Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Până unde poate merge jurnalismul cetățenesc?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

De la imagini ce surprind consecințele unor furtuni violente până la cadre unice cu  demnitari care se plimbă prin mall-uri în timpul când ar trebui să fie la serviciu - sunt  informații care ajung în buletinele de știri datorită unor oameni de rând, care reacționează prompt la fapte ieșite din comun. Supranumit și puterea a cincea, jurnalismul cetățenesc poate fi practicat de orice om care are un telefon mobil și spirit de observație. Iar odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare, nu se mai pune problema canalelor de distribuție a conținutului pe care l-ai filmat sau fotografiat.

“Jurnalism cetăţenesc” înseamnă jurnalismul practicat de non-jurnalişti, de cetăţenii-reporteri. Fenomenul, indiferent de profunzimea cercetării lui, capătă vigoare şi câştigă prestigiu”, afirmă expertul media Ion Bunduchi. 

De multe ori, imaginile surprinse din întâmplare ajung să facă înconjurul lumii, de rând cu știrile scrise de reporterii profesioniști. De exemplu, în aprilie curent, un trecător a filmat cu telefonul mobil pe Champs-Élysées, în Paris, atacul terorist în care un poliţist a fost împuşcat mortal. Imaginile au ajuns la TV și în paginile ziarelor din lumea întreagă. Și tot în aprilie curent,  la Chișinău, un trecător l-a filmat pe primarul Dorin Chirtoacă în timp ce aduna crengile după furtuna de zăpadă care a lovit Capitala. Imaginile au ajuns pe rețelele de socializare, iar de acolo, pe ecranele televizoarelor și pe portalurile de știri. Interesul era sporit de faptul că în acel moment oamenii așteptau să vadă ce fac autoritățile pentru a lichida consecințele calamității. 

Există și situații când oamenii care practică jurnalismul cetățenesc raportează cazuri grave de abuz fizic sau sexual. În luna august curent, datorită unui activist civic, în atenția publicului a ajuns cazul fetei de 14 ani care ar fi fost răpită în plină stradă, iar apoi violată de câțiva bărbați. Cel care a relatat despre acest caz  a aflat despre cele întâmplate de la o rudă de-a fetei, iar ulterior a discutat cu tânăra și cu mama ei, înregistrând totul. Deși imaginile au fost blurate, faptul că vocea nu a fost schimbată face ca victima să fie ușor de identificat, mai ales că autorul îi menționează vârsta și prenumele, dar și localitatea unde a avut loc presupusul abuz. Adolescentei i-au fost puse câteva întrebări stigmatizante, cum ar fi dacă a consumat alcool, astfel inducând, poate fără intenție, ideea că fata ar fi responsabilă de cele întâmplate. Astfel de întrebări nu fac decât să culpabilizeze victima. Deși autorul materialului și-a propus să aducă în atenția publică un caz grav de violență, despre care credea că risca să fie mușamalizat, modul în care a făcut-o nu face decât să dăuneze copilului. 

Un alt caz în care identitatea unei victime a unui abuz fizic nu a fost protejată a avut loc în luna septembrie 2017. O femeie a publicat pe rețelele de socializare imagini cu fiica sa care ar fi fost bătută într-o instituție medicală de stat. Tânăra, care suferă de o afecțiune psihică, a fost fotografiată fiind îmbrăcată doar în lengerie intimă,  iar fața nu i-a fost blurată. Cazul semnalat de femeie ar trebui tratat cu toată seriozitatea de către autorități. Totuși, poza ar fi trebuit blurată, chiar dacă decizia de a o posta pe rețelele de socializare a fost luată de însuși reprezentatul legal ai tinerei. 

Aceste două cazuri ne demonstrează că oamenii care practică jurnalismul cetățenesc ar trebui să fie atenți la detalii, chiar dacă, spre deosebire de jurnaliștii profesioniști, nu au norme de autoreglementare etică. Regula de bază este să nu lezeze demnitatea umană a celor pe care îi filmează sau îi fotografiază. Identitatea victimelor oricărui tip de abuz trebuie protejată, nimeni nu trebuie să apară în ipostaze care îi pot dăuna.   

Soluția ar fi ca cei care se angajează să semnaleze nereguli grave legate de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului să obțină un minimum de cunoștințe în domeniul eticii jurnalistice, astfel ca să nu dăuneze oamenilor pe care, de fapt, vor să îi ajute. 

Dragi colegi, vă invit să discutăm la acest subiect. 

  • Până unde poate merge jurnalismul cetățenesc?
  • Ar trebui sau nu să existe autoreglementări pentru cei care practică acest gen de jurnalism în mod constant, sau pentru redacțiile care au rubrici speciale în care publică materiale făcute de non-jurnaliști sau de cetățeni-reporteri? 
  • Ce facem când prin astfel de materiale este lezată demnitatea unor oameni de rând sau sunt încălcate drepturile acestora? 

 

Vă invit, de asemenea, să citiți studiul de mai jos la acest subiect, realizat de Ion Bunduchi, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine jurnalismul cetățenesc. 

 

 

Jurnalismu_cetatenesc_2010_USM1_Ion Bunduchi.pdf

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 2 din 2

«12»

12 Oct 2017, 14:41 #11 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 4

Este bine știut că în prezent, aproape orice are un telefon performant cu care poate face poze sau filma atunci când este martorul unor accidente sau incidente de încălcare a normelor, a drepturilor sale sau ale altor persoane. Astfel, în atenția publicului apar cazuri la care nu reușesc să ajungă jurnaliștii și acest lucru este unul pozitiv, în opinia mea. Și faptul că tot mai des sunt filmate, fotografiate sau, pur și simplu, relatate cazurile de abuzuri din partea autorităților sau a altor cetățeni, acest lucru denotă că tot mai mulți oameni înțeleg și știu să recunoască o situație de abuz. Faptul că acestea nu sunt raportate organelor competente, dar sunt publicate pe rețelele de socializare sau trimise presei, arată de fapt nivelul mic de încredere al populației față de instituțiile de drept.
Pe de altă parte, rolul jurnalistului care decide să preia cazul și să îl facă subiect de presă, este să îl abordeze după toate principiile jurnalistice, respectând normele etice, pentru ca și cetățenii activi să aibă un exemplu de urmat. Dacă ei vor vedea la televizor că identitatea unei victime a abuzului sexual este protejată, poate vor încerca la rândul lor să facă același lucru atunci când vor relata despre situații similare.

În opinia mea, jurnalismul cetățenesc trebuie încurajat, întrucât este o sursă de subiecte care altfel nu ar ajunge, probabil, în atenția presei și a publicului. Iar pentru a evita cazurile când victimele au mai mult de suferit atunci când nu le este protejată identitatea, este necesară mai multă educație mediatică. Și această educație se face mai ales prin propriul exemplu, cel al jurnaliștilor, care trebuie să prezinte în mod profesionist și echilibrat subiectele pe care le abordează.

12 Oct 2017, 19:51 #11 0

Natalia, sunt de acord cu tine. Oamenii sunt mai puțin toleranți față de corupție și alte ilegalități, iar acest lucru se datorează inclusiv unor investigații jurnalistice publicate în ultima perioadă și a campaniilor anticorupție desfășurate de organizațiile media. Tot mai multă lume alege să semnaleze astfel de nereguli și, pentru că nu are încredere în autorități, vorbește prin intermediu rețelelor de socializare sau a presei. În acest sens, sunt foarte utile platformele deschise pe care oamenii pot semnala cazuri de corupție și ilegalități. Un astfel de instrument este Harta corupției de pe portalul www.anticoruptie.md. Cititorii portalului semnalează zeci de cazuri în care arată cazuri grave și solicită ajutorul jurnaliștilor în investigarea acestora.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 3

12 Oct 2017, 12:31 #12 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Я сдержанно отношусь к понятию "гражданская журналистика". Сейчас практически каждый человек может через соцсети производить контент и даже конкурировать с традиционными медиа по количеству просмотров. Но то, что кто-то выложил в Сети увиденное и возмутившее его, не делает автора журналистом. Очевидцем, активистом - да, но не более. У журналистики есть ясно очерченные рамки (в частности, для меня это этический кодекс) и ответственность. То, что выходит за такие рамки, журналистикой, по моему убеждению, называться не может.

12 Oct 2017, 13:17 #12 0

Ruslan, în toată lumea exstă polemici despre cum denumim acest gen de activitate. Însă, indiferent cum îl numim, acest fenomen există, se extinde vertiginos și este încurajat nu doar de rețelele de socializare, dar și de redacțiile care au rubrici speciale dedicate cetățenilor activi. Întrebarea este cum să facem ca imaginile care sunt suprinse de cei care nu sunt jurnaliti profesioniști să nu dăuneze oamenilor.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 3

12 Oct 2017, 11:39 #13 0

Lilia, de acord cu tine, accidentele și cazurile de viol sau abuz sexual trebuie mediatizate cu maximă responsabilitate. Din păcate, și unii jurnaliști profesioniști încalcă normele etice atunci când relatează cazuri de acest fel. Soluția ar fi să ne abținem să aducem în atenția publicului un caz dacă nu suntem siguri că nu vom dăuna unei persoane prin materialul pe care îi difuzăm. Asta însă nu înseamnă să ținem sub tăcere un caz de abuz la care am fost martori. Cetățenii activi care constată cazuri de abuz sau violență trebuie să le semnaleze la poliție, la primăria din localitatea în care trăiesc, la școală sau alte instituții responsabile. Dacă, totuși, se decid să publice imagini video sau fotografii, ar trebui să se asigure că victima despre care relatează nu poate fi identificată - să blureze imaginile, să schimbe vocea, să nu dea niciun fel de detalii care ar putea-oidentifica - numele, localitate în care trăiește, școala în care învață etc.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 3

12 Oct 2017, 11:00 #14 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 24

În ultimi ani, cetățenii sunt foarte activi în semnalizarea problemelor și nelegiurilor care sunt comise de autorități, dar și alte persoane. Implicarea oamenilor educă simțul responsabilității și încrederii că fiecare pot schimba lucrurile în mai bine, fiecare cu propria contribuție.

Filmăm sau fotografiem etichetele produselor cu termen expirat, surpindem imagini cu atoturisme parcate neregulamentar...

Avem însă situații când cetățenii activi surprind imagini de la accidentele rutiere: cadavre, persoane rănite sau copii orfani, ceea ce este contrar normelor jurnalistice.
În astfel de cazuri însă cetățenii activi trebuie să se abțină de la mediatizarea lor. Chiar dacă le postează pe rețelele de socializare, în interesul public, identitatea persoanelor aflate în situații de risc, ar trebui protejată.





















Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta