Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Profesionalizare Media

Loghează-te pentru a putea comenta

Cum jurnaliștii pot refuza sursele care vor să fie intervievate prin mail?



Смотри на русском языке

Categorie: Profesionalizare Media

Unii colegi din presă au remarcat că în ultima perioadă tot mai multe persoane oficiale, atunci când li se solicită un interviu, cer să li se trimită întrebările prin poșta electronică și preferă să răspundă la fel. Unii jurnaliștii califică acest lucru drept eschivare de la o „confruntare directă”, la care ar putea exista și întrebări incomode.

În activitatea mea mi s-a întâmplat să „iau” niște interviuri prin e-mail. Pe lângă faptul că depindeam în totalitate de sursă - când aceasta binevoia, atunci îmi trasmitea răspunsurile -, mă mai și pomeneam cu răspunsuri generaliste, pline de informații banale și trimiteri la legi și hotărâri etc. Atunci când programul îți este dat peste cap din cauza că răspunsurile promise luni ajung la tine abia sâmbătă după amiază, nu mai poți corecta multe lucruri. Astfel de interviuri mă făceau să nu fiu mândră deloc de munca mea. La drept vorbind, nici nu puteam zice că am muncit foarte mult, căci la întrebările pe care le credeam foarte bune, sursa putea să răspundă total aiurea. Plus la asta, atunci când primesc textul pe mail am mari dubii că mi-a răspuns anume funcționarul vizat, mai degrabă admit că cineva din echipa sa a „compus” răspunsurile.

Jurnalistul Mark Grigoryan, în „Manual de jurnalism”, oferă câteva sfaturi, din care reiese că interviul se realizează doar față în față. Autorul menționează că mai devreme sau mai târziu vine şi momentul în care va trebui să punem şi întrebările „grele”, pe care interlocutorul ar fi bucuros să le evite. Când vom pune aceste întrebări, vom vedea că sursa va răspunde, de regulă, monosilabic, vag, alegând cuvintele cu grijă. Ar putea chiar să nu răspundă. În această situaţie, autorul recomandă să privim persoana cu care dialogăm drept în ochi şi să păstrăm tăcerea. De cele mai multe ori, sursa se va simţi stânjenită şi va începe a vorbi din nou.

Alex Mihăileanu, reporter-at-large Hotnews.ro și editorialist VICE România, menționează pe blogul său că vocea reporterului trebuie să-și facă simțită prezența. „(...) Un jurnalist nu poate fi decât rău atunci când pune o întrebare. Dacă nu ești rău, dacă nu ești incisiv, dacă nu ești agresiv, ești moale. Caz în care interlocutorul te face praf. Caz în care ai un material ratat”, scrie autorul. De aici înțeleg că trebuie să iau interviul doar având sursa în față, doar așa îi pot demonstra personalitatea mea, pot fi „rea” și „incisivă”. Un interviu trimis pe poșta electronică din start este ratat.
Pagina www.ghidjurnalism.ro menționează câteva modalităţi de intervievare uzuale:
Faţă în faţă: Cea mai recomandată modalitate. Este într-adevăr şi cea care consumă cele mai multe resurse. Dezavantajul principal este că nu se poate realiza întotdeauna repede. Însă există foarte multe avantaje care să încline favorabil balanţa. În primul rand, faţă în faţă, putem să exploatăm foarte bine comunicarea non-verbală. Dacă interlocutorul începe să bată cu pixul în masă sau să-şi frece mâinile, e un semn pentru reporter. Un zâmbet nu poate fi transmis prin telefon sau e-mail.

Prin telefon: Este cea mai rapidă metodă. Dezavantajele sunt foarte multe, mergând până la faptul că interlocutorul poate închide subit. Totuşi, este o modalitate foarte uzuală şi foarte practică. Nu întotdeauna ai timp să te întâlneşti cu cei pe care vrei să-i intervievezi.

Messenger: Este o modalitate destul de nouă, dar practică, de intervievare. Principalul avantaj este că se reduce foarte mult timpul pe care l-am pierde cu transcrierea discuţiei de pe bandă.

Prin e-mail: Este varianta cu cele mai multe dezavantaje, ultima la care ar trebui să recurgeţi. În cazul în care intervievatul nu înţelege întrebările, nu puteţi interveni cu întrebări ajutătoare. În cazul în care intervievatul răspunde vag, nu ai ce-i face, nu mai poţi interveni să-l tragi de limbă. Un alt mare dezavantaj al interviului prin e-mail este că intervievatul are toate întrebările în faţă. Mai mult ca sigur le va citi pe toate înainte să se apuce să răspundă. Asta va strica tot farmecul. Singurul avantaj e, la fel ca şi pe Messenger, că se câştigă timp la transcriere. 

Și acum, dacă ați avut răbdare să citiți până la capăt, vă întreb prin ce fel de experiențe ați trecut și ce concluzii ați tras? 

Vi s-a întâmplat să „intervievați” pe cineva prin e-mail? Cum vi s-a părut practica?

Putem refuza sursele care acceptă să fie „intervievate” strict prin e-mail?

De unde o fi apărut obișuința de a oferi interviuri pe mail dacă tot mai mulți funcționari publici o preferă?

Manual de Jurnalism, Mark Grigoryan.pdf

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

27 Jun 2016, 17:37 #1 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 2

Lucrez la televiziune și la noi ar fi dificil să acceptăm interviurile prin e-mail, deoarece scrierea unei știri este practic „cronometrată”, iar răspunsul unei surse ar putea dura zile întregi.

Oricum, în alte circumstanțe, mi-ar fi dificil să comunic prin mesaje, deoarece astfel aș risca să am un material sec, scris de sursa mea, nu de către mine.

27 Jun 2016, 17:31 #2 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 2

în ultimii ani am avut si eu parte de experințe de genul dat, mai ales cu o serie de miniștri. În final materialele au ieșit aproape neineresante. Indiscutabil dacă pot opta pentru o modalitate de inetrviu cel prin e-mail decade din strat.

27 Jun 2016, 17:06 #3 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

practica asta are puncte tari și slabe. În lipsă de timp vrem să facem totul cât mai rapid, dar practica arată că într-adevăr modalitatea asta de intervievere nu e cea mai reușită.Cred că trebuie să optăm pentru calitate și nu cantitate, astfel o să ne rezervăm timpul necesar.

27 Jun 2016, 16:47 #4 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 2

N-am prea avut ocazia să fac jurnalism în presa scrisă. Iar în TV și Radio, interviurile se realizează, în mare parte, față în față cu intervievatul. Aici mailul și messengerul nu te ajută. Totuși se întîmpla ca, din lipsă de timp sau pentru că nu era mașina disponibilă, să luăm interviu prin telefon. Ce să zic? Pui întrebări, primești răspunsuri, ai posibilitatea să intervii. Nu-i mare diferență. Asta dacă emoțiile nu contează. De exemplu, pentru o știre ai nevoie de informația exactă, concretă. Dacă faci un reportaj, îți trebuie anturaj, emoții, atmosferă. Concluzia mea e următoarea: la foame și racu-i pește. Dar majoritatea preferă să mănînce somon!

27 Jun 2016, 12:50 #5 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Nu-mi amintesc să fi făcut vreun interviu prin e-mail, am solicitat doar precizări prin poşta electronică. După experienţa cu precizările, care au venit destul de greu, nu cred că voi apela prea des la metoda interviurilor prin e-mail.
La fel ca şi antevorbitorii mei, consider că un interviu realizat prin poşta electronică riscă să fie foarte sec şi neinteresant, deşi mie mi-e mai uşor să-mi exprim gândurile în scris, decât verbal şi cred că mai sunt oameni ca mine :)
Interviul trebuie făcut tet-e-tet sau la telefon, dar dacă este vorba despre unul strict informativ, tehnic, poate fi făcut şi prin e-mail. Cred că dacă sursa este mai sociabilă şi o abordezi mai prietenos, poate fi obţinut un interviu bunicel :)

27 Jun 2016, 12:10 #6 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 7

Am avut un singur caz, care sunt convins că a fost și ultimul...

Am trimis întrebările, iar intervievatul a răspuns selectiv la ele (le-a evitat practic în totalitate pe cele incomode). Chiar și așa, răspunsurile au venit cu întârziere (de câteva zile). Într-un final, nici n-am avut ce alege din acel interviu. Erau prezentate doar informații tehnice și au fost făcute copy-paste-uri din tot felul de legi. Evident că am renunțat să public acel interviu și de atunci mi-am zis că n-o să mai apelez la această metodă, pentru că este ineficientă și foarte plictisitoare.

20 Jun 2016, 18:31 #7 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 7

Dacă vrei să faci un interviu plictisitor, neinteresant, artificial și cât se poate de tâmpit, atunci trimite-i întrebările intervievatului prin e-mail. În asemenea caz o să primești răspunsurile cu mare întârziere, iar majoritatea vor fi atât de seci, filozofate, tehnice și banale, încât nici n-o să ai ce alege pentru ca să publici măcar ceva relevant.

De obicei, la întrebările trimise prin poșta electronică răspunde oricine, numai nu persoana vizată și de acest lucru este vinovat doar jurnalistul.

Eu am avut o astfel de experiență și acum râd isteric de fiecare dată când îmi amintesc ce „capodoperă” a ieșit. De atunci mi-am promis să nu mai fac asemenea prostii.

Un lucru nu înțeleg: cum poți să-i adresezi întrebări incomode unui oficial corupt, compromis și mincinos, dacă îi trimiți întrebările prin e-mail? Cum?

27 Jun 2016, 12:02 #7 0

Dorin, poţi spune detalii despre vreun caz când ţi "s-a acordat" interviu prin mail? Cum ţi s-a părut experienţa?

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 2

20 Jun 2016, 16:09 #8 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Probabil această obişnuinţă sau poate chiar tendinţă a apărut din motivul lipsei de timp, invocat adesea, dar mai degrabă reieşind din confortul sursei. Pentru unii, aceasta este o posibilitate să se mai documenteze, să se consulte cu şefii referitor la unele întrebări. Plus, această metodă se practică, din moment ce şi jurnaliştii au acceptat-o, la fel din comoditate – economisire de timp, fără efort la descifrare. Dar aici apare întrebarea calităţii ...

Dar după cum a menţionat şi Diana, ce folos că faci interviul faţă în faţă, iar apoi sursa îl solicită „respectuos” pentru avizare şi „ajustează” pe alocuri. Şi atunci cu ce rămânem, doar cu impresii?!

Până la urmă, depinde şi de sursă, poţi obţine un interviu bun şi prin mail – scurt clar şi cuprinzător. Intervievatul îşi mai parcurge răspunsurile, le mai „piaptănă”, pentru că de multe ori se întâmplă că sursele se mai abat de la subiect şi când apuci să descifrezi, te „bucuri” nespus. Depinde foarte mult despre ce este interviul, că dacă e cu un politician-oficial, tet-a-tet-ul e obligatoriu cred că.

Totuşi un profesionist, nu cred că acceptă neapărat condiţiile sursei, dar trebuie să insiste, să vină cu o alternativă, să mai sâcâie sursa pe la evenimente etc. până nu obţine interviul!

17 Jun 2016, 21:52 #9 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 7

Am avut și eu experiențe de interviuri via E-mail, dar, în special, cele cu surse de peste hotare. Normal că în asemenea cazuri este indicat să facem interviul la telefon, dar oricum există bruiaje, repetări jenante când nu auzi bine ce spune interlocutorul. Cert este că interviurile realizate via E-mail sunt extrem de „pieptănate”, fiecare cuvând e cântărit de câteva, odată ce intervievatul are timp berechet să gândească răspunsuri neprovocatoare. Deseori, astfel de interviuri îmi ieșeau sterile de nu aveam ce scoate în introducerea interviului ca să captez cititorii.
În același timp, când obții un interviu sau mai bine zis răspunsurile la întrebări via-Email de la o persoană vorbitoare de o limbă străină, te asiguri că nu există loc de interpretări. Deseori, unii interlocutori se iau de formularea unor fraze chiar dacă ei le-au spus exact în acea formă.
Asta e, nu le putem avea pe toate.

24 Jun 2016, 12:20 #9 0

De acord în cazul surselor din străinătate. Însă este foarte supărător când autorităţile noastre solicită din ce în ce mai des să "ofere" interviu prin mail, avitând astfel să dea ochii cu jurnalistul.

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 2

17 Jun 2016, 12:07 #10 +2

Înregistrat: May 2018

Postări: 5

Intr-adevar, interviurile prin e-mail, care, de regula, vin cu mare intarziere, nu prea sunt eficiente. Am apelat si eu de cateva ori din lipsa de timp si ”comoditate” la interviurile prin e-mail si am ramas dezamagita de raspunsurile primite. Mi s-a intampla o data sa primesc raspunsurile copiate fara mari modificari din alt interviu oferit de intervievat altei publicatii. Dar, cum spuneai si tu mai sus, fiindca l-am primit mai tarziu decat ne-am inteles, l-am lasat asa, dar am inteles ca nu voi mai apela niciodata la acea persoana ca la o sursa.

O alta chestie care enerveaza e situatia de dupa scrierea interviurlui, mai ales cel care a avut loca fata in fata si a fost inregistrat pe reportofon, cand intervievatul cere textul si il modifica considerabil.

17 Jun 2016, 16:35 #10 +1

Da, mi s-a întâmplat şi mie, din lipsă de timp, să accept răspunsurile online, chiar la prima experienţă mă bucurasem. Dar apoi bucuria mi-a devenit scârbă. :(

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 2

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta