Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Management Media

Loghează-te pentru a putea comenta

Cum își aleg managerii de presă angajații?

Смотри на русском языке

Categorie: Management Media

Cred că e una dintre cele mai dificile misiuni pe care o au managerii de presă în acest moment, având în vedere mulțimea de redacții, mai mari ori mai mici, care au apărut în ultimii ani în Republica Moldova. Nici nu îmi dau seama de unde se găsesc atâția jurnaliști care scriu pentru ele, cine îi pregătește și pentru ce, or, din știrile care apar pe bandă poți ușor desluși ce partid a lansat informația și care este scopul ei. De ce pun accent pe știri? Pentru că în era dezvoltării informaționale și viteza cu care se mișcă informația obligă un manager media să caute în primul rând jurnaliști care să scrie știri. Din păcate, în Moldova aceste căutări pot dura luni întregi, dacă managerul își respectă redacția și vrea să își dezvolte o echipă profesionistă și cu verticalitate, pentru care știrile nu sunt doar o înșiruire de informații, ci înseamnă și analize, puncte de vedere, reportaje scrise altfel etc.

Mulți dintre jurnaliști nu respectă niciuna dintre normele jurnalistice, începând cu etica și terminând cu regulile elementare de scriere a știrii, făcând astfel și mai dificilă munca unui manager sau coordonator de redacție atunci când trebuie să angajeze un reporter.

Cred că dacă ai vrea să aduni o echipă de jurnaliști profesionistă, echidistantă, formată din oameni integri, ar trebui să-i cauți ca pe un ac într-o căpiță de fân și s-ar putea să nu-i găsești. Jurnaliștii profesioniști preferă să lucreze acum pe cont propriu sau să se ocupe de altceva, în speranța că vor trece vremurile rele și patronii de presă nu vor mai avea nevoie doar de niște docili cărora să le dictezi ce să întrebe și cum să prezinte informația.

Și mai grav este că mulți patroni ori directori, fără să intre în esența acestei meserii, cred că o cunosc mai bine decât jurnaliștii și angajează oameni total nepregătiți. Pentru un astfel de «jurnalist» între Curtea Constituțională și Curtea Supremă de Justiție, de exemplu, nu există nicio diferență. Mult mai grav este când patronii dictează politica editorială și direcția unei redacții, iar cei angajați le acceptă sub diferite justificări. Și mai grav e când pentru patron jurnalistul este egal cu… pardon, hârtia de WC sau când profesionalismul contează în ultimul rând.

Eu nu vreau să cred că Moldova are mai mulți jurnaliști impotenți decât potenți. Ceea ce mă sperie este faptul că generațiile noi de reporteri au alte valori și alte interese în jurnalism și acceptă cu ușurință să facă jocuri, folosind informația în detrimentul consumatorului.

În calitate de coordonator al unei redacții de știri de nișă, care se vrea un fel de Telegraph ori Independent, doar că pe un domeniu îngust, pot să vă spun că e greu să alegi jurnaliști integri și profesioniști, de specializare în domeniu nici nu mai vorbesc.

Sigur că verific orice CV pe care-l primesc în poșta redacției și mă interesez inclusiv unde a lucrat jurnalistul, de ce nu a lucrat, cât discernământ are, cât de dispus este să învețe, cât de curios este și chiar câtă încredere pot avea în el ca om. Aptitudinile de scriere a știrilor, mai ales în cazul începătorilor, pot fi verificate pe parcurs. Și mai cred că orice manager de presă ar trebui să instituie obligatoriu câteva săptămâni de probă ca să îți poți face o concluzie, dacă merită sau nu să angajezi acest jurnalist. Noi la Sănătate INFO am căutat mai bine de un an un reporter și abia am găsit unul din care s-ar putea să iasă ceva. Sper că nu vor dura un an și căutările pentru cel de-al doilea, deși perspectiva e cam aceeași.

Vă invit, pe manageri, dar și pe jurnaliștii care au avut ocazia să caute de lucru pe la varii redacții, să discutăm acest subiect și să vedem:

Ce e actual astăzi la selectarea jurnaliștilor?

