Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

De ce (nu) trebuie să publicăm imagini de buduar luate fără voia protagoniştilor (?)

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

Puteţi citi acest titlu ca pe o aserţiune sau cu un semn de întrebare la coadă. Aveţi toată libertatea. Nu voi încerca să impun punctul meu de vedere. Doar voi creiona nişte consideraţiuni în stilul impus de comunicarea pe reţelele de socializare. Că doar acolo se dă marea bătălie pentru dreptul de a avea păreri, nu pe sticlă. Sticla livrează doar materialul primar, trinitrotoluenul. Parada părerilor alimentează reacţia în lanţ. Scoase la vedere, ele se duc ca cercurile pe apă, provoacă luări de atitudine, amplifică emoţiile, reclamă imperativul. Poate chiar era să declanşeze adevărate furtuni mediatice (ceea ce mai curând că au urmărit regizorii care au pus la dispoziţie filmul cu pricina) dacă spectaculoasa convorbire telefonica, în condiţii atipice, a încă-premierului moldovean cu încă-preşedintele român nu ar fi fost umbrită de prăbuşirea avionului rusesc în Egipt şi tragedia de la clubul Colectiv din Bucureşti. „Aşa le trebuie!” Acest gen de reacţie dezarmantă însoţeşte toate cele trei evenimente de presă. Pentru că, vezi Doamne, ar fi „căutat-o cu lumînarea”. Ruşii care s-au băgat în Siria. Fanii muzicii „satanice” care s-au adunat să sărbeze rînjetul sculptat în dovleac. Şi Filat, pentru că şi-a supraestimat virilitatea politică. Transformat, preţ de nici două săptămîni, prin telemagie, întrun dovleac boşturos, lui i se pun în cârcă păcatele tuturor cîrmacilor ageamii şi ale coţcarilor meseriaşi. Iar mânia populară care iese ca aluatul din covată, nu ştie de fineţuri. Tăvălugul trece şi peste victimele colaterale. Pe lista de „satanişti” ajunge şi inginerul de lumini de la clubul de la Bucureşti, şi chelnerul, şi femeia de la garderobă. Iată cum încearcă să riposteze, pe Facebook, fosta mea colegă de la PRO TV, Tatiana Ţîbuleac: ”Să spui că tinerii din România care au murit şi-au căutat-o cu lumânarea, pentru că au venit să sărbătorească Haloween-ul, e o mare nesimțire. Exact aşa poţi să justifici moartea și în cazul celor care fumează, beau, intră cu ciclu în biserică, se îndoapă sau mint. Tot "păcate" sunt. E straniu să vezi cum credința îi face pe unii să se simtă Dumnezei la ei în pat și să împartă moarte în dreapta și în stanga cu atata usurință». 

De bună seamă, radarul mâniei nu este cea mai delicată sculă de război. Pe combatanţii care s-au grăbit să-şi atribuie meritul de a fi doborît avionul rusesc nu-i jenează că pasagerii, mai cu seamă copiii, nu au nici o legătură cu decizia lui Putin de a interveni militar în Siria. Radarul mâniei nu face nicio deosebire între Filat şi femeile din preajma lui, chiar dacă ele au părinţi, copii, rude, prieteni, colegi de serviciu. Şi degeaba încearcă Angela să-şi apere copilul. Mânia odată declanşată se propagă cu iuţeala focului pe cordonul bickford. Dacă asta ne dorim, atunci fireşte că trebuie să publicăm şi să republicăm şi să răspublicăm tot ce ne vine în poştă, fără să ne pese de unde şi de ce oare. Dacă vrem să probăm o dată în plus că trăim între coperţile unui îndrumar de manipulare şi acţionăm exact cum îşi doresc manipulatorii, atunci chit că trebuie să dăm publicităţii tot ce zgândărăşte nervii suprasolicitaţi ai cetăţeanului. Despre alte posibile motivaţii putem să discutăm. Asta dacă nu cumva, totuşi, vedeţi în titlu o întrebare retorică. 

Vă invit să discutăm acest subiect, poate găsim răspuns la întrebările:

Numărul de vizualizări este oare un indicator relevant pentru evaluarea utilităţii (publice) jurnalismului de apariţie recentă? 

Cum deosebeşti voturile unor postaci plătiţi să împingă politica editorială în direcţia dorită de ei de intervenţiile sincere, naturale şi instructive?

E nevoie oare de reglementări deontologice în jurnalismul online? 

Consumatorul jurnalismului online trebuie şcolarizat ca să poată detecta fructul otrăvit? Cum?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 1 din 3

«123»

09 Nov 2015, 16:55 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 25

Regizorul la care vă referiți a capturat media, la fel cum a capturat justiția. Dar asta nu înseamnă că într-o medie necapturată faptele discutate de noi aici nu ar fi constituit interes public, tot așa cum într-o justiție necapturată corupția ar fi constituit o crimă.

În dependent de circumstanțele atenuante sau agravante, nepublicarea poate avea nume diferite. Poate fi cârdășie. Poate fi bun simț.

09 Nov 2015, 09:55 #2 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 25

”Discutia era insa despre minima decenta intro lume profund indecenta.”

Am citit interviul Ioanei Avadanei. Partea cu minima decență a fost acoperită, cum rămâne însă cu cealaltă partea - cu lumea profund indecentă? Este ușor să-l educi pe cel care nu are voce, să spui că tinerii care distribuie ceva sunt proști, pentru că mulțimea înghite și tace.

Cine va avea însă curajul să vorbească despre indecenta celor mari, cea ilustrată în filmulețul de la care a pronit toată discuția? Cine din jurnaliști va spune că breasla trebuie să scape de oameni fără integritate, cum a spus-o Maia Sandu despre politicieni?

Cine își va aminti de practicile occidentale în cazul conflictelor de interese? De exemplu, un medic care întreține relații cu pacienii săi nu este apărat de breaslă că chipurile asta ar fi viața lui privată. Chestia asta este considerată incompatibilă nu doar cu decența, ci și cu profesionalismul, și deznodământul este de regulă ”вон из профессии”.

Atunci când lucrurile vor fi numite cu numele lor - și în limba română există destule cuvinte care să acopere sensul purtărilor indecente ale unor persoane publice și, după cum v-ați exprimat, femeilor din preajma lor - se va rezolva și problema mâniei populare. Această mânie crește ca pe drojdii atunci, când adevărata indecență este trecută cu vederea și justificată, sau chiar simpatizată.

09 Nov 2015, 11:37 #2 0

Angela, eu nu m-as incumeta sa comprim raspunsurile Ioanei Avadani la formula "Este ușor să-l educi pe cel care nu are voce, să spui că tinerii care distribuie ceva sunt proști, pentru că mulțimea înghite și tace". Mai curand as deduce din interviu ca toata lumea, nu doar tinerii, ar trebui sa fie constienti ca spatiul virtual poate produce leziuni, la fel ca si viata reala. Si asta trebuie sa inteleaga inclusiv persoanele care fac alegerea riscanta de a intra in "blijnii krug", vorba lui Soljenitzin. La rusi se mai spune "bliz tzarea - bliz smerti". Prin ricoseu acele persoane o iau pe cocoasa cu si fara ocazie. Si nota de plata o au de prezentat mai intai celui care a generat "discomfortul", dupa care si "taxatorilor" voluntari sau cu misiuni speciale. Sunt de acord ca toate au un nume pe lumea asta. Noi pe acest forum parca incercam sa gasim numele cel mai potrivit pentru (ne)publicare. Desigur ca fara protagonisti nu exista filmul. Iar protagonistii, la randul lor, devin filmabili cand sunt angajati intro actiune reprobabila. Numai ca actiunea asta iese (este scoasa) la suprafata doar daca un regizor anume are profit din asta, legand toate verigile impreuna in opera-i manipulatorie. Daca ar fi dorit, regizorul, doar Dreptate, i-ar fi scris o telegrama lui Dumnezeu, ori punea un bilet la Zidul plangerii ...

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

09 Nov 2015, 09:30 #3 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 25

La sugestia dlui Manic, am dat o cautare pe google, crezând că voi găsi studii interesante în ”peer reviewed journals”. Dar, spre surprinderea mea, nu am gasit asemenea studii, am vazut în schimb ca nu doar el este nemultumit de calitatea presei moldovenesti: nici studentii sai nu sunt mulțumiți de el ca profesor. http://www.ratemyprofessors.com/ShowRatings.jsp?tid=1882540

Paradoxal, oamenii buni la ceea ce fac sunt mai indulgenți față de imperfecțiunea altora, mai modești, mai ales în niște domenii pe care le cunosc doar din filme de ficțiune.

Dle Manic, nu mai sugerati nimănui să vă caute în google.

08 Nov 2015, 23:48 #4 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 14

Ceia despre ce eu vorbesc vedeti pe scurt aici (poate acum va fi mai clar cum de scos mediocritatea din presa moldoveneasca):

Daca video nu se deschide, google search "Spotlight (2015)"

N-o sa comentez evaluarile personale la adresa mea pe care le-am primit incepand cu primul raspuns la primul comentariu; sa fie pe seama dumneavoastra daca tot le stiti pe toate. Cred ca pun punct implicarii mele pe acest forum, e o pierdere de timp.

09 Nov 2015, 00:05 #4 +1


S-o iau de la capat: cam tarziu v-ati dat seama! Daca Va consoleaza, pot sa va spun ca nu sunteti singurul, mi-ati luat o groaza de timp ca sa va explic un lucru simplu, extrem de simplu, pe care se vede ca nu-l sesizati, de vreme ce faceti trimitere la un film de fictiune, fie si "bazat pe o poveste reala" si inca din realitati americane... Am sa repet: cand vrei sa obtii o discutie productiva cu doctorii, ca ei sa lecuiasca mai bine pacientii, cu profesorii, ca ei sa ii invete mai bine pe copii, cu economistii, ca ei sa propuna solutii de iesire din groapa crizei, nu le spui, fara drept de apel, ca toti sunt niste nulitati, niste impostori. este suficient de clar?
Doi: nicio silaba din textul meu initial, dar si din comentariile (in care incercam sa va temperez tonul mentorial) nu pretinde ca le-as "sti pe toate". Dimpotriva, din start am spus ca nu vreau sa scot in fata parerea mea despre subiectul (Dumneavoastra v-ati extins aria de observatie mult peste ce am intrebat. ok, aveti tot dreptul, dar cultura dialogului presupune si pastrarea albiei anuntate) anuntat. Cel care le stie pe toate esti mai curand Dumneata si, de buna seama, nu vad de ce ar trebui sa iti pierzi timpul cu diletantii.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

06 Nov 2015, 23:24 #5 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 14

[Continuare la comentariul precedent]

De exemplu in presa moldoveneasca permanent se scrie doar pe teme populare pe care le vrea turma, dar nu pe teme actuale si importante (ex. filmuletul cu Filat care e mai important decat o analiza a candidatilor la functia de guvernator BNM). Presa ii tot acuza pe politicienii nostri de tot felul de hotii si coruptie, dar pana cand inca nici un articol sau emisiune nu a iesit cu probe SERIOASE care sa-i demaste pe liderii partidelor care sunt la guvernare. Sa luam exemplul lui Ghimpu: toti striga in gura mare in piata ca Ghimpu e un hot -> pai iesiti dragii mei jurnalisti cu o investigatie serioasa in afacerile familiei Ghimpu si puneti odata si o data punctele pe i ca sa fie clar pentru toti: sunt oare intradevar liderii acestui partid hoti sau nu (la fel faceti si cu ceilalti lideri)! Chiar e atat de greu de aflat adevarul in tara ceia?! Imi veti zice ca zilnic se scriu articole, dar eu nu le vad… iarasi, aratati-mi ce investigatii serioase s-au facut in cazul lui Plahotniuc sau Dodon sau Lucinschi sau Chirtoaca sau Strelet s.a.m.d. (de unde de exemplu li se trag averile (daca le au); cine au fost in anii ’70, in anii ’80, in anii ’90, in anii ’00 … faceti o investigatie comprehensiva, dar nu asa doar la suprafata)! Deci paprerea mea este ca daca va veti face meseria la nivel va fi o complet alta abordare si din partea consumatorului, inclusiv si la alegeri. In fine, demonstrati-ne ca meritati sa fiti ascultati si cititi prin articole cu adevarat sensationale pe care VOI, presa, sa le creati, dar nu va fugariti dupa sensatii si declaratii banale pe care politicienii le arunca. Faceti asta si veti schimba balanta puterii in stat.

06 Nov 2015, 23:39 #5 +1

Stimate Marian,

expresia "pe care le vrea turma" nu este cea mai fericita pentru un economist, chiar si unul transant, dar nici pentru un editorialist dezlegat la gura, ipostaza pe care o doritii, probabil. Cat prievste fondul problemei abordate de dstra, chiar daca este oarecum pe-alaturi de cea discutata, nu am cum sa va contrazic. Peste superficialitatea cultivata in mod deliberat se suprapune "yessirismul" recompensat din ciolanele ramase de la ospatzul boieresc. Fenomenul se raspandeste in progresie geometrica si descopar ca noi (cei de la Europa Libera dar si de la cateva institutii care nu se ridica la inaltimea exigentelor dstra) devenim tot mai anacronici, pentru ca "norma" se muta in alta parte. Discutia era insa despre minima decenta intro lume profund indecenta. Este oare posibila? mai este oare necesara? Cui serveste? iata de ce am cautat sa economisesc cuvintele si am apelat la raspunsurile colegei si amicei noastre de la Bucuresti, Ioana Avadani. Ea stie sa explice mai bine decat mine.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

06 Nov 2015, 23:22 #6 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 14

D-le Botnaru, imi cer iertare pentru tonalitate. Ea nu este indreptata impotriva dumneavoastra concret, ci impotriva presei moldovenesti in general.

Economistii sunt de regula sarcastici si anlizeaza lucrurile un pic mai diferit decat ceilalti. Un alt motiv mai este si faptul ca mie, ca reprezentant al diasporei, deja mi-a ajuns cutitul la os din cauza presei moldovenesti. In fiecare dimineata ma asez sa citesc stirile de acasa si ma enervez din cauza mediocritatilor care imi sar in ochi; de aceia si consider ca nu exista presa in aceasta tara (ce n-ai deschide, unde n-ai intra, pestotlocul acelasi nivel de mediocritate constanta). Daca doriti puteti sa nu ma credeti, e o parere subiectiva la urma urmei; dar eu va zic impresiile care le am din afara citind zilnic stirile de acasa si privind emisiunile cu lideri politici ca invitati.

O alta observatie pe care o pot face este ca eu imi permit sa spun lucrurilor pe nume si nu vreau sa particip in discutii sterile despre nimic. Cei din Moldova o sa va spuna multe si marunte, ca “trebuie” si aia de facut, ca “trebuie” si ceilalta… acest cuvant “trebuie” la modoveni e unul parazitar deja… Trebuie multe de facut, dar nimeni nu face nimic, asta e realitatea. Solutia e simpla - revolutie totala in mass media moldoveneasca! Faceti ordine in casa proprie si atunci va iesi si calitatea la vedere… pana atunci insa mediocritatea le va acoperi pe toate.

... (continuarea in urmatorul comentariu)

06 Nov 2015, 17:37 #7 0

Iata referinta promisa
cum ar veni despre "inocenta calailor voluntari"

http://www.europalibera.org/content/article/27349501.html

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

06 Nov 2015, 13:01 #8 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 25

Dacă se mai discută aici, aș vrea să nu fiu de acord cu abordarea când este responsabilizat consumatorul sau chiar victima. Chestia asta e foarte răspândită, femeile batute sunt încurajate să reflecteze asupra propriilor purtări, copiii sunt învățați să nu posteze anumite chestii pe internet, fetele - sa nu poarte fuste scurte etc. Chestia asta este bună atâta timp cât de cealaltă parte abuzatorii și pedofilii sunt pedepsiți conform legii. În lipsa acestor măsuri este doar moralizare ieftină și plasarea poverii responsabilității pe umerii celui slab, în loc să fie pe cel ce are puterea. Există așa o vorbă în rusă - ищем где светло, а не там где потеряли.

Și în cazul presei, o anume educație mediatică este necesară, dar nu și autosuficientă. Ideea expusă mai jos, că chipurile ”publicul este acel care este” - mi se pare deficientă și în același timp arogantă, în egală măsură cu ideea că ”nu avem presă în Moldova”.

Ea există, și materiale de calitate sunt destule, doar că puterea a 4-a în general are probleme de integritate, în egală măsură cu clasa politică.

06 Nov 2015, 14:42 #8 0

Da, Angela, nu ne dam batuti, nici in cazul breslei, si nici in cazul consumatorilor/utilizatorilor (ca despre net in principal este pe acilea vorba) . Si pentru ca ma cunosc cu autoare textului din care am citat adineaori, am cautat-o la telefon si i-am adresat niste intrebari. Raspunsurile vor apare cat de curand la Europa Libera. Am sa va tin la curent

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

06 Nov 2015, 08:20 #9 +1


Ioana Avadani,
directoare executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent din România:

Avem o singură cale de a putea ține spațiul Internetului și curat, și liber: să îi învățăm pe utilizatori cum să îl folosească. Să îi învățăm că regulile de până acum ale jurnalismului - să relatezi faptele așa cum îți sunt cunoscute, să nu rănești pe nimeni cu bună știință și să îți formulezi opinia onest - li se aplică tuturor celor care, ca și jurnaliștii, au acces la comunicarea în spațiul public. Să le spunem că nu există libertate deplină, că regulile sunt pentru a fi respectate. Că furtul e furt și dacă furi un ou, și dacă furi pixeli. Că munca e muncă și trebuie respectată chiar și dacă rezultatul ei e "doar" virtual. Și că dacă, prin tehnologie, au căpătat o atât de mare putere, ar trebui să o respecte, dublând-o cu responsabilitate.

Ar trebui să primească aceste reguli odată cu abonamentul la Internet. Sau, și mai bine, în școală, deodată cu scrisul, cititul și socotitul. Că tot la "abilități de viață" ar trebui să intre.

http://media-azi.md/ro/stiri/s%C4%83-%C8%9Binem-spa%C8%9Biul-internetului-curat-%C8%99i-liber

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

06 Nov 2015, 07:47 #10 0

Rețelele de socializare fac atât de intim parte din viețile noastre încât nu ne gândim prea mult la caracterul lor public. În zecile de sesiuni de training de competențe media pe care le-am susținut în ultimii ani cu liceeni din România, problema rețelelor de socializare a apărut constant. Dacă îi întrebi pe tinerii români dacă citesc ziare, aproape ca îi pufnește râsul. Ziare! Ha! Dar sunt bine informați despre ce se întâmplă în jurul lor, știu "pe ce lume trăiesc". Și dacă îi întrebi de unde știu, îți răspund cu iuțeală, ca unuia cam depășit de realitate: "De pe Facebook!".

Încearcă însă să îi întrebi de unde anume de pe Facebook - și acolo se rupe filmul. Nu au tinerii noștri - și teamă mi-e că nici prea mulți adulți - idee cine anume pune în spațiul online informațiile pe care ei le consideră utile sau relevante. Nu par să fie interesați de credibilitatea acelei surse; dacă e pe net, e adevărat. Nu par să fie conștienți de faptul că în spatele fiecărui link pe care îl dau mai departe, al fiecărei fotografii pe care o folosesc fără să întrebe se află munca unui om, uneori a unei redacții întregi, se află o judecată editorială și niște costuri, mai ales niște costuri.

Așa cum nu știu că Internetul are reguli de comportament, că legile se aplică și în cyber-space, așa cum se aplică și "în realitate".
Am sa o gazduiesc aici pe Ioana Avadani, fara voia dumisale, pentru ca mediteaza exact la tema dezbaterii noastre:
" .....Și de unde ar putea să știe, dacă nu le spune nimeni? În școli, Internetul este văzut cel mult ca un instrument util (chiar dacă poate fi folosit la plagiat, dar asta parcă-parcă n-ar fi cine știe ce păcat). Dar, pârdalnicul, le dă voie copiilor să spună ce vor. Și reacția principală - a părinților și a școlii, deopotrivă - este să încerce să controleze, să cenzureze. Ne-au povestit elevii cu care am lucrat că au fost pedepsiți pentru postări pe Facebook (altfel nevinovate, dar critice la adresa școlii), că li s-a cerut să șteargă postări de pe blogurlile proprii sau că au fost amenințați cu eliminarea dacă vor continua să facă cronica online a vieții de elev".

http://media-azi.md/ro/stiri/s%C4%83-%C8%9Binem-spa%C8%9Biul-internetului-curat-%C8%99i-liber

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta