Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Scurgeri de informații sau cum presa este folosită de către instituțiile de stat

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

În goana după exclusiv, distribuiri și trafic, mulți jurnaliști se lasă ademeniți să publice scurgeri de informații din instituțiile de stat fără măcar să își pună elementara întrebare de ce a fost făcută scurgerea și ce scop este urmărit. Aproape cu toții am avut de a face cu scurgeri informaționale, unii au reușit să le folosească pe post de „generator” pentru materiale jurnalistice de calitate, alții s-au rezumat la rolul de „tranzistor” pentru interesul celor care au lansat informația. De regulă, atunci când scurgerile de informații din instituțiile de stat sunt controlate, publicarea lor este toxică pentru societate. 

Cel mai recent și poate relevant exemplu este difuzarea de către un portal de știri a unor înregistrări video „servite” de Poliție despre comportamentul agresiv al lui Andrei Braguța, tânărul decedat în custodia statului. Secvențele video au fost „scurse” la câteva zile după ce presa a aflat despre decesul lui Andrei și au pornit criticile la adresa instituțiilor de drept. Din imagini este clar că acestea au fost montate și că au fost alese intenționat doar momentele în care tânărul era agresiv: nimic despre contextul și ce a provocat agresivitatea, nimic despre acțiunile oamenilor legii de după aceste scene, nimic despre boala psihică a băiatului. Jurnalistul care a publicat imaginile nu s-a complicat să adreseze întrebări de precizare oamenilor legii, să contacteze avocații sau rudele sau cel puțin să explice că Andrei Braguța a fost bătut crunt în custodia statului. Știrea începe cu un verdict al ziaristului: „Bărbatul în vârstă de 32 ani, Andrei Brăguța, a fost violent în timpul reținerii, dar și în perioada cât a fost ținut în comisariatul de poliție” (de unde vine siguranța jurnalistului?) și continuă cu mai multe calificative: „agresiv”, „extrem de violent”, „bătăuș” contrapuse unei propoziții neutre – „Astăzi, atât IGP cât și DIP au anunțat că mai mulți angajați din cadrul celor două instituții au fost suspendați pentru perioada anchetei”. 

Ce a urmat? 

Știri și titluri și mai deocheate: „Filmul care răstoarnă manipulările opoziţiei. Imagini violente de la reţinerea lui Andrei Brăguţa” (Publika); „VIDEO 18+ de la reținerea lui Andrei Braguța, VIOLENT și AGRESIV” (Timpul.md); „Video 18+ | „P*dar, idi nah*i”. Imagini video din timpul aflării în arest a lui Andrei Brăguța, tânărul decedat în penitenciar” (Zugo.md); „Momentul reținerii lui Andrei Brăguța, bărbatul decedat în Penitenciarul nr. 13: A provocat un scandal cu înjurături și violență” (Realitatea.md). 

Apoi a venit reacția dură a societății. Nu știu dacă am mai văzut anterior atâta ură și brutalitate din partea oamenilor față de o persoană decedată. Victima a fost transformată în monstru, iar agresorii au fost victimizați. Obiectivul celor care au produs scurgerea a fost atins!

Nu asta este însă ceea ce m-a oripilat cel mai mult în acest caz. Mult mai gravă mi s-a părut justificarea redactorului portalului, venită la câteva săptămâni mai târziu, când apele s-au limpezit. Jurnalista s-a scuzat prin interes public pentru subiect și prin 56 de preluări în presă a imaginilor manipulatorii, zeci de mii de vizualizări și multiple distribuiri pe rețelele de socializare. 

Din păcate, din cauza goanei după trafic pe site și (să recunoaștem) a lipsei de profesionalism, jurnaliștii se lasă deseori atrași în calitate de complici în procese de judecată și executare publică a unor persoane pe care au pus ochiul instituțiile de drept, dar nu au suficiente probe pentru a-i da pe mâna judecății penale și atunci se recurge la scurgeri manipulatorii în presă. 

Ne amintim cu toții de filmulețele, pozele și interceptările telefonice din arhiva personală a avocatei Ana Ursachi, „scurse” indiscret pe unele portaluri „de trambulină” (apoi preluate de presa oficială a holdingului GMG), după ce procurorii au efectuat percheziții în locuința acesteia.  Oamenii legii au anunțat acum un an că au redeschis un dosar penal în privința avocatei, clasat cu 15 de ani în urmă. Cu excepția „scurgerilor pe surse” din instituțiile de drept, nu am văzut comunicări oficiale din partea procurorilor cu privire la această cauză penală.    

Astfel de scurgeri controlate avem cu duiumul în presă. Nu știm câte dintre ele sunt adevărate pentru că mai nimeni nu încearcă să le verifice. 

Îmi amintesc că acum doi ani, surse dintr-o instituție publică au încercat să îmi servească un aviz „tentant” al SIS despre ilegalitățile care ar fi fost comise de un judecător care tocmai urma să fie promovat în funcție. Activitatea magistratului cu adevărat ridica mai multe semne de întrebare. Documentul avea atât ștampilă și număr de ieșire de la Președinție, cât și ștampila de intrare a Consiliului Superior al Magistraturii. Sursa insista să public cât mai curând informația pentru ca judecătorul să nu fie propus repetat de CSM. Mi-a luat câteva zile ca să verific autenticitatea documentului – era un fals!

În presă există o regulă de aur – orice informație trebuie verificată, iar orice subiect nu poate fi tratat unilateral. O minimă documentare, câteva reacții și opinii din cealaltă tabără, pot diminua efectul nociv al unor scurgeri informaționale controlate. Jurnalistul are obligația să pună la îndoială orice i se comunică, mai ales când această informație îi este servită fără să o fi cerut.

Cum facem însă atunci când constatăm că scurgerile controlate care ne vin din instituțiile publice sunt false sau manipulatorii? Comunicăm publicului despre asta? 

Cum ați procedat voi atunci când v-au fost servite informații din instituții de drept? V-ați dat seama că sunteți folosiți?

Vizualizările și preluările pot fi o justificare pentru a publica scurgeri de informații? Ce părere aveți despre astfel de „produse” jurnalistice?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

18 Jan 2018, 14:14 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 10

Eu cred că fără scurgeri nu ar exista jurnalismul de investigație pe care-l avem astăzi, deși poate sună exagerat :) Spre exemplu, mai multe anchete internaționale de răsunet și cu impact au pornit anume de la asta - informație servită de la persoane “din interior”. Contează ce face jurnalistul cu ele odată ce ajunge în posesia lor. A le lua ca servite pe tavă și a le distribui într-o veselie e groaznic și regretabil, or verificarea e cea care trebuie să primeze. Vizualizările nu sunt nicidecum o justificare, mai ales că, precum menționa și Natalia Porubin mai sus, de la asta pot suferi oameni simpli. Like-urile vin și pleacă, dar onoarea...

Întrebarea ta, Mariana, despre ce ar putea disciplina jurnaliștii așa ca să respecte normele deontologice rămâne valabilă și fără soluții eficiente, deocamdată, și nu doar în ce privește scurgerile… Cel puțin eu mă străduiesc să ignor portalurile folosite drept instrumente de scurgeri în mod evident, adică să nu tirajez ceea ce publică ele, și asta le sugerez și apropiaților mei.

18 Jan 2018, 12:14 #2 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Cred ca orice jurnalist care face investigatii a primit, cel putin de câteva ori, scurgeri de informatii, fie de la institutii de stat, fie de la persoane apropiate acestor institutii. Uneori, aceste scurgeri de informatii, te pot ajuta, insa doar in cazul in care tu reusesti sa intelegi subiectul si sa-l tratezi echidistant, nu asa cum vrea ce-l care-ti furnizeaza un document sau o informatie.

Unele scurgeri de informatii vin de la oameni de bună credință, care s-au săturat să vadă ilegalitățile colegilor sau șefilor. Dacă ele sunt veridice și pot fi demonstrate, nu văd de ce să nu le folosești, chiar dacă, într-un final, beneficiază cineva de pe urma articolului tău. Dacă cineva greșește, trebuie să poarte răspundere, chiar dacă, cel care l-a „turnat” pe colegul sau pe șeful său are scopuri meschine, iar uneori poate are mai multe păcate decât el. Cred că jurnalistul trebuie să știe, cel mai important, să-și facă meseria corect, indiferent de circumstanțe si sa nu-l avantajeze pe cel care i-a dat informatia, nici când scrie articolul, nici după, iar data viitoare, cand primeste informatii despre cel care anterior i-a fost sursa, sa scrie la fel de corect si echidistant.

Vorbind despre cazul Braguta, da, cu siguranta aici s-a intrecut masura, iar acea institutie de presa a fost utilizata, constient sau inconstient, ca sa transmita un mesaj in societate, mesaj prin care urma sa fie distrasa atentia de la problema mortii acelui tanar. Cred ca, in acest caz, o institutie de presa care vrea sa fie corecta, trebuie sa anaoizeze acele imagini si sa publice doar lucrurile cu adevarat importante si intr-o maniera echidistanta.

Cu câteva luni în urmă, am observat însă un alt fenomen: un jurnalist care activează la o instituție media afiliată guvernării și care beneficiază foarte des de asemenea scurgeri de informatii, dar care nu comunicasem pana atunci, mi-a propus mie un subiect. Nu am inteles nici astăzi de ce nu l-au dat ei. Eu am refuzat politicos. Dar, am inteles ulterior ca intr-o situatii asemanatoare au fost implicati si alti colegi, de la alte institutii media. Probabil cei care furnizeaza asemenea asemenea scurgeri cred că jurnalistii au mai mare credibilitate în fața colegilor lor jurnaliști decât ei și din acest motiv au ales acest scenariu, care însă nu mi se pare deloc normal și de succes :)

04 Jan 2018, 12:32 #3 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 24

Informațiile sunt ”scurse intenționat”. În cele mai dese cazuri, în opinia mea, informațiile sunt mediatizate pentru a scoate pe cineva din sistem și de a-i elibera locul altuia docil.
Însă, în aceste jocuri, din păcate, sunt parte comunicatorii (în cele mai dese cazuri cu background jurnalistic) și jurnaliștii care vor cu tot dinadinsul să publice primii articole senzaționale. Și aici, în goana după clickuri, se uită de norme, deontologie și că omul/protagonistul ar avea drepturi.
Din păcate, unii jurnaliști/comunicatori sunt folosiți (de politicieni sau grupuri de interese) ca niște mănuși. Majoritatea dintre colegii noștri procedează astfel conștient și asta le convine... Din păcate...

04 Jan 2018, 12:46 #3 0

Dar oare cine i-ar putea disciplina pe astfel de jurnalisti? Cine i-ar putea determina să respecte normele deontologice?

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 4

03 Jan 2018, 19:34 #4 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Mariana, eu cred ca cele mai nocive sunt scurgerile de informație care lovesc în oamenii simpli sau au scopul de a-i scoate basma curată pe cei care au comis anumte abuzuri. Cazul lui Andrei Brăguță, la care te-ai referit și tu, e foarte relevant în acest sens. Îmi amintesc și de cazul de la Cărbuna, Ialoveni, când o adolescentă a fost bătută crunt de câțiva indivizi, dar și de alte cazuri în care oameni în stare de ebrietate sunt filmați și expuși public. Iar imaginile și informațiile sunt „scurse” de fiecare dată prin aceleași canale media. Să nu uităm și de faptul că scurgerile de informație „lovesc” și în unii politicieni, dar numai în cei care au intrat în dizgrația guvernării.

Un jurnalist care își face corect și onest meseria nu are cum să cadă în capcana celor care vor să implice presa în jocuri murdare. E simplu să verifici informația din mai multe surse și să respecți elementarele norme de etică jurnalistică. Asta chiar ajută.

03 Jan 2018, 00:34 #5 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Fenomenul "cutie de rezonanță" apare atunci când jurnaliștii nu "au darul" să pună lucrurile cap la cap și să le analizeze. Iar faptul nu au acest dar se explică prin faptul că nu-i interesează această meserie - sunt niște oameni întâmplători în breasla asta. Precizez: îi am în vedere pe cei indiferenți și, parțial, pe cei aflați la început de cale, nu pe cei plătiți ca să distribuie porcării mediatice. Cu aceștia din urmă e mai grav.

Da, din păcate asta constat de ceva vreme - în meseria asta apar oameni care nu ar trebui să fie aici, care nu fac nimic ca să crească profesional, care fac copy-paste la tot ce apare la alții fără să treacă informația prin filtrul minții, fără să analizeze, fără să sune o sursă pentru o precizare. Și nu înțeleg cum ajung ei să li se încredințeze portaluri de știri. Nu înțeleg!

04 Jan 2018, 12:32 #5 0

Poate pentru că unilor patroni de presă le este comod tocmai cu acest tip de angajați - docili, care nu pun prea multe întrebări, care sunt gata să publice tot ce li se cere. Eu îmi amintesc ăc am lucrat scurt timp într-o asemenea redactie. Patronul venise și îmi „furnizase” o informație bombă despre un șef de instituție de stat care își cumpărase mașină de 100.000 de euro și trăia într-o casă de milioane înregistrată pe numele surorii. Eu am cerut timp ca să verific informația și el s-a enervat. Zicea că informația e sută la sută veridică și trebuie publicată cât mai curând. Pentru un jurnalist, nu poate exista argumentul ”trebuie cât mai curând”. Cui trebuie? De ce trebuie? Peste trei zile procurorii l-au arestat pe acel funcționar. Atunci am înțeles de ce le trebuia. Eu am publicat informația abia când am avut siguranța că e adevărata.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 4

02 Jan 2018, 18:44 #6 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Felicitari, Mariana, pentru inițiativa de a aborda aceasta tema, care este una de maximă actualitate. Din păcate, scurgerile dirijate devin o tehnică tot mai frecvent utilizată de instituțiile statului atunci când acestea vor să mușamalizeze anumite abuzuri sau, dimpotrivă, să distragă atenția presei și a publicului în general de la evenimentele extrem de grave care se întâmplă în societate. De multe ori ,am impresia că aceste scurgeri sunt orchestrate cu bună știință de comunicatorii din staful unor politicieni din Republica Moldova. Scopul este evident - să diminueze șocul social produs de anumite evenimente/declarații sau dezvăluri. Cu regret, asta ne dovedește încă o dată că unele instituții ale statului se află la cheremul politicienilor și fac jocul acestora ori de cîte ori e nevoie. Tocmai de asta este important ca noi, jurnaliștii, să nu ne lăsăm păcăliți și să nu tirajăm ceea ce convine guvernării.

02 Jan 2018, 19:09 #6 0

Multumesc, Natalia. Întrebarea e cum să facem ca să deosebim „conservele” comunicatorilor pentru cazurile în care trebuie distrasă atenția presei de la adevăratele probleme, de scurgerile care nu sunt nocive?

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 4

29 Dec 2017, 00:02 #7 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 40

Un subiect foarte actual! Aşa-zisul interes public este invocat tot mai des în cazul subiectelor realizate din scurgeri de informaţii. În realitate, pe de o parte, este vorba despre goana după vizualizări şi vizibilitate, pe de alta, cred eu, unii jurnalişti încearcă astfel să-şi clădească o relaţie amicală cu instituţiile de stat.

Aceste scurgeri, probabil, pot fi elemente foarte bune pentru articolele de presă, dar doar în condiţiile în care le "împachetăm" aşa cum dictează regulile unui jurnalism corect. Unii din păcate au ales o altă cale...

02 Jan 2018, 19:12 #7 0

Ceea ce mi se pare important în astfel de cazuri este ca redactorii, patronii de presă să înțeleagă că creșterea vizualizărilor pe termen scurt nu trebuie să fie o prioritate pentru ei - creșterea unui nume bun pentru instituția mass-media este mult mai important. Dacă va exista această înțelegere „sus”, poate și jurnaliștii ar deveni mai profesioniști.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 4

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta