

Unele scurgeri de informatii vin de la oameni de bună credință, care s-au săturat să vadă ilegalitățile colegilor sau șefilor. Dacă ele sunt veridice și pot fi demonstrate, nu văd de ce să nu le folosești, chiar dacă, într-un final, beneficiază cineva de pe urma articolului tău. Dacă cineva greșește, trebuie să poarte răspundere, chiar dacă, cel care l-a „turnat” pe colegul sau pe șeful său are scopuri meschine, iar uneori poate are mai multe păcate decât el. Cred că jurnalistul trebuie să știe, cel mai important, să-și facă meseria corect, indiferent de circumstanțe si sa nu-l avantajeze pe cel care i-a dat informatia, nici când scrie articolul, nici după, iar data viitoare, cand primeste informatii despre cel care anterior i-a fost sursa, sa scrie la fel de corect si echidistant.

Vorbind despre cazul Braguta, da, cu siguranta aici s-a intrecut masura, iar acea institutie de presa a fost utilizata, constient sau inconstient, ca sa transmita un mesaj in societate, mesaj prin care urma sa fie distrasa atentia de la problema mortii acelui tanar. Cred ca, in acest caz, o institutie de presa care vrea sa fie corecta, trebuie sa anaoizeze acele imagini si sa publice doar lucrurile cu adevarat importante si intr-o maniera echidistanta.

Cu câteva luni în urmă, am observat însă un alt fenomen: un jurnalist care activează la o instituție media afiliată guvernării și care beneficiază foarte des de asemenea scurgeri de informatii, dar care nu comunicasem pana atunci, mi-a propus mie un subiect. Nu am inteles nici astăzi de ce nu l-au dat ei. Eu am refuzat politicos. Dar, am inteles ulterior ca intr-o situatii asemanatoare au fost implicati si alti colegi, de la alte institutii media. Probabil cei care furnizeaza asemenea asemenea scurgeri cred că jurnalistii au mai mare credibilitate în fața colegilor lor jurnaliști decât ei și din acest motiv au ales acest scenariu, care însă nu mi se pare deloc normal și de succes :)

Informațiile sunt ”scurse intenționat”. În cele mai dese cazuri, în opinia mea, informațiile sunt mediatizate pentru a scoate pe cineva din sistem și de a-i elibera locul altuia docil.
Însă, în aceste jocuri, din păcate, sunt parte comunicatorii (în cele mai dese cazuri cu background jurnalistic) și jurnaliștii care vor cu tot dinadinsul să publice primii articole senzaționale. Și aici, în goana după clickuri, se uită de norme, deontologie și că omul/protagonistul ar avea drepturi.
Din păcate, unii jurnaliști/comunicatori sunt folosiți (de politicieni sau grupuri de interese) ca niște mănuși. Majoritatea dintre colegii noștri procedează astfel conștient și asta le convine... Din păcate...

Mariana, eu cred ca cele mai nocive sunt scurgerile de informație care lovesc în oamenii simpli sau au scopul de a-i scoate basma curată pe cei care au comis anumte abuzuri. Cazul lui Andrei Brăguță, la care te-ai referit și tu, e foarte relevant în acest sens. Îmi amintesc și de cazul de la Cărbuna, Ialoveni, când o adolescentă a fost bătută crunt de câțiva indivizi, dar și de alte cazuri în care oameni în stare de ebrietate sunt filmați și expuși public. Iar imaginile și informațiile sunt „scurse” de fiecare dată prin aceleași canale media. Să nu uităm și de faptul că scurgerile de informație „lovesc” și în unii politicieni, dar numai în cei care au intrat în dizgrația guvernării.

Un jurnalist care își face corect și onest meseria nu are cum să cadă în capcana celor care vor să implice presa în jocuri murdare. E simplu să verifici informația din mai multe surse și să respecți elementarele norme de etică jurnalistică. Asta chiar ajută.

Fenomenul "cutie de rezonanță" apare atunci când jurnaliștii nu "au darul" să pună lucrurile cap la cap și să le analizeze. Iar faptul nu au acest dar se explică prin faptul că nu-i interesează această meserie - sunt niște oameni întâmplători în breasla asta. Precizez: îi am în vedere pe cei indiferenți și, parțial, pe cei aflați la început de cale, nu pe cei plătiți ca să distribuie porcării mediatice. Cu aceștia din urmă e mai grav.

Da, din păcate asta constat de ceva vreme - în meseria asta apar oameni care nu ar trebui să fie aici, care nu fac nimic ca să crească profesional, care fac copy-paste la tot ce apare la alții fără să treacă informația prin filtrul minții, fără să analizeze, fără să sune o sursă pentru o precizare. Și nu înțeleg cum ajung ei să li se încredințeze portaluri de știri. Nu înțeleg!

Un subiect foarte actual! Aşa-zisul interes public este invocat tot mai des în cazul subiectelor realizate din scurgeri de informaţii. În realitate, pe de o parte, este vorba despre goana după vizualizări şi vizibilitate, pe de alta, cred eu, unii jurnalişti încearcă astfel să-şi clădească o relaţie amicală cu instituţiile de stat.

Aceste scurgeri, probabil, pot fi elemente foarte bune pentru articolele de presă, dar doar în condiţiile în care le "împachetăm" aşa cum dictează regulile unui jurnalism corect. Unii din păcate au ales o altă cale...