E obligatorie diploma sau experiența? Sau integritatea? Sau abilitățile? Sau capacitatea de a fi loial?

La ce e bine să atragem atenția atunci când angajăm un jurnalist?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

11 Feb 2016, 15:35 #1 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 33

Într-o echipă e bine să fie oameni de echipă. Acum câțiva ani, pe când se forma "Adevărul" Moldova, colegii și șefii de la București ne-au spus cam așa: "Să tragem cu toții la aceeași căruță și astfel vom reuși să facem o echipă bună. E suficient să apară o "vedetă" printre voi și lucrurile nu vor mai merge atât de bine". Era un grăunte de adevăr în ce spuneau ei...

29 Jan 2016, 17:54 #2 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 9

Eu am venit la Agenţia de presă IPN cu patru ani şi jumătate în urmă, pe atunci se numea Info-Prim Neo. Am fost acceptată în probe, şi mi s-a spus iniţial că pentru două săptămâni. În prima zi am fost trimisă la două conferinţe de presă şi apoi mi se cereau teme de ştiri. După ce am făcut o mini-investigaţie, domnul Valeriu Vasilică m-a angajat în a 4-a zi de probe. Aceasta a fost toată experienţa mea cu angajarea :) plăcută ce-i drept. De-a lungul anilor am observat că şeful dă şanse tuturor celor care vor să se angajeze la IPN. Unii rezistau o zi, alţii o oră, presupun că vedeau că nu devin vedete aici şi plecau. Am avut chiar o fată care a stat o oră, apoi a zis că se duce să mănânce ceva, şi nu a mai venit. De atunci avem o glumă: Nu a mai venit fata aia de la masă? :)

Eu consideram că oricine prieteneşte cu limba română şi are oleacă de spirit de observaţie poate fi jurnalist. Dar m-am convins de câteva ori că munca asta cere dăruire. Ah da, diplomele nu contează, eu nu am terminat specialitatea jurnalism, ci activitate editorială, la fel şi fratele meu, el a făcut antropologie, dar ambii muncim ca jurnalişti.

Cred că managerii ar trebui să fie flexibili, să dea şanse tuturor, să-i testeze, pe alocuri să-i îndrume, şi aşa pot creşte profesionişti.

29 Jan 2016, 14:57 #3 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

Eu fac parte din generaţia tânără de jurnalişti... am o experienţă de aproape trei ani în domeniu. Tot acest timp am lucrat într-o singură redacţie – acolo unde am găsit tot de ce e nevoie pentru a învăţa jurnalism bun, pe care acum încerc să-l practic. Vorbesc despre acea stabilitate, libertate, condiţii de muncă şi colegi profesionişti despre care scrie şi Vitalie Călugăreanu mai sus.
Am reuşit să cresc ca jurnalist într-o perioadă scurtă, cred, pentru că şi eu am fost dispusă să învăţ. Desigur, şi colegii trebuie să fie dispuşi să te ajute/îndrume, lucru pe care nu l-am văzut în mai multe redacţii unde am mers în practică în timpul facultăţii, şi nu doar. În redacţia Sănătate INFO am avut noroc de două profesioniste, care au avut răbdare să mă înveţe... fără strigăte, fără înjurături, fără alte chestii ce demoralizează un începător în domeniu, care ideea nu are de unde să înceapă şi cum să termină o ştire. Şi nu e el de vină, dar „facultatea”, care te învaţă mai mult teorie, nu şi practică. Cel puţin aşa a fost în cazul meu.
Un alt lucru important, cred, m-a ajutat să mă integrez şi să cresc, în cele din urmă, a fost faptul că eu nu m-am dat bătută după primele eşecuri. Tare greu mai scriam ştirile la început, dar şi mai greu identificam subiectele. Ţin minte că boceam aproape în fiecare seară după lucru, dar îmi ziceam că nu plec până nu mă alungă cei din redacţie. Spre norocul meu – nici „ei” nu m-au alungat aşa de uşor, iar eu am ajuns să fiu un jurnalist de bază în redacţie (cel puţin aşa îmi zice şefa, iar eu o cred :D ).
În ceea ce ţine de integritate, fidelitate, dar şi alte abilităţi, părerea mea e că astea tot se învaţă de la mentorii în jurnalism. Nu vorbesc despre profesorii de la facultate, dar despre jurnaliştii practicieni cu care ai norocul/nenorocul să te întâlneşti la primul serviciu. Pentru mine, cred că şi pentru mulţi alţii, şcoala în jurnalism a început anume la primul job în domeniu. Desigur, depinde mult şi de persoană, dar sincer – nu ştiu ce fel de jurnalist ajungeam dacă nimeream imediat după facultate în vreo redacţie „colorată politic”.

21 Jan 2016, 10:59 #4 0

Ion Terguţă , în contextul opiniei tale despre pregătirea studenților de la facultatea de jurnalism, pot să spun că pe lângă faptul că nu poți ține o discuție cu mulți dintre ei, nici nu sunt interesați să acumuleze cunoștințe, nu sunt interesați să facă jurnalism calitativ. Am impresia că mulți tineri care decid să meargă la jurnalism, o fac, pentru că li se pare lor mai ușoară facultatea. Că tot caut un reporter, tocmai am avut o discuție cu două studente de la jurnalism. Cred că a fost mai degrabă monolog decât discuție. Eu am povestit și ele au ascultat. Fără întrebări, curiozități, etc. Pe lângă faptul că Facultatea de Jurnalism ar trebui să schimbe multe în procesul de instruire al viitorilor jurnaliști, poate ar fi cazul să instituție și niște examene de intrare la facultate, să facă o selecție mai riguroasă a celor care cred că jurnalismul este o meserie pe care o alegi doar pentru că nu ai fost admis în altă parte. Ceea ce știu însă studenții de la jurnalism e că munca în redacție e diferită de la o instituție la alta, chiar și de ceea ce învață la facultate și ei trebuie să se conformeze politicii editoriale. Acum mă întreb dacă înțeleg ei ce înseamnă politică editorială, în ce măsură pot s-o accepte și dacă le explică cineva diferențele?

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 1

20 Jan 2016, 13:14 #5 +1

Înregistrat: May 2018

Postări: 12

Un jurnalist (desi termenul e vag si sunt subcategorii, de la reporter, - o meserie relativ tehnica - , la editorialist, - mai vorbim de jurnalism aici? - , de exemplu) trebuie sa fie pasionat de un singur lucru: ADEVARUL! Restul conteaza mai putin si se invata repede. Si mai identific un lucru esential: cultura generala. Asta din urma nu se invata la nicio facultate de jurnalism. Suntem astazi in era retelelor de socializare si a google-ului. Nimic din ceea ce scrii pe spatiile virtuale nu dispare definitiv. De aceea cu prima conditie se poate lamuri foarte repede: un mic search google, un studiu atent al profilutrilor pe retele, o lectura sumara a aparitiilor in spatiile virtuale sunt deseori suficiente. În special daca candidatul a mai si scris (in presa, blog, chiar si comentarii), caci nimic nu scoate in vileag mai bine esenta unui om decât ceea ce si cum scrie. Cât priveste cultura generala, o discutie detasata pe teme diverse (deloc legata de meserie) te poate lamuri si aici. Desigur, daca angajatorului ii lipsesc cele doua calitati, lucrurile se complica...

20 Jan 2016, 12:35 #6 +1

Înregistrat: May 2018

Postări: 1

De obicei, jurnaliștii cu o experiență grea în spate sunt scumpi și nu toate redacțiile și-i pot permite. În cazul meu, câns a trebuit să fac toate angajările de la zero la Realitatea TV, am făcut un experiment care a mers. Am selectat mai multe CV-uri (erau oameni care nu aveau neapărat ani de experiență în spate, erau și de pe băncile facultății) după care am lucrat cu ei timp de două luni. Am făcut împreună teste, am învățat denumiri ale instituțiilor, comisiilor, șefilor lor, care le sunt responsabilitățile, cum au evoluat lucrurile, am mers pe teren, am documentat subiecte, etc, etc. Am făcut un fel de școală în timp restrâns. Au trecut-o doar cei care au vrut să învețe și care au această dotință până astăzi. Oamenii care și-au studiat domeniile și care acum le știu foarte bine. Oameni pasionați de munca lor și care au înțeles că jurnalismul nu este o profesie, ci un stil de viață.

20 Jan 2016, 12:30 #7 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 13

Problema e in sistemul de pregătire a cadrelor. Piața a crescut cantitativ destul de repede, si a fost urmata de o creștere numerica la fel de rapida a facultăților de jurnalism. Prima capcana in selecția de cadre e domeniul in care ar dori sa muncească şi se considera pregătit. Ca regulase alege cultura. Si aici - prima mare greșeală.
1- o greșeala comuna. Nou venitului încearcă sa găsească refugiu intr-un domeniu considerat ușor. E cel mai prost răspuns intr-un interviu de angajare. Cultura e asociată cu un domeniu ușor în care se pricepe oricine, pe când acesta e un domeniu extrem de greu, care cere o pregătire vasta şi ea nu poate fi obținuta in facultate de jurnalistica.
2 - pretenții mari la salariu. Un reporter are nevoie de 3 ani de munca in redacție pentru a creste la nivelul acceptabil. Valoare de piață a unui nou venit nu sare peste 1000 de lei. Restul e investi. Problema pe care si-o pun angajatorii e daca vor reuși sa-si recupereze investiţia.
Si acum sa le luam pe rând. O facultate de jurnalistica, indiferent de universitate, nu oferă o pregătire profesionala adecvata, pentru ca procesul de studiu nu e axat pe procesul de producție. Un nou venit nu știe nici tehnica si nici tehnologie. Adevărata facultate o face in redacție. Reporterii buni căuta salarii mari. Din acest motiv unele redacții in Moldova sunt pepiniere de cadre pentru altele.
Mai întrebaţi daca e nevoie de diploma. DA. Categoric DA. Dar de una care sa garanteze ca acest tinar are o pregătire adecvata si care va înțelege limbajul in care îi vorbiți, si care va răspunde adecvat sarcinilor pe care i le puneți. Puteți discuta in termenii aceștia cu un absolvent de jurnalistica de la noi? NU. Categoric NU. Părerea mea e ca nu avem nevoie de facultate de jurnalism in forma care exista. Prioritatea facultăților este la momentul actual educarea multilaterala a studentului, sau oferirea unui set de cunoștințe generale, abstracte. Mult mai eficient ar fi daca facultatea de jurnalism ar începe de la masterat, acolo unde candidații deja pregătiți intr-o profesie s-ar reprofila si ar învăța meseria. Atunci investițiile redacțiilor ar fi mai sigure si selecția mai ușoara.

20 Jan 2016, 11:48 #8 +1

Înregistrat: May 2018

Postări: 16

In general, plecarile mele de la diferite institutii media au fost "spalate" in public. La o simpla cautare pe google imi puteti vedea traseul :) . Ca un rezumat pot sa spun, insa, ca cel putin pana acum, eu am reusit sa anticipez derapajele institutiilor la care eram angajat si plecam cam 2-3 luni inainte ca patronii acestora sa comita greselile fatale. Nu ma refer doar la cele mentionate de tine... Au mai fost. Plecam de fiecare data din 2 motive: cand institutia intra sub cineva si cand nu mai suportam incompetenta patronilor. Asta asa, pe scurt.

Mai departe. NU E JUSTIFICATĂ în nici un caz „scuza” unor jurnaliști de a face jocul cuiva. Tot așa cum nu e justificată scuza unui doctor - el răspunde de sănătatea pacientului, noi - de mintea lui. Noi tre să informăm și atât. Și nu contează creditele pe care le avem. Am mai zis: în momentul în care n-o să mai pot întreține familia din activitatea de jurnalist, o să mă retrag și o să fac altceva - aici sau peste hotare, dar e criminal să sucești mințile oamenilor pentru bani sau alte beneficii personale.

Of, ca multe intrebari ai mai pus... si eu ma grabesc.

Pe scurt la ultima: Pentru ca așa e societatea, strâmbă. Atâta timp cât avem alegători care votează un pachet de hrisca, o să avem politicieni care o să se vândă ca roșiile și jurnaliști care vor presta ca prostituatele. Dur, dar las sa fie - poate s-or trezi.

20 Jan 2016, 10:24 #9 +1

A fost destul de greu să mă despart de Europa Liberă, în primul rând pentru că lucram cu profesioniști dedicați acestei meserii. Pentru mine era important să cresc un jurnalist echilibrat și Europa Liberă asta mi-a oferit. I-am simțit lipsa multă vreme după asta, dar trebuia să văd ce mai pot face, până unde mai pot crește. Am simțit însă că trebuie să încerc să fac și TV ca să înțeleg dacă îmi place și televiziunea, eu fiind în mare parte jurnalist de radio. Și factorul financiar a contat. Vroiam să-mi iau o casă, și când nu ai afaceri, averi ori părinți bogați încerci să te descurci cum poți. Pot spune că am riscat când am luat decizia, pentru că plecam dintr-o instituție media model, unde regulile jurnalistice sunt cap de afiș și în care aveam toată libertatea să scriu și să abordez subiectele cum credeam mai bine. Publika a fost construită după modelul Realitatea TV din România, această televiziune fiind bine văzută și cotată nu doar la București. Asta a fost însă la începuturi. Riscul era că, fiind investiție privată, patronul sau echipa managerială să facă din ea un instrument de influență în interes propriu, nicidecum în interesul cetățeanului. Ceea ce s-a și întâmplat mai vădit după ce a fost cumpărată de Plahotniuc. În acel moment am plecat și nu regret deloc. Doar îmi pare rău că dintr-o televiziune respectată a devenit una blamată de oameni. Pentru că prezentam știri și aveam și o emisiune pe care o moderam mă pomeneam că trebuie să citesc știri tendențioase sau să discut cu invitați angajați politic, cumpărați, etc. Confortul meu psihologic și moral, valorile jurnalistice cu care eram deprinsă se ruinau. Așa că am decis să plec. Dacă m-ai provocat, te întreb și eu de ce ai plecat de la Flux, Euro TV, Jurnal TV la începuturi și în general cât e de justificată e scuza unor jurnaliști că acceptă să facă jocul cuiva, pentru că au de plătit credite sau că nu au unde se angaja? De ce în general o grămadă de jurnaliști nu au curajul să spună că nu acceptă să facă jurnalism murdar?

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 1

19 Jan 2016, 21:24 #10 +1

Înregistrat: May 2018

Postări: 16

Am fost recent la Europa FM din Bucuresti. 70% din angajatii acestei redactii sunt acolo de la inceput. Nu vor sa plece si sunt gelosi chiar in privinta jobului lor. De ce? Pentru ca ar avea ce pierde - stabilitate, LIBERTATE, conditii decente de munca, colegi profesionisti... Acolo editorul este „imparatul” turei, iar fiecare angajat stie exact ce are de facut... Redactorul-sef nu citeste si nu cenzureaza dupa editor. Vorbim de incredere si profesionalism.

Cum e la noi? Stare de prozorat, institutii intretinute artificial, salarizare in functie de profunzimea pupcurismului, angajati trimisi de partid, moderatori-formatori acoperiti, salarii aduse de contabili la redactie in plic, patroni carora le este CONTRAINDICAT sa gestioneze o institutie de presa. Nu au idee de jurnalism. Nu simt ceea ce simtim noi, in schimb au orgolii de sefi si incearca sa-si impuna ideile stupide urlând prin redactie si amenintand cu sanctiuni financiare. Pai e si normal ca un jurnalist care se respecta, integru, care a indurat lipsuri ca sa ramana integru n-o sa accepte niciodata sa lucreze intr-o redactie nociva, dar va „lucra pe cont propriu” sau, cum zic eu, „pentru export”. Tu ai lucrat la „Europa Libera”... Sunt tare curios: cum poti sa lasi „Europa Libera” pentru Publika?... Si ce te-a determinat sa lasi Publika pentru proiectul in care esti acuma?

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta