Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Legislație Media

Loghează-te pentru a putea comenta

Publicitatea în media: obligaţii legale de marcare versus practicile curente

Смотри на русском языке

Categorie: Legislație Media

Cadrul legal existent defineşte publicitatea (reclama) drept „informaţie publică despre persoane, mărfuri (lucrări, servicii), idei sau iniţiative (informaţie publicitară, material publicitar) menită să suscite şi să susţină interesul public faţă de acestea, să contribuie la comercializarea lor şi să ridice prestigiul producătorului”. În audiovizual publicitatea reprezintă „orice formă de mesaj privind exercitarea unei activităţi comerciale, meşteşugăreşti, profesionale, avînd scopul de a promova furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra cost, o cauză sau o idee de a produce un  alt efect dorit de către cel care se ocupă de reclamă sau de radiodifuzorul însuşi, difuzat în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică, publică sau privată, în schimbul unui tarif sau al unor alte beneficii, orice formă de mesaj difuzat în scopuri autopromoţionale”.  

Din punct de vedere economic, „viabilitatea” unei entităţi de presă este asigurată din spaţiul publicitar vândut şi din contractele cu distribuitorii. În mass-media, publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabilă de celelalte programe şi materiale prin mijloace poligrafice, video, audio, combinate sau prin comentarii. De regulă, publicitatea se difuzează grupat. Iar, difuzorul de publicitate nu trebuie să exercite influenţă editorială asupra conţinutului programelor (art. 8 din Legea cu privire la publicitate).  

Viabilitatea financiară trebuie echilibrată cu independenţa editorială a mass-media. Or, presa are sarcina de a informa asupra problemelor de interes public, iar în procesul de acumulare şi răspândire a informaţiei ea trebuie să-şi respecte obligaţiile profesionale. În acest sens Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova prevede: ”Este obligatorie separarea clară a produselor jurnalistice de cele realizate în scop publicitar. Materialele în scop publicitar sunt marcate distinct şi sunt prezentate astfel încât să nu poată fi confundate cu cele jurnalistice”. 

Iar Legea privind protecţia consumatorului defineşte practica comercială înşelătoare şi  utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete uşor de identificat de către consumator. 

Dar cine decide care e marcajul oficial şi consacrat pentru materiale în scop publicitar? La televizor avem „Publicitate”, pe Google avem „Anunţuri”, iar pe Facebook găsim „Sponsored”. Unele publicaţii mai diseminează articole din secţiunea editorială marcate cu „P.” Acestea  sunt cunoscute drept „advertoriale” şi sunt plătite de către beneficiar. Cadrul juridic nu stabileşte un simbol unic consacrat de informare a publicului că materialul publicat este realizat în scop publicitar. De asemenea, nu există o obligativitate de a separa spaţiul editorial de cel publicitar. 

În lipsa unor reguli de reglementare foarte clare, practicile arată că cititorii/consumatorii deseori nu sunt anunțați, prin marcarea materialelor publicitare, că articolele pe care le citesc sunt plătite sau urmăresc un scop comercial. Astfel, credibilitatea jurnalistului şi a instituţiei media este folosită pentru a atrage încrederea consumatorului de media în produsul sau compania promovată. 

În breaslă sunt cunoscute și cazuri în care agențiile de publicitate speculează pe sărăcia presei și impun comportamente nu tocmai legale… se întâmplă să ceară ca materialele să nu fie marcate ca reclamă sau trimit texte și cer să fie semnate de cel mai bun jurnalist din redacție. 

În condițiile în care legislația nu stabilește proceduri explicite de delimitare a articolelor publicitare în special în mass-media online, corectitudinea plasării produsului publicitar este lăsată la bunul simț al redacțiilor și pe seama respectării Codului Deontologic. 

Vă invit să discutăm acest subiect.

Jurnalistul poate fi concomitent agent de informare a chestiunilor de interes public şi agent PR?

Până unde credeți că poate ajunge compromisul dintre efortul de a menține financiar existența redacției și corectitudinea față de public? 

Am avea nevoie de reglementări mai explicite pe acest segment?

Ar trebui aplicate sancţiuni pentru lipsa marcării corespunzătoare a publicității în conținutul jurnalistic?

 

 

03 Apr 2018, 08:53 #1 0

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 24

Regula generală este că în redacții trebuie să fie un departament sau persoane care sa se ocupe de publicitate și asta nicidecum nu trebuie să influențeze conținutul materialelor jurnalistice. În Republica Moldova, unde presa încearcă din răsputeri să lege tei de curmei, deserori jurnaliștii sunt și cei care aduc publicitate în redacție, scriu materiale publicitare, își fac o rețea de furnizori de publicitate. Deja,e la latitudinea redacției, redactorilor șefi cât de corect se face totul. Desigur că o așa situație nu este bună. Jurnaliștii, așa cum s-a mai spus, trebuie să-și facă munca de jurnalist., iar orice conținut publicitar trebuie să fie marcat ca atare. Noi am avut chiar în ultimii ani situații în care unele redacții nu au difuzat un documentar TV, pentru că o companie vizată în investigație dădea publicitate la postul respectiv. In situatia asta sunt mai multe redactii care incearca sa supravietuiasca. În anumite cazuri , anumite subiecte sunt evitate. În țările cu democrație avansată, am avăzut asta în Suedia, în același ziar poate să existe publictate pentru produsele unei companii și în investigații compania să fie vizată în context negativ. Cât privește necesitatea unor noi reglementări privind marcarea publicitării și alte aspecte, ele sunt extrem de necesare. Legi bune privind publicitatea știu că există în Ucraina și Georgia. Ca să funcționeze legea, trebuie să fie și sancțiuni dure, altfel nu schimbăm situația. Acum, din pacte, mare parte a presei este coruptă la greu de cei cu banul.

29 Mar 2018, 16:16 #2 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 9

3. Dacă aș spune că e nevoie de reguli clare pe acest segment, al publicității, cred că nu aș fi original. OSC-urile de ceva ani buni strigă că avem un sector al publicității monopolizat și care nu mai răspunde la cerințe și necesități. Or, acestea două – mass-media și publicitatea – sunt într-atât de interconectate încât nu le poți pur și simplu desprinde. Principala sursă de finanțare a mass-mediei independente este publicitatea, iar asta spune totul. BTW: legea privind publicitatea e de prin 1997, dacă nu greșesc aici. Vă imaginați câte s-au schimbat de atunci? Și, doar așa între noi: avem un grup de lucru în acest sens care are drept prioritate update-uirea legii respective. Pun pariu cu oricine, că această lege nu va fi adoptată în acest an atât, cred că vă dați seama de ce? Avem alegeri parlamentare.
4. Sigur că ar trebui aplicate sancțiuni pentru lispa marcării conținuluil jurnalistic care este publicitar. E un fel de a minți oamenii. Jurnalismul este informare, nu publicitatea. Iar, dacă vrei să treci un drept drept publicitar, fii bun și pune-i ștampila.

29 Mar 2018, 16:15 #3 0

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 9

Luând întrebările puse spre discuție pe rând:

1. Jurnalistul în nici un caz nu poate fi și agent de publicitate. Anume din acest motiv, în societățile cu un jurnalism sănătos și democratic, dacă vreți, în componența redacțiilor există departamente de marketing și publicitate, care se ocupă doar de asta. În primul rând fiecare trebuie să își facă treaba în domeniul în care cunoaște mai bine, în al doilea rând, publicitatea (conținutul dacă vreți, același native add, sau articole promoționale, etc) și jurnalismul sunt cam două lucruri diferite. Și, în al treilea rând, dacă faci de toate – așa cum e în R. Moldova: jurnalistul e și cel care se ocupă de vânarea contractelor de publicitate – riști să șe faci pe toate prost.
2. Presa ca afacere e un postulat care a devenit un fel de mantră, care e repetat de toți și care e trecut drept icoană. Eu personal am careva dubii la această „regulă”, cel puțin în cazul Republicii Moldova. Afacerea de obicei e privită în perspectiva cererii și ofertei. Deci, dacă publicul nostru cere sânge sau altele din astea, reiese că noi asta trebuie să îi oferim, altfel nu avem nici o șansă ca să vindem și să fim sustenabili, nu? Deci, aici apare dilemma presei ca afacere. Până unde? Eu zic că jurnalismul din R. Moldova cel puțin nu ar trebui să urmărească această regulă, cel puțin până nu avem un nivel al educației media al societății la fel ca cel din Canada, Germania, Suedia, etc. Compromisul? Hmmm… bună întrebare. Compromis în jurnalism nu există. Există doar informație corectă și onestitate, chestii care nu se vând (compromisul de fapt asta înseamnă: să cedezi și să te târguiești cu adevărul. Iar adevărul ori există, ori nu există)

28 Mar 2018, 01:10 #4 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 21

Să faci PR și jurnalism în același timp este posibil în cazul în care PR-ul înseamnă serviciul de comunicare al vreunei organizații internaționale spre exemplu. În toate celelalte cazuri nu-mi imaginez cum un jurnalist ar putea echilibra interesul public cu interesul privat al cuiva.

În altă ordine de idei nu cred că o redacție trebuie în general să facă vreun compromis între corectitudine și efortul de a se menține financiar. Aceste două concepte trebuie să meargă paralel, pentru că acolo unde se intersectează mă tem că cei mai mulți, din păcate aleg în detrimentul corectitudinii și al principiilor jurnalistice sănătoase. Și au doar de pierdut pe termen lung, pentru că ăsta nu e un comportament strategic. Publicul dezamăgit și imaginea șifonată nu pot fi compensate în timp cu cele câteva mii sau zeci de mii de lei. Probabil impunerea unor sancțiuni este un scenariu utopic, în momentul actual, întrucât situația din prezent ne arată că pe cei care nu marchează publicitatea asta îi aranjează perfect, iar cei care ar putea adopta o astfel de lege sunt cei care comandă astfel de „advertoriale ascunse”. E un cerc vicios, care poate fi rupt de cei care aleg să-și facă onest munca.

27 Mar 2018, 13:43 #5 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 5

Fiecare redacție decide cum e mai bine ca să separe conținutul publicitar, de conținutul pur informativ. O reglementare mai drastică, inclusiv legislativă, îmi e frică că va dăuna mai mult decât va ajuta. De mai multe ori la Forumul Media vorbeam despre faptul că uneori ceea ce pare ca o inițiativă bună, făcută ca lege, nu face decât să joace împotriva noastră.

Referitor la sacțiuni, dacă anumite redacții primesc fonduri din bugetul de stat, atunci, nicio problemă, amendați până nu se mai poate, dar în situația în care în general nu prea sunt clienți care să plătească (salut barter) atunci amenzile ar ucide inițiativa.

Noi suntem de acord că materialele trebuie marcate într-un fel, și plasate așa încât cititorul să știe că e publicitate sau nu, oricum există destul de mult grey zone pe online care nu știi cum să-l separi, marchezi articolul doar dacă au venit bani, dar dacă n-au venit bani dar are iz de comercial, îl marchezi sau nu, dar dacă chestia comercială e în folosul cititorului, mai este acesta comercial?

Referitor la dacă jurnalistul poate fi PRșik și invers, uneori da, pentru a scrie un comercial calitativ care nu doar să fie ceea ce vrea clientul acolo, ci să ofere o experiență și să fie scris anume ce trebuiește cititorului, atunci da.

De ex, chiar și acest post de pe mediaforum, el vine în contextul că trebuie o discuție jurnalistică, sau din faptul că există proiect și trebuie cumva susținută platforma cu texte interactive care să creeze discuție. Putem spune că această dezbatere este una comercială sau nu? Dar și așa, cum ar trebui ea marcată?

27 Mar 2018, 11:48 #6 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 35

De acord cu Victor Moșneag. Nu poate un jurnalist să facă și PR! E ca și cum ar fi în conflict cu sine însuși.

E loc de reglementări, doar că nu există voință pentru ca acestea să fie făcute. De fapt, de la cine așteptăm voință? De la cei care concomitent controlează partide, dețin trusturi media și companii de publicitate. Vine campania electorală, două de fapt. Atunci va fi loc de analiză. Parcă văd cum apar tot felul de interviuri cu lideri de formațiuni, reportaje și relatări despre evenimente politice care cu siguranță vor fi făcute în baza unor demersuri jurnalistice "sincere" :)

26 Mar 2018, 14:08 #7 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 16

Jurnalistul poate fi concomitent agent de informare a chestiunilor de interes public şi agent PR?

Eu cred că e foart greu să cumulezi ambele responsabilități, pentru că, la un moment anumit, interesele s-ar putea intersecta și ar putea să apară posibilități de a face lucruri care să încalce deontoligia, etica și chiar legea. Totuși, nu e imposibil. Pentru asta însă e nevoie de un om cu o coloană vertebrală foarte tare și dreaptă, care să știe și să poată face diferența.

Dar, la general, cu siguranță că este loc de multe reglementări la acest capitol.

25 Mar 2018, 19:31 #8 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 59

Fraza din text "nu există o obligativitate de a separa spaţiul editorial de cel publicitar" imi confirma concluzia proprie la care am ajuns mai demult: ca legislatia nu stabileste expres pentru continutul online sau printat reguli privind publicarea articolelor publicitare. Sunt astfel de reguli, de altfel, destul de severe, doar pentru TV. Ma intreb daca face sa introducem astfel de reguli in legislatie sau e cazul, pur si simplu, sa se mizeze pe bunul simt al managerilor si pe respectul lor fata de normele deontologice, or, in Codul Deontologic este prevazut clar ca materialele publicitare sunt separate clar (grafic, prin marcare cu P sau in alt mod) de cele jurnalistice.

25 Mar 2018, 19:20 #9 +1

Înregistrat: Jul 2018

Postări: 6

Cu siguranţă, sunt necesare reglementări clare pe acest segment, aşa încât să nu existe loc de interpretare şi manipulare a opiniei publice, toate instituţiile media trebuie să activeze în condiţii egale. Mai mult decât atât, este un drept al fiecărui cetăţean să cunoască ce fel de informaţie consumă, iar presa, după cum ai accentuat, are sarcina de a informa asupra problemelor de interes public şi este obligată s-o facă corect şi în spiritul principiilor de etică profesională.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta