Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Profesionalizare Media

Loghează-te pentru a putea comenta

Offline-urile de orice fel: ar trebui jurnaliștii să meargă la ele?

Смотри на русском языке

Categorie: Profesionalizare Media

În ultimii ani, cuvântul “offline” s-a înrădăcinat definitiv în vocabularul jurnaliștilor și al bloggerilor din Republica Moldova. În anumite perioade, presa de la noi abundă de declarații făcute de anumite oficialități în cadrul unor astfel de offline-uri. În acest sens, excela într-o vreme Igor Dodon, atât până a fi ales în funcția de șef al statului, cât și imediat după ce a devenit Președinte.

Dar ce este, de fapt, un offline? În înțelegerea noastră, a jurnaliștilor, este o întâlnire în format neoficial cu o persoană importantă din stat, însoțită de o discuție partial sau integral ”off the record”. La aceste întrevederi se pun întrebări și se dau răspunsuri care nu ar putea fi oferite într-un cadru oficial. 

Offline-urile de la noi, de cele mai multe ori, capătă forma unor recepții la care se oferă bucate și vinuri din belșug.

În aceste condiții, este firesc să ne întrebăm dacă nu cumva discuțiile de acest fel, purtate într-un cadru neoficial, se transformă într-un “măr” oferit pentru ademenirea jurnaliştilor. Or, este greu să scrii de rău despre cineva care te-a ospătat pe cinste, nu-i așa?

De fapt, situații de acest gen apar nu doar în Republica Moldova, ci peste tot în lume. Regulamentele interne ale marilor grupuri de presă sau agenții de știri inernaționale stabilesc reguli clare de comportament pentru angajații săi. Jurnaliștii de la BBC, bunăoară, nu au voie să accepte nici măcar o cană de ceai de la cei pe care îi intervievează, iar celor de la Associated Press li se interzice să relateze despre evenimentele în care sunt implicați ei înșiși. De exemplu, dacă ai participat la un protest (pe post de protestatar, desigur) nu ai voie să scrii despre acest eveniment; dacă ai semnat o petiție adresată autorităților, nu poți scrie despre ea etc.

„Handbook of journalism” al Companiei Reuters, care face trimitere la Codul de Conduită al jurnaliștilor de la Reuters, prevede că „jurnaliștii nu trebuie să accepte vreo plată, cadou, serviciu sau beneficiu oferite de o sursă”. „În procesul de colectare de știri, jurnalistul este de multe ori invitat la dejunuri, prânzuri sau cine. Atâta timp cât acestea sunt valoroase din punct de vedere informațional, o astfel de ospitalitate poate fi acceptată, dacă ea este în limite rezonabile. Noi nu acceptăm „chefuri” - evenimente care au o mică sau nicio valoare pentru procesul de colectare a știrilor, cum ar fi o vacanță gratuiră, o distracție seara sau un eveniment sportiv, pe cheltuiala unei surse. Acceptarea unei astfel de ospitalități, care nu are nicio valoare pentru procesul de adunare a informațiilor poate fi văzută ca o încercare de a crea o obligație față de sursă”. 

Regulile de conduită ale reporterilor de la The New York Times sunt şi mai restrictive. În Codul redacției se spune că Times acoperă cheltuielile, inclusiv de călătorie, atunci când reporterii realizează știri, iar pentru asta sunt invitați undeva de către surse. „În unele situații, sau în unele culturi, poate fi inacceptabil să plătești pentru mâncarea sau băutura oferită de sursă. De exemplu, un reporter Times nu trebuie să respingă orice invitație de a intervieva un director executiv în timpul prânzului, în sala de mese a corporației private, unde este imposibil să ridici cecul. Ori de câte ori este posibil, reporterul trebuie să sugereze locuri unde Times poate plăti. O simplă gustare cu checuri și cafea la o conferință, de exemplu, este ceva inofensiv, dar  jurnalistul de la Times nu trebuie să participe la prânzuri sau mici dejunuri organizate periodic pentru presă de către surse, cu excepția faptului când Times plătește pentru asta”.

Acum, având aceste exemple, vă invit să discutăm și să răspundem la întrebările:

Cum trebuie tratată problema offline-urilor în Republica Moldova, în situaţia în care majoritatea absolută a instituțiilor de presă nu au asemenea regulamente?

Ar trebui sau nu să participe jurnaliștii la astfel de offline-uri?

În ce măsură participarea la ele poate afecta activitatea jurnalistică sub aspect deontologic?

Poate că, dimpotrivă, offline-urile sunt una din puținele posibilități de a comunica cu persoane importante într-un alt cadru decât cel oficial și de a obține informații prețioase?

Poate că redacțiile și organizațiile de media ar trebui să fie cele care să le organizeze, după exemplul cluburilor de presă de altădată?

 

04 May 2018, 18:02 #1 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 3

„Sigur, ar fi o soluție, dar problema cea mare pare să rămână divizarea presei din Republica Moldova, după criterii politice, economice etc. Acest lucru împiedică o colaborare normală între jurnaliști care, deseori, își asumă (cel puțin în public) același punct de vedere cu al patronilor. Și atunci, cum depășim aceste neînțelegeri? Cum ar trebui să arate acest regulament, încât să împace toate taberele?”

Natural, un regulament este doar pe atât de bun pe cât sunt cei care trebuie să-l respecte. În acest context nu știu cum am putea evita divizarea jurnaliștilor în grupuri afiliate unor subiecți politici sau unor interese economice, etc. Aici tind să fiu de acord cu dl Ciobanu „Problemele sunt mult mai adânci...” . Calitatea proastă a offline-urilor din RM este un simptom, nu o boală.

Teoretic, am putea elabora un set de reguli foarte stricte cu privire la organizarea întâlnirilor informale (locația, organizatorii, fondurile și participanții), care să lase cât mai puțin loc pentru interpretări și manevre neoneste.

De exemplu ar putea fi creat un fond oficial pentru offline-uri, care să fie singura sursă permisă pentru finanțarea acestor adunări. Acest fond ar putea avea la bază o serie de surse financiare (2% din venit; donații; un procent mai mare din impozitul pe venit achitat anual, anume calculat pentru angajații din domeniul media, pe care statul să ne permită prin lege să-l îndreptăm către acest fond; proiecte naționale și internaționale fără conflicte de interes; o finanțare parțială ar putea veni din partea statului; etc.). De asemenea, ar exista o sumă limită renegociată în interiorul grupului o dată la 6 luni, cu privire la sumele permise în organizarea offline-urilor (apă, mâncare, locație, tehnică necesară, etc), în așa fel încât fiecare offline să fie parte a unei structuri omogene, coerente și coezive. Asta ar înmulți birocrația, dar ar face un bine enorm credibilității întâlnirilor informale ale jurnaliștilor cu persoane de interes.

Cred că o structură dedicată gestionării offline-urilor, cu o gestionare prin rotație (fiecare membru face parte din grupul de decizie într-o perioadă aleatorie, neștiută dinainte) ar reduce din posibilitățile de corupere. Totodată, această soluție ar fi menită doar să facă puțin posibilă coruperea, - problema, la nivel de individ, ar avea nevoie de soluții complexe, la multe niveluri

04 May 2018, 15:17 #2 0

Nume: Ina Gutu

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 1

Nu cred că este nevoie de o anumită reglementare a offline-urilor. Până la urmă cred că fiecare instituție, fiecare jurnalist în parte, poate să decidă căror invitații să le de-a curs sau nu.
Sunt de părere că un offline, la fel ca oricare alt eveniment, poate totuși să genereze informații utile și cunoștințe noi, care să fie folosite în activitatea jurnalistică ulterioară. Cred că o instituție, sau un jurnalist, nu poate fi apreciat decât prin prisma activității sale și nicidecum în dependență de evenimentele neoficiale la care participă.
Pe de altă parte, susțin ideea organizării unor astfel de evenimente de către redactii, cu invitarea acelor lideri politici și persoane publice interesate să comunice și să se ”împrietenească” într-un mediu mai puțin formal cu jurnaliști.

03 May 2018, 21:20 #3 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 1

Am participat la câteva offline-uri care mi-au lăsat un sentiment dezamăgitor de inutilitate ca și acțiune în sine. Promițătoare la început ca tematică și invitați, au alunecat încet spre niște discuții ”de mahala”, unde glumițele răsuflate se combinau mustos cu sandwich-urile și pișcoturile oferite din abundență. Consider offline-urile inutile și din considerentul că în 99% din cazuri informația pe care o obții de la oficialii invitați nu poate fi făcută publică. Aș da vina pe situația sau mentalitatea din Republica Moldova, însă ulterior, documentându-mă separat, am descoperit o mulțime de inexactități manipulatorii, vociferate de oficialii invitați (care apriori trebuiau să fie sinceri și să arunce lumină asupra unor întrebări sau ”pete negre”). Din această cauză, am ajuns la concluzia că anumite persoane folosesc offline-urile, prin prisma lor de eveniment neoficial, ”cald” și prietenos, pentru a manipula, a răspândi anumite informații, de multe ori false sau incomplete. Consider oportună organizarea unor cluburi de discuții și analize a jurnaliștilor de specialitate. Ar aduce mai mult folos.

02 May 2018, 12:09 #4 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 1

Regulamentele și legile funcționează ca niște cârje: susțin organizmul care din diverse motive șchiopătează. De cât să ne investim energia în a produce cârje, cred că mai indicat e să ne folosim energiile pentru a însănătoși organizmul, chiar dacă asta ia mai mult timp.

03 May 2018, 11:57 #4 0

S-ar putea ca într-adevăr să avem nevoie de o ”purificare” interioară. Probabil e nevoie să găsim resurse pentru a încuraja jurnalismul adevărat, fie el audio/TV, print sau on-line, nu cel de propagandă, deoarece, până la urmă, propagandinst și jurnalist sunt două profesii diferite. Nu-i așa?

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

20 Apr 2018, 17:05 #5 +1

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 2

Eu cred că totul depinde de jurnalist. Unul integru și bun profesionist va avea capacitatea să relateze corect de la evenimente sau să facă investigații inclusiv despre un funcționar cu care a stat la un pahar de vorbă sau are niște relații mai speciale. cred că avem zeci, dacă nu sute de exemple de presă (jurnaliști) care sunt părtinitori, sau fvorizează anumiți politicieni/oameni de afaceri/funcționari fără ca aceștia să-i fi invitat barem la offline. Uneori aceștia poate nici nu-i cunosc. Problema este că jurnaliștii fac asta pentru că le-a zis șeful.

În opinia mea reglementările , inclusiv cele excesive, nu ar funcționa în cazul Republicii Moldova. Haideți să vedem cum funcționează legile. Inclusiv cele bune. Avem o mulțime de Coduri și norme deontologice pentru jurnaliști. Câți le respectă? Sau, cel puțin, câți le cunosc?

Deci, calitatea, inclusiv cea morală, a presei nu ține atât de offline-uri. Problemele sunt mult mai adânci...

03 May 2018, 11:53 #5 0

Exact. S-a creat un paradox. Acum 20-25 de ani, când încă în R.Moldova nu existau atâtea legi și reglementări cu privire la mass-media, lucrurile funcționau mai bine decât acum. Astăzi când avem atâtea coduri și legi, lucrurile aparent merg cu mult mai prost. De ce?

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

20 Apr 2018, 10:41 #6 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 2

Nu văd utilitatea acestor offline-uri pentru jurnaliști. Cei care vor să discute cu anumiți politicieni , pentru a se documenta în privința unui subiect sau pentru a obține anumite declarații, reacții, o pot face la telefon sau la evenimentele la care participă aceștia. Niciodată nu am înțeles cum sunt selectați cei care ajung la aceste offline-uri. Nu am primit niciodată o invitație în acest sens. Atât timp cât nu-mi este clar scopul acestor întruniri și modul cum sunt organizate, consider că nu este corect ca acestea să aibă loc.

03 May 2018, 12:03 #6 0

E adevărat că modul de selectare a celor invitați la astfel de offline-uri de multe ori ridică semne de întrebare. Nu o singură dată aceste offline-uri s-au transformat într-un fel de ”petreceri” cu cei de-ai casei. Adică au fost chemați doar cei loiali celui care lansează invitația, fie că este instituție sau persoană fizică. Pe de altă parte, cred că jurnaliștii au nevoie de o comunicare off the record cu sursele sale, indiferent de faptul dacă este vorba despre înalți demnitari de stat sau de cetățeni de rând. Discuția în astfel de situații decurge altfel decât la telefon. Asta în teorie. La modul practic însă avem ceea ce avem...

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

17 Apr 2018, 11:33 #7 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 1

Nu vad nimic rau in organizarea unor astfel de intalniri, atata timp cat accesul la ele este egal pentru toti jurnalistii care doresc sa participe. Nu cred, ca un jurnalist profesionist si cu demnitate , care cunoaste bine etica jurnalistica, ar putea fi cumparat cu o cina sau cateva sticle de apa/dulciuri/etc. Cel putin asta vreau sa cred eu despre jurnalisti, ceilalti care o vor face..nu cred ca vor avea o cariera prea lunga si de succes in acest domeniu.

20 Apr 2018, 10:27 #7 0

Exact asta e problema. De regulă, la aceste offline-uri jurnaliștii sunt invitați selectiv. Ar fi normal ca toată lumea să aibă acces. Pe de altă parte, dacă le deschizi ușile tuturor, există riscul să dau peste cap evenimentul, întrucât mereu apare cineva care deturnează discuțiile sau le transformă într-o ceartă ordinară. Și acesta, de obicei, este din tagma celor care fac mai puțin jurnalism și mai multă zarvă.

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

30 Mar 2018, 18:26 #8 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 5

După ce am participat și eu la câteva offline, acestea m-au dezamăgit complet. Era acum câțiva ani, poate lucrurile s-au schimbat de atunci, poate aceste întâlniri generatoare de informații mai confidențiale au devenit altele, însă atunci am rămas cu impresia că se întâlnește o „gașcă”, aleasă de cineva, pentru a promova pe cineva, în marea majoritate politicieni sau proiecte economice, pentru a face lobby pentru ceva sau cineva. Era evident că în aceste cazuri erau cei „poftiți”, care participau la offline iar cei ”nepoftiți” rămâneau după ușă. Era la fel ca taberele de care vorbești. Totdeauna mi-a provocat dezgust aceste întâlniri la care participau doar „ai noștri”. Și nu pentru că aceste întâlniri ar fi fost dictate de niște criterii profesioniste sau de notorietate, ci pentru că „ai noștri” nu vor scrie altfel decât vrea cel din capul mesei. Mai poate fi vorba în aceste cazuri de etică?

Vă mai aduceți aminte cum proceda deseori Vladimir Voronin când se întorcea de la Moscova. Îi informa ce a făcut acolo doar pe „jurnaliștii de curte”. Când BASA a încăput pe mâna comuniștilor, am fost invitat și eu la o astfel de întâlnire, doar că la Președinție mi s-a spus că nu sunt în listă. Așa e și cu offline-ul. Oricum, poate nu în toate cazurile, dar în multe din ele. Sau poate greșesc.

Cât privește cafeaua. Prin anii 1998 sau 1999, un grup de jurnaliști aveam întâlniri cu ministrul Economiei, la el în birou, întâlniri de la care nu am scris nici o știre, dar care durau până la două ore. Trebuie să ai mare răbdare să stai atâta timp fără un ceai sau cafea. Putem s-o refuz? Nu știu cum alții, eu nu. Chiar și după orice „masă rotundă,” fie organizată de instituții locale, fie de cele internaționale, ești invitat la ceai, cafea, plăcinte. Și dacă accepți invitația, vei scrie altfel? Nu cred, dacă ești profesionist.

20 Apr 2018, 09:58 #8 0

Una din problemele majore pe care le-am remarcat de-a lungul anilor ține de faptul că majoritatea instituțiilor - nu doar de stat, ci și private, - nu-și prea dau seama ce înseamnă comunicare. Adică, ce-l interesează pe jurnalist. Ei își văd doar de propriul interes pe care deseori încearcă să-l promoveze cu orice preț, fără a ține cont și de consumatorii de informație. Când iese la rampă un șef de instituție și vorbește numai despre succesele înegistrate, iar cetățeanul de rând vede la rândul său mizeria din jur, cât de credibil mai poate fi acest șef? Ce impact va avea mesajul său? Jurnaliștilor ar trebui să li se dea exact ceea de ce au nevoie. Bineînțeles, că și ei ar trebui să știe exact de ce au nevoie.

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

22 Mar 2018, 10:04 #9 0

Înregistrat: Sep 2018

Postări: 3

Mi se pare normal și de bun simț ca aceste întâlniri în offline să fie organizate de organizațiile media. Un cadru informal de discuții nu trebuie să se transforme în petrecere.
Tototdată, luând în considerare caracterul de dependență politică al unor structuri din mass-media autohtonă, cred că ar trebui să existe și un set de reguli care ar permite ca un offline să nu fie compromis, chiar dacă ar fi inițiat de o instituție media cu reputație care trezește suspiciuni.
În lipsa unui astfel de regulament, există riscul coagulării unor grupuri de interese comune, or dialogul este un proces necesar și ar fi bine ca toți reprezentanții presei să aibă ocazia de a comunica și accesul la orice persoană publică sau de interes, într-un cadru transparent și bine definit.

22 Mar 2018, 12:24 #9 0

Sigur, ar fi o soluție, dar problema cea mare pare să rămână divizarea presei din Republica Moldova, după criterii politice, economice etc. Acest lucru împiedică o colaborare normală între jurnaliști care, deseori, își asumă (cel puțin în public) același punct de vedere cu al patronilor. Și atunci, cum depășim aceste neînțelegeri? Cum ar trebui să arate acest regulament, încât să împace toate taberele?

Înregistrat: Sep 2018

Teme moderate: 1

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta