Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Profesionalizare Media

Loghează-te pentru a putea comenta

Autocenzura - nimeni nu vorbește despre ea cu text deschis, dar simțim că există!

Смотри на русском языке

Categorie: Profesionalizare Media

Să fim sinceri! Ce jurnalist nu și-a pus vreodată întrebarea: „Oare aș putea scrie/spune despre asta?”. Din păcate, această dilemă apare nu doar în fața jurnaliștilor din instituții de presă obediente unor politicieni, dar chiar și în cele mai libere și oneste redacții care cu greu atrag contracte de publicitate, iar uneori trebuie să aleagă dacă pot sau nu critica un agent economic sau instituție de stat, din moment ce acestea le sunt clienți.

Autocenzura este astăzi una dintre cele mai grave și răspândite forme de limitare a libertății presei în întreaga lume. Cenzorii din redacțiile sovietice au fost elegant înlocuiți cu interesul pecuniar. Managerii de presă sunt îngrijorați să nu piardă finanțarea de la patronul-politician sau să nu rateze contractul de publicitate cu un important agent economic, mai ales în contextul unei piețe a publicității tot mai mici și mai monopolizate, cum e cea din Republica Moldova. Jurnaliștii se autocenzurează de frică să nu deranjeze patronii sau să își piardă locul de muncă. 

În mod surprinzător, nu mi s-a prea întâmplat să întâlnesc cazuri în care colegi de breaslă să spună că li s-a interzis să vorbească sau să scrie despre un subiect. De multe ori, subiectele tabu nici nu mai trebuie spuse. Și le imaginează jurnaliștii și acționează în consecință. Culmea! În unele cazuri, autocenzura depășește până și așteptările patronilor de supărarea cărora se temeau jurnaliștii. Un caz jenant este decizia postului public de televiziune Moldova 1 de a nu transmite în direct protestele din 7 aprilie 2009. 

Există situații și mai delicate, când companii implicate în scandaluri publice plasează articole sau spoturi publicitare prin care distorsionează mesajul subiectului aflat în atenția presei, creându-le astfel un disconfort jurnaliștilor din instituțiile media care au acceptat publicitatea, dar  care și-ar dori să trateze echidistant subiectul: „Cum să scuipi în față celui care îți asigură o parte din salariul de la sfârșit de lună?”

Publicitatea a devenit o armă grea în raport cu presa independentă în multe state cu democrație în tranziție.

Într-un raport din 2014, Transparency International arăta că resursele financiare alocate pentru publicitatea de stat reprezintă o importantă pârghie de influenţă în mass-media moldovenească. Dat fiind că Legea cu privire la publicitate nu prevede niciun fel de mecanism prin care publicitatea de stat să fie distribuită în mass-media şi dat fiind că principalul sale house – „Casa Media” – aparţine președintelui principalului partid de la guvernare, experţii media deduc că există control tacit asupra presei din Republica Moldova.

Situația poate fi schimbată doar dacă jurnaliștii vor înțelege că în meseria noastră principala obligație este de a spune adevărul și de a informa corect societatea, respectând normele deontologice, fără compromisuri cu patronii sau chiar cu noi înșine. 

Cea mai importantă „avere” a unui ziarist este reputația sa. Publicul este suficient de înțelept să priceapă „blaturile” din presă, iar cartonașul roșu îl va primi jurnalistul, nu editorul, redactorul sau patronul instituției.

De dragul reputației, dragi colegi, cred că se merită să riscăm uneori trecând peste interesele patronilor sau restricțiile pe care aceștia ni le sugerează.

Voi cum ați procedat în situații în care ați simțit că ar trebui să vă autocenzurați?

Care credeți că ar fi soluția pentru a depăși frica de a spune tot ce credeți că trebuie spus?

Sa fie pierderea banilor din publicitate principala cauza a autocenzurii?

19 Apr 2017, 15:42 #1 0

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 23

Autocenzura este determinata de cit de multa libertate acorda politicul celor care fac meseria de jurnalisti. Din momentul in care apare sentimentul de frica , atunci putin din jurnalisti se vor gindi ca isi pot asuma toate consecintele. In Moldova eu as zice ca situatia nu atit de grava in comparatie cu alte tari ex-sovietice , insa nici mult progres nu am facut. Solutia ar fi - solidaritatea jurnarnalistilor fata de tentativele de limitarea libertatii. Orice regim politic simte presiune fata de o breasla consolidata de jurnalisti.

11 Apr 2017, 11:29 #2 +1

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 1

Anastasia are dreptate, nu cred că există jurnalist care nu a încercat să se autocenzureze măcar o dată în viaţă. Mai ales, după 2009, când toţi aşteptau să fie implementate reformele promise de politicieni, care criticaseră până atunci intens guvernarea comunistă. Autocenzura dispărea pe măsură ce politicienii erau incapabili să-şi controleze acţiunile şi ideile şi apăreau tot mai multe documente care indicau lipsa lor de integritate şi bun-simţ. În 2013, când am scris un articol intitulat „Ghimpu continuă practicile comuniste”, am auzit reproşuri din partea unor jurnalişti că îi critic pe „ai noştri” şi aprobarea unui comentator politic opinia căruia conta pentru mine.
Dar o astfel de autocenzură doar poate încuraja practicile reprobabile ale unor funcţionari publici ori politicieni. Autocenzura se strecura uneori şi din teama că nu va exista alternativă credibilă la următoarele alegeri la vechile partide aşa-zise „proeuropene” şi că vor câştiga partidele proruse. Până la urmă, libertatea de exprimare presupune discernământ şi bun-simţ. Autocenzura apare şi cred că e firească doar atunci când rişti să depăşeşti aceste limite.

07 Apr 2017, 09:23 #3 +1

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 9

Deci da, reieșind din cele menționate mai sus, și această problemă, ca și oricare alta, trebuie discutată cu superiorii, cu echipa, și e foarte bine când se ajunge la un numitor comun. Mult mai delicată mi se pare situația când trebuie să treci peste propriile tale convingeri sau temeri ca să nu te mai autocenzurezi.

Cred că jurnalistul care ține la propria reputație va fi în continuare insistent și curajos, trecând peste restricții de orice fel, așa ca să se simtă că-și face pe deplin meseria, iar dacă și-a permis mici compromisuri uneori, asta nu trebuie să devină o normă în munca sa.

06 Apr 2017, 10:37 #4 +1

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 16

Eu cred că toată lumea știe că acest fenomen există și ar trebui să discutăm mai mult despre el. În afară de factorul economic și cel politic, mai este ceva care îi determină pe unii jurnaliști să renunțe la anumite teme sau subiecte. Este vorba de frica de eventuale procese de judecată sau de amenințările din partea protagoniștilor unor investigații jurnalistice. Totodată, mulți colegi renunță la teme mai complicate din teamă că nu vor putea obține informația de care au nevoie sau pentru că nu au experiență pentru a putea investiga un caz.

06 Apr 2017, 15:31 #4 0

Ai dreptate, Natalia. Fenomenul este mult mai complex, iar în unele cazuri, într-adevăr jurnaliștii se autocenzurează de teamă că nu vor putea obține informații sau că este periculos să scrii despre un anumit subiect. O soluție pentru aceste cazuri ar fi discuții cu redactorul-șef sau alți colegi.

Înregistrat: Feb 2018

Teme moderate: 3

05 Apr 2017, 23:12 #5 +1

Înregistrat: Feb 2018

Postări: 29

Pun pariu că această dilemă a avut-o aproape fiecare jurnalist de la noi. Să nu uităm şi faptul că Republica Moldova este o ţară mică, iar asta explică multe :) Dar, mă rog, asta nu este o scuză pentru cei care vor să facă jurnalism onest, de calitate. În mod normal, atunci când un reporter simte că este cazul să se autocenzure, problema ar trebui discutată cel puţin cu un superior: editorul sau redactorul-şef.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